5,981 matches
-
, Mioara (12.V.1944, Stoenești, j. Vâlcea), istoric literar și prozatoare. Este fiica Elvirei (n. Petrescu) și a lui Vespasian Popescu, contabil. Petrece copilăria și anii de școală primară și secundară la Sibiu, absolvind Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1967). Între 1967 și 1986 a fost cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. Obține doctoratul în filologie în 1980, cu o monografie despre „Revista Fundațiilor Regale”. Debutează în publicistică
APOLZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285405_a_286734]
-
și anii de școală primară și secundară la Sibiu, absolvind Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1967). Între 1967 și 1986 a fost cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. Obține doctoratul în filologie în 1980, cu o monografie despre „Revista Fundațiilor Regale”. Debutează în publicistică în 1967, cu articole de istorie literară și recenzii apărute în „Revista de istorie și teorie literară”. Volumul de studii asupra modalităților prozei românești contemporane Casa ficțiunii (1979
APOLZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285405_a_286734]
-
ale țării” (Mihnea Gheorghiu), subliniindu-se mereu necesitatea și rolul unei publicații științifice într-un peisaj dominat de reviste literare. Într-adevăr, preocupările de arheologie și de istorie (colaborează Marin Nica, Gh. Popilian, Șt. Ștefănescu) se îmbină cu cele de filologie (I. Coteanu, Al. Graur, Gh. Bolocan), sociologie, filosofie, economie și uneori cu cele literare. Cu studii și articole de istorie literară sunt prezenți Ovidiu Ghidirmic (despre G. Călinescu, Mateiu I. Caragiale, maiorescianism), M. Andreescu-Schenker (Poezia lui Mircea Dinescu), Const. M.
ARHIVELE OLTENIEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285448_a_286777]
-
ARDELEANU, Virgil (5.II.1932, Târgu Mureș), critic literar. Fiu al Mariei (n. Zamfir) și al lui Gheorghe Ardelean, A. a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, fiind apoi bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj (1956-1959) și redactor (din 1959) la revista „Steaua”. Cariera lui a cunoscut două „fracturi” considerabile, o dată la începutul anilor ’70, a doua oară către sfârșitul anilor ’80
ARDELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285431_a_286760]
-
ARCHIV PENTRU FILOLOGIE ȘI ISTORIE, revistă istorică, filologică și literară apărută la Blaj între 1 ianuarie 1867 și 20 octombrie 1870, de zece ori pe an, și, un ultim număr, la 25 noiembrie 1872. După cum indică și titlul, editând acest periodic, pe care
ARCHIV PENTRU FILOLOGIE SI ISTORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
de Cipariu în 1847 și 1848, „Organul luminărei” și „Organul națiunale”. Elementul esențial al programului editorial este acțiunea de unificare a limbii și ortografiei. Se preconiza studierea istoriei limbii române, a ortografiei, gramaticii și lexicologiei. De asemenea, științele înrudite cu filologia, mai ales istoria și geografia, constituiau un obiectiv al preocupărilor științifice ale lui Cipariu. Literatură nu se tipărește, cu unele excepții, precum poezia Imnul creațiunii de I. Heliade-Rădulescu, apoi o adaptare în limba română a celebrei Stabat Mater, făcută de
ARCHIV PENTRU FILOLOGIE SI ISTORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
și arheologie (1965), precum și Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”, secția istoria și teoria artei (1970). Între 1973 și 1975 face studii de specializare la Pisa, în Italia, unde își dă doctoratul în istoria artelor (1975), obținând și doctoratul în filologie la București, în 1981. Debutează cu versuri în „Luceafărul”, în 1963; debutul editorial îl constituie volumul Exodul (1967). A fost redactor la „Scânteia” (1967-1968), „Luceafărul” (1968-1969), „Scânteia tineretului” (1969-1970), „Amfiteatru” (1971-1973, 1975-1982), „Viața studențească” (1975-1982). A publicat articole și cronici
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
ARIEȘANU, Ion (8.IX.1930, Ocna Mureș), prozator. Este fiu al Elenei (n. Popa) și al lui Iosif Arieșanu, lăcătuș mecanic. A absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din Turda în 1951, apoi Facultatea de Filologie din Cluj (1955). După o scurtă carieră didactică universitară (1955-1957) în același oraș, se dedică activității în presă, fiind redactor la „Drapelul roșu”, redactor-șef la revista „Orizont”. Colaborează cu proză și cu reportaje la „Orizont”, „Steaua”, „Familia”, „Luceafărul”, „România
ARIESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285451_a_286780]
-
