1,926 matches
-
județului Caraș-Severin (1968-1979) și președinte al acestui comitet (1980-1983), profesor de limba și literatura română la Reșița (din 1984). Este doctor în filologie (1977) cu teza Evoluția artistică a prozei ardelene, președinte al filialei din Reșița a Societății de Științe Filologice (din 1968). A colaborat, sporadic, la „Orizont”, „Tribuna”, „Limbă și literatură”, „Semenicul”. În 1980, a debutat cu schița Țaizăru în „Orizont”, și editorial, cu Glasul pământului. Proza scurtă din prima carte, dar și cea din Acvariu pe nisip (1983) ilustrează
DELEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]
-
SCRIERI: Glasul pământului, Timișoara, 1980; Stilistica motivului în proza literară, Timișoara, 1981; Acvariu pe nisip, Timișoara, 1983; Baraj, Cluj-Napoca, 1985; Zodia berbecului, Cluj-Napoca, 1987; Însemnări despre carașoveni. Interferențe lingvistice și culturale specifice Europei Centrale, pref. Smaranda Vultur, Reșița, 1999; Reșița filologică, Reșița, 1999; Academicianul Simeon Mangiuca (1831-1890), Reșița, 2002; Memorial istoric și etnolingvistic: grai, obiceiuri și folclor din Boiu, Reșița, 2003. Culegeri: Trandafir cu creanga-n apă, Reșița, 1976. Repere bibliografice: G. I. Tohăneanu, „Glasul pământului”, O, 1982, 15; Ion Lungu
DELEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]
-
activități și operă de mare erudiție. După cum mărturisea într-un interviu acordat lui Gabriel Gafița, metoda este una inovatoare și presupune renunțarea „la orice efort de a recrea poeticul pentru a respecta textul cu toată bogăția lui”. Traducerea este una filologică, literală, urmărind redarea exactă a sensurilor vizate de poetul englez și neîngăduind nici o intruziune a personalității creatoare a celui care transpune textul shakespearian în altă limbă. Această nouă metodă este explicată de D. în introducere, alături de câteva notații despre misiunea
DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286721_a_288050]
-
cu realitatea, considerând sonetele fragmente dintr-o „poveste” pe care o recompun. Demersul este unul multidisciplinar, pentru că domeniul lingvistic implică și discutarea unor probleme de istorie și sociologie. Formula a avut un larg ecou în Germania și Elveția, unde metoda filologică a traducătorului român a fost adoptată în cadrul catedrelor de limba engleză de la trei universități. În același timp, la Tokio, articolul său, în care își explica metoda, este publicat în paginile renumitei reviste „Shakespeare Translation”. D. va începe transpunerea în românește
DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286721_a_288050]
-
celorlalte lucrări ale lui N. Iorga, Oameni cari au fost și Sfaturi pe întunerec, precum și cu articole, readuse pentru prima dată în atenție, din „Neamul românesc” (perioada 1919-1940) și din „Neamul românesc pentru popor” (1932-1940). Pe lângă stabilirea textelor după criterii filologice, D. a alcătuit și o utilă bibliografie privind scrierile lui N. Iorga despre Basarabia. SCRIERI: Dicționarul folcloriștilor, I, București, 1979 (în colaborare cu Sabina-Cornelia Stroescu), II, București, 1983; Dicționarul etnologilor români, București, I-III, 1998-2001; Introducere în opera lui Petru
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
până în 1877, în Brașov. Încă din al doilea an de studenție începuse să colaboreze cu versuri la „Familia”, tot acolo publicând o nuvelă istorică, cu subiect exotic și senzațional (Simonida). Renunță însă repede la beletristică în favoarea cercetărilor etnografice, istorice și filologice, valorificate în articole apărute în „Familia”, „Telegraful român”, „Federațiunea” și „Orientul latin”. Din 1877 se stabilește la București și se dedică aproape exclusiv studiilor de istorie și adunării de documente din țară și din străinătate (Ungaria, Italia, Serbia), privitoare la
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
și-a schimbat titlul în „Lumina”. Datorită lui Hasdeu, publicația are un solid sector de istorie, cu contribuții și în domeniile adiacente: diplomatica, arheologia, bibliologia, iconica, glosologia, chiar filologia, întrucât Hasdeu, care, primul în cultura română, a avut conștiința valorii filologice a textelor vechi și a prețuit savoarea stilului arhaic, sprijinea argumentarea istorică cu observații lingvistice. Spirit romantic, el nu separa istoria de literatură, cerându-i „espresiune”, „perspectivă”, „culori”, dimensiune epică (Conceptul studiilor arheologice în legătură cu istoria universală și a românilor). O
DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
lucrări originale asupra literaturii vechi, editări de texte vechi, studii de toponimie, lexicografie, gramatică, istorie a limbii, remarcându-se ca filolog de formație eclectică, cu preocupări multiple. Majoritatea contribuțiilor le publică în revistele „Dacoromania”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, „Revista filologică” și altele. Încă din 1914 începe să editeze texte vechi românești: Două manuscripte vechi. Codicele Todorescu și Codicele Marțian (studiu și transcriere). La început folosește transliterația, deoarece: „Transcrierea cu litere latine trebuie întocmită astfel încât să redea întocmai grafia chirilică: din
DRAGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286847_a_288176]
-
prima dată toate elementele referitoare la prezența în coloanele revistei a lui Eminescu, de-a lungul a patru decenii, din 1866, de la debut, până după dispariția poetului, oprindu-se în 1906, când revista își încetează apariția. Cu aceeași riguroasă metodă filologică, cercetătorul a editat în 1983 prima piesă de teatru românească păstrată integral din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, lucrare reprezentativă pentru barocul literar românesc din epocă, de care fusese preocupat
DRIMBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286875_a_288204]
-
Casandrei și a lui Ioan Duda, inginer silvic. A absolvit liceul în Galați (1964), apoi, la Universitatea din București, Facultatea de Limba și Literatura Română (1969) și Facultatea de Filosofie (1981). Este doctor în filologie din 1991. De la absolvirea studiilor filologice, a fost cadru didactic la Universitatea din București, apoi, din 1973, la Institutul de Petrol și Gaze din Ploiești. Din 1998, este conferențiar la Catedra de filologie a Facultății de Litere și Științe de la Universitatea din Ploiești. Este membră a
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
Catedra de filologie a Facultății de Litere și Științe de la Universitatea din Ploiești. Este membră a Societății de Literatură Comparată din România și a Asociației ESSE. A debutat în „Revue roumaine de linguistique” (1970) și a colaborat la numeroase reviste filologice și literare: „Studii și cercetări lingvistice”, „Limbă și literatură”, „Synthesis”, „Analele Universității București”, „Cahiers de linguistique théorique et appliquée”, „Revue roumaine de linguistique”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”. A
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
din diverse ramuri ale filologiei și ale folclorului: istoria limbii, romanistică, dialectologie, lingvistică comparată, semantică, etnografie, literatură populară. Sunt prezenți în mod constant, cu studii ample și temeinice, specialiști de renume din aceste domenii: Ovid Densusianu (Orientări nouă în cercetările filologice, Irano-romanice, Semantism anterior despărțirei dialectelor, Cuvinte latine cu semantism păstoresc, Limba descântecelor), Tache Papahagi (O problemă de romanitate sud-ilirică, Din epoca de formațiune a limbii române, Cercetări în Munții Apuseni, Creațiunea poetică populară), I.-A. Candrea (Viața păstorească la megleniți
GRAI SI SUFLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287329_a_288658]
-