, George (5.IV.1946, Tecuci), poet, prozator, gazetar și eseist. Este fiul lui Gheorghe Arion, profesor, și al Aglaiei Arion (n. Motaș), învățătoare. Urmează liceul la București, absolvindu-l în 1964 și apoi Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1965-1970). Debutează cu versuri în revista „Contemporanul” (1966), prima lui carte, Copiii lăsați singuri, apărută în 1979, cuprinzând tot poezii. Colaborează la „România literară”, „Contemporanul”, „Vatra”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. Din 1974 este redactor
ARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285452_a_286781]
-
A predat aici, de-a lungul anilor, româna, franceza, elina, filosofia, printre elevii lui numărându-se G. Vâlsan, Gh. Ulieru, Ion Barbu, Istrate Micescu, Armand Călinescu, Ion Trivale, Vl. Streinu, Ion Minulescu. În 1904 îi apare culegerea de „literatură, estetică, filologie” intitulată Studii, prefațată de B. P. Hasdeu. Câștigând, în 1905, o bursă la Paris (pentru semantică și literatură comparată), frecventează cursuri la École de Hautes Études și la Sorbona, obținând în 1909 titlul de docteur ès lettres. Tezele L’Influence
APOSTOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
-l prefere altor candidați, dar pentru A. răspunsul, favorabil, vine prea târziu, cu câteva ceasuri înainte de a muri (în urma unei pleurezii). Semnătura lui A. poate fi întâlnită mai des în „Literatură și artă română”, „Conservatorul”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, unde a figurat și în comitetul de redacție, „Noua revistă română”, „Steagul”, dar și în alte publicații, precum „Revista Societății Tinerimea română”, „Adevărul”, „Epoca”, „Revista armatei”, „Revue de Roumanie”, „Flacăra”, „Gazeta Transilvaniei”, „Țara nouă”, „Doina”, „La Politique”, „Duminica poporului”, „Glasul
APOSTOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
alături de aceea a lui Pompiliu Eliade sau Charles Drouhet, nu e de trecut cu vederea. De calitate sunt traducerile de poezie românească încorporate în L’Influence..., vădind un scriitor care se ignoră. SCRIERI: Despre cuvânt, București, 1900; Studii. Literatură, estetică, filologie, pref. B. P. Hasdeu, București, 1904; „Marin Gelea”. Roman de N. Petrașcu, București, 1906; L’Influence des romantiques français sur la poésie roumaine, pref. Émile Faguet, Paris, 1909; L’Ancienne versification roumaine (XVII-XVIII siècles), Paris, 1909; Cetățuile lui Negru Vodă
APOSTOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
DIMA, Simona-Grazia (7.X.1958, Timișoara), poetă. Părinții, Valentina și Simion Dima, sunt scriitori. D. a urmat la Timișoara Liceul „C. Diaconovici-Loga” (1974-1978) și Facultatea de Filologie, specialitatea engleză-română (1978-1982). Traseul profesional include un an de profesorat la Variaș, apoi un an ca traducătoare la „Electromotor”, după care, din 1984, a funcționat ca bibliotecară la Biblioteca Județeană Timiș. Din 1990 se angajează ca traducătoare la sucursala Timișoara
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
, Dumitru (27.VIII.1942, București), prozator. Este fiul Elenei (n. Butunoiu) și al lui Dumitru Dinulescu, inginer. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității București (1965) și al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, secția regie de film și televiziune, între 1966 și 1977 a lucrat ca redactor și regizor la Televiziunea Română. Debutează în „Amfiteatru”, în 1966. Prima carte, Robert
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
, Gabriel (25.I.1936, Brăila), critic literar și eseist. Este fiul Marioarei (n. Burtan) și al lui Iancu Dimisiano, librar. A urmat școala primară și liceul la Brăila (1942-1953), iar studiile universitare la Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1958. A fost redactor la „Gazeta literară” (1958-1967), redactor-șef adjunct la „Amfiteatru” (1967-1968), redactor-șef adjunct la „România literară” (1968-1984), apoi director adjunct la aceeași revistă, membru în Consiliul de Conducere al Uniunii
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
DINULESCU, Ioana (3.VII.1950, Craiova), poetă. Este fiica Elenei (n. Comisaru) și a lui Dumitru Dinulescu, muncitor. A urmat cursurile școlii generale și ale Liceului de Filologie-Istorie (absolvit în 1969) la Craiova, și tot aici Facultatea de Filologie, secția română-franceză (1969-1973). În perioada studenției și după absolvire frecventează cenaclul „Ramuri” și cenaclul „Cadran” al Universității. După absolvire este, pe rând, profesoară la Balș, redactor la revista „Ramuri”, unde se ocupă de cronica de poezie, și la Studioul Teritorial
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
, Daniel (17.VII.1945, Simeria), critic literar. Este fiul Mariei (n. Zaharuc) și al lui Cristea Dimitriu. A absolvit Liceul „Mihai Eminescu” din Iași (1963), după care a urmat cursurile Facultății de Filologie, secția română-franceză, a Universității din același oraș (1963-1968). A fost profesor de liceu, apoi redactor al revistei „Convorbiri literare” (1972-1990). În perioada 1970-1990 a condus cenaclul Junimea al Muzeului Literaturii Române din Iași. Din 1992 este lector, apoi conferențiar la