o ediție („sixtină”) pornită din spiritul catolic. Revizorii și editorii bucureșteni (frații Greceanu, bănuitul lor „consilier” Constantin Cantacuzino stolnicul, Ghermanos Nyssis, Mitrofan, fostul episcop de Huși, alți „dascăli”) s-au „repliat” lângă Septuaginta de la Frankfurt și - lăsând deoparte unele rigori filologice - au produs o reducție de o remarcabilă fluență. Biblia de la București, o carte zămislită în bună măsură de cărturari laici, a putut da expresie schimbărilor petrecute în spiritualitatea românească și a fost capabilă să adune în jurul ei forțe intelectuale din
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
religiilor se practică - probabil, adaug iar - ca o hermeneutică a unui lanț de texte, unde fiecare verigă are un loc bine stabilit, iar permutările se produc În momentul În care o ipoteză este certificată de autoritățile de specialitate, În funcție de dovezile filologice. În cazul literaturii moderne, nu există nici un lanț de texte; cel mult, poate fi vorba de cîteva circuite, care duc Însă la un www greu discernabil. După o etapă În care studiul literaturii făcea parte din cunoașterea de sine națională
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ghiculească sau Pseudo-Amiras. Teza paternității anonime a scrierii, susținută de M. Kogălniceanu (primul ei editor), Al. Piru, Ariadna Camariano-Cioran și Dan Simonescu, nu reușește să infirme atribuirea textului, de către I.G. Sbiera, N. Iorga, C.A. Stoide și, cu solide argumente filologice, de N.A. Ursu, lui Alexandru Amiras, în mod cert traducător al cronicii în grecește la Iași, în 1729. Prima parte, compilativă, corespunzătoare perioadei 1661-1726, prelucrează în spirit oficial, dar cu adaosuri originale, tradiția orală și cea istoriografică din Cronica anonimă
CRONICA ANONIMA A MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
drept artă poetică, program de exegeză și țintă a analizei, urmărite în întreaga operă a lui C. Pe aceeași linie se situează comentariile eminesciene. Exegetul are un cuvânt de spus nu numai în interpretarea operei poetului ci și în ce privește cunoașterea filologică, stabilirea de text și critica textului. Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile (1994), antologie alcătuită și comentată de C., nu este doar o carte pentru elevi, ci și o carte adresată celor ce cunosc în profunzime opera eminesciană. Sunt reunite într-un
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
discurs demiurgic decât cu condiția ca ele să fie explicit puse în relație. Acest lucru lipsind, textul rămâne eliptic până la obscuritate, dacă nu chiar până la fractură logică. Pentru că pot proveni dintr-un alt tip de discurs, între alți parteneri.” Critica filologică a textului, dovedește exegetul, nu se poate împlini decât prin analiza lui logică și filosofică. Poetul, clasicistul, exegetul, comparatistul se întâlnesc în opera moralistului C., deloc pedant, cu o adâncă înțelegere a tuturor slăbiciunilor și spaimelor omenești, dar și cu
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
n. Rif) și a lui Dumitru Colțea, profesori. După cursurile Liceului „Samuil Vulcan” din Beiuș, face studii universitare de filologie la Cluj, devenind profesoară de liceu și apoi cadru didactic la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca. Este doctor în științe filologice cu teza Obiceiul cununii la seceriș în folclor românesc (1996), Colaborează la „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei” ș.a. Recepționând îndemnul lui D. Caracostea, care atrăsese atenția specialiștilor asupra necesității investigării obiceiurilor agrare românești, în jurul cărora există
CUCEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286545_a_287874]
-
1996, 11; Carmen Blaga, Un poet al nordului american, „Semenicul”, 1996, 3; Gheorghe Cramanciuc, Yoknabanatawpha titeliană, „Semenicul”,1998, 1-2; Victor Cubleșan, „Porunca Fiului”, ST, 1999, 5-6; Maria Aron, Porunca Fiului sau Povara destinului, LCF, 1999, 10; Marcu Mihail Deleanu, Reșița filologică, Reșița, 1999, 86-87; Ludmila Rotăraș, „Capete de pod”, CL, 2001, 12. L.A.
CRUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286538_a_287867]
-
Șincai” din Baia Mare și pe cele ale Facultății de Filologie din Cluj-Napoca, este succesiv, tot aici, cercetător principal la Arhiva de Folclor a Academiei Române, șef al sectorului de etnologie (1980-1990) și director (din 1990). Și-a luat doctoratul în științe filologice în 1978, la Universitatea din Cluj-Napoca, cu teza Fenomenul povestitului în folclorul românesc din Transilvania. Din 1992, activează ca profesor-asociat pe lângă Universitatea clujeană. Secretar de redacție (1980-1985) și redactor responsabil la „Anuarul de folclor”, devenit „Anuarul Arhivei de Folclor”, este
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
în „Convorbiri literare” etc.). Lucrările despre marii scriitori nu excelează prin noutate (de pildă, lecturile eminesciene din Contribuții sunt o succesiune de clișee și de formule bombastice). Antologiile critice despre Creangă și Sadoveanu sunt însă lucrări probe, întocmite cu rigoare filologică - rigoare ce caracterizează și activitatea de editor a lui D. Acestora li se adaugă editarea, în 1974 și 1976, a lucrărilor lui Sextil Pușcariu Cercetări și studii și Limba română. SCRIERI: Contribuții, București, 1978; Confluențe, București, 1980; Cumpăna gândului, București
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
Nicolae Comșa, Manuscrisele românești din Biblioteca Centrală din Blaj, Blaj, 1944, 52-63; Dan Simonescu, Introducere la Povestiri din Hronografe, CPL, II, 237-240; Ist. lit., I, 463-469; Doru Mihăescu, Cronografele românești (cu privire specială asupra tipului Danovici), „Memoriile Secției de științe filologice, literatură și arte”, t. I, 1977-1978, t. II, 1979-1980; Dicț. lit. 1900, 261-262; N.A. Ursu, Contribuții la istoria culturii românești în secolul al XVII-lea, Iași, 2003, 134-278. C.T.
DANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286686_a_288015]
-
1973, lucrează ca profesor de limba și literatura română la Salzburg. Din 1993 este membru corespondent al Academiei Române. Lucrările sale de lingvistică privesc mai ales dialectul aromân. Publică, în 1962, manuscrisul inedit al unui Liturghier aromân, însoțit de un studiu filologic amplu și de un glosar al textului, lucrare premiată în același an de Ministerul Învățământului. Printre cele mai valoroase lucrări pe care le-a semnat figurează Compendiu de dialectologie română (nord și sud-dunăreană) (1975), lucrare distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu
CARAGIU MARIOŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
București, iar în anul 1959 se transferă pe același post la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, unde parcurge toate treptele ierarhiei didactice; a fost în mai multe rânduri șefa Catedrei de limba și literatura franceză. Este doctor în științe filologice din 1969, cu teza La Langue des œuvres de Paul Scarron, studiu care se axează pe tensiunea dintre estetica puristă și manifestările literare libertine, nonconformiste. În perioada 1990-1992 a ocupat funcția de consilier-șef la Inspectoratul pentru Cultură al județului
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
CAZACU, Mihai (8.XI.1912, Mitocu Dragomirnei, j. Suceava), eseist. După absolvirea Liceului „Ștefan cel Mare” din Suceava, urmează facultățile de Teologie și Filosofie-Litere ale Universității din Cernăuți. Este doctor în teologie al aceleiași universități (1942) și doctor în științe filologice al Universității din Timișoara (1972). În anii interbelici a colaborat cu articole și eseuri de filologie și estetică literară la „Glasul Bucovinei”, „Junimea literară”, „Candela”, iar după război, stabilindu-se la Timișoara - unde a fost lector la Institutul Pedagogic (1961-1975
CAZACU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286149_a_287478]