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
DOBRE, Aneta (14.XI.1939, Galați), istoric literar. Este fiica Eufrosinei (n. Decisiuc) și a lui Neculai Dobre, funcționar. A absolvit Facultatea de Filologie din București, secția rusă-română, rămânând la Catedra de filologie rusă a aceleiași facultăți. În 1977 a obținut titlul de doctor în filologie, cu teza Natura în poezia lui Serghei Esenin. În 1978 a devenit lector, ulterior conferențiar la Catedra de
DOBRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286796_a_288125]
-
DOBRE, Aneta (14.XI.1939, Galați), istoric literar. Este fiica Eufrosinei (n. Decisiuc) și a lui Neculai Dobre, funcționar. A absolvit Facultatea de Filologie din București, secția rusă-română, rămânând la Catedra de filologie rusă a aceleiași facultăți. În 1977 a obținut titlul de doctor în filologie, cu teza Natura în poezia lui Serghei Esenin. În 1978 a devenit lector, ulterior conferențiar la Catedra de limba și literatura rusă a Facultății de Limbi Străine
DOBRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286796_a_288125]
-
Galați), istoric literar. Este fiica Eufrosinei (n. Decisiuc) și a lui Neculai Dobre, funcționar. A absolvit Facultatea de Filologie din București, secția rusă-română, rămânând la Catedra de filologie rusă a aceleiași facultăți. În 1977 a obținut titlul de doctor în filologie, cu teza Natura în poezia lui Serghei Esenin. În 1978 a devenit lector, ulterior conferențiar la Catedra de limba și literatura rusă a Facultății de Limbi Străine și șefă a Catedrei. A colaborat la „Secolul 20”, „România literară”, „Studii de
DOBRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286796_a_288125]
-
, Mihail (5.II.1939, Rediul Mare, j. Soroca), critic și istoric literar. Este fiul Irinei și al lui Dumitru Dolgan. A studiat la Chișinău, urmând Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Moldova, între 1958 și 1963. Din 1963 lucrează la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Și-a luat doctoratul în 1970, devenind doctor habilitat în 1991 și profesor universitar în
DOLGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286818_a_288147]
-
I.1966, Brașov), poet, prozator și eseist. Este fiul Paulinei Dobrescu (n. Diaconu), asistentă medicală, și al lui Aristide Dobrescu, economist. După studii medii, urmate la liceele „Andrei Șaguna” și „Unirea” din Brașov, este absolvent, în 1988, al Facultății de Filologie a Universității din București, secția română-engleză. Va fi profesor, apoi redactor la revista „Interval” din Brașov. Din 1992, este cadru universitar la Facultatea de Științe (secția filologie) a Universității „Transilvania” din Brașov. În 1998 și 1999, a fost funcționar în
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
Andrei Șaguna” și „Unirea” din Brașov, este absolvent, în 1988, al Facultății de Filologie a Universității din București, secția română-engleză. Va fi profesor, apoi redactor la revista „Interval” din Brașov. Din 1992, este cadru universitar la Facultatea de Științe (secția filologie) a Universității „Transilvania” din Brașov. În 1998 și 1999, a fost funcționar în Ministerul Afacerilor Externe al României. Își începe activitatea ca membru al „grupului literar de la Brașov”, cunoscut sub denumirea „mișcarea mașscriistă”, alături de Andrei Bodiu, Simona Popescu și Marius
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
, Alexandru (15.V.1940, Fierbinți, j. Ialomița), folclorist. Este fiul Vasilicăi (n. Dedu) și al lui Dumitru Dobre. Urmează, după studii liceale la București și Fierbinți, Facultatea de Filologie a Universității din București (1958-1963). Lucrează, succesiv, ca director de cămin cultural în Fierbinți (1957-1959), ofițer activ (1963-1971), redactor la „Scânteia tineretului”, referent de specialitate la cancelaria Academiei Române (1977-1989). Este membru în comitetul de redacție al „Analelor Academiei Române” (1977-1989), membru
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]
-
secretar responsabil de redacție (1980-1985) și redactor-șef (din 1986) al „Revistei de etnografie și folclor”, redactor responsabil adjunct al „Memoriilor Comisiei de Folclor” (1988). După 1990, este lector la Universitatea „Spiru Haret” din București. Și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea din București, cu teza Folclorul taberei militare (1994). Volumul Idealul unității naționale în cultura română (1988; Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române) este de fapt o istorie a Academiei Române, însă cartea nu s-a putut intitula așa, fiindcă principalul
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]