12,214 matches
-
rotunjime ritmată al cărei efect stilistic se pierde prin disiparea sensului: aceeași semnificație împărțită în prea multe unități de expresie doctă, pornind toate dintr-o bonomie iremediabilă. În volum predomină sentințele scurte de tip aforistic sau enumerările de tip sinonimic. „Filosoful e săracul voluntar al spiritului, cerșetorul etern ce agonisește zilnic aceleași monede, trăind în restriște, aproape gol, aproape orb, fixat spasmodic asupra ideii asemenea unui idiot divin. Guvernat de încăpățînarea sa eroică și morbidă, de monomania solemnă, de încrîncenarea sa
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
inexistentă, căci surpriza, dacă apare, vine din felul rebel în care simptomele refuză să intre într-un tipar, dar cum pînă la urmă plierea pe calapod se va face, boala va fi în final diagnosticată. În același mod procedează un filosof: el lipește pe realitate acea schemă pentru care pledează cele mai numeroase indicii constatate. Demersul lui e identic cu al medicului, cu deosebirea că acum, lipsind scopul terapeutic, grija lui e să pună ordine în dezordinea lumii. De ce? Pentru a
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
e să pună ordine în dezordinea lumii. De ce? Pentru a-și crea o stare de spirit grație căreia viața devine suportabilă. În ambele cazuri, efortul stă într-un calcul mental și culminează într-o înțelegere: medicul a înțeles patogenia maladiilor, filosoful a priceput conexiunea principiilor. Rigoarea lor stă în cuplarea unei stări de fapt la o schemă dinainte știută. Cu totul altfel procedează un ochi care, observînd lumea, caută s-o descrie cu strictețe. De data aceasta, atenția nu mai e
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
că perspectiva unei omeniri însuflețite de dragoste universală e utopie infantilă. După ce a cochetat cu structuralismul și cu fenomenologia, Vattimo sfîrșește în colaps speculativ de tip multiculturalist. Traiectoria sa e simptomatică pentru penuria de spirit în care se complac azi filosofii vestici. Accentul cel mai tăios îi aparține lui Girard: „Filosofiile sînt aproape moarte; ideologiile sînt aproape răposate; teoriile politice sunt pe sfîrșite și ele; convingerea că știința ar putea înlocui religia e de acum depășită. Iar în lume se face
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
ce obiective vor fi avut Marx și Engels, simbolul noii orânduiri era Stalin, al cărui geniu a salvat regimul comunist dintr-un crâncen război. Lumea comunistă nou-venită nu trebuia, așadar, să aibă de-a face atât cu societatea imaginată de filosofii germani, cât cu lumea construită de Stalin. Din acest punct de vedere, orașele alese au fost fie centre industriale cu potențial, ce aveau să renască, fie orașe industriale nou fondate, care, deci, se nășteau. Exceptând Iugoslavia, care a avut oricum
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5391_a_6716]
-
noastre contemporane, cu consecințe până azi. În acest context, personalitatea lui Nae Ionescu ocupă un loc aparte. A fost „maestrul spiritual” al generației lui Mircea Eliade, dar, în același timp, a refuzat sistematic să își publice opera, preferând condiția de „filosof oral”. Totuși, a lăsat în urma sa o masivă operă publicistică, risipită în paginile ziarului Cuvântul și ale altor publicații la care a colaborat. Absența unei ediții științifice a operei sale, care să recupereze publicistica și să o pună laolaltă cu
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
apariția sistemelor totalitare, o formă de avangardă politică. Indiscutabil că publicistica sa este ceva mai complexă, iar cine o citește înzestrat cu spirit critic (nu e cazul Mirunei Lepuș, îngrijitoarea volumului de față) sesizează în subtext o mefistofelică sclipire a filosofului care-și ispitește contemporanii, împingându-și ideile la o limită în care el însuși nu crede neapărat. Ca să preiau o mai veche distincție a lui Andrei Cornea, Nae Ionescu este unul dintre acei filosofi care pică sistematic testul de auto-incluziune
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
în subtext o mefistofelică sclipire a filosofului care-și ispitește contemporanii, împingându-și ideile la o limită în care el însuși nu crede neapărat. Ca să preiau o mai veche distincție a lui Andrei Cornea, Nae Ionescu este unul dintre acei filosofi care pică sistematic testul de auto-incluziune. Cel care predică, în articole, asceza și restrângerea cheltuielilor individuale și statale la nivelul economiei țărănești, merge într-un luxos automobil Maibach, se îmbracă la Gică Christescu, croitorul regelui, și, mai ales, se laudă
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
de zelatori -, nu rezistă ca proză de idei, ceea ce face ca și aserțiunile ei să fie și să rămână relegate în trecut. De pildă, în cele trei articole despre sistemul de alianțe al României (pp. 103-114 ale ediției de față), filosoful predică renunțarea la tradiționala orientare către Occident a politicii noastre și configurarea unui sistem culturalpolitic de tip sud-est european, axat pe statele balcanice și Polonia. Subtextul era, de fapt, convingerea că Franța și Anglia sunt state obosite de democrație și
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
inutilă pierdere de vreme. O asemenea ediție, neștiințifică și insuficient susținută de aparatul critic, nu reușește să îl pună în circulație pe Nae Ionescu nici măcar ca „om al epocii sale” (cum, cu o formulă uzată, spune editoarea în prefață). Imaginea filosofului, fără să fie caricaturală - căci volumul nu omite articolele evident prolegionare, dimpotrivă -, îl acreditează pe profesor mai degrabă ca figură pitorească, tipic bucureșteană, decât ca gânditor serios, apt să subjuge intelectual o generație. Nu e numai rezultatul inevitabil al absenței
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
ori viceversa). Știu că aceste rînduri îi pot irita pe mulți. Mitul Războiului Civil Spaniol este de o tenacitate unică.“ (147) Într-un singur loc nu sunt de acord cu Vladimir Tismăneanu: în atenția pe care i-o dă unui filosof de filiație neomarxistă, Jürgen Habermas, un nume care pe cît de acoperit de onoruri oficiale e acum, pe atît de mare va fi neantul de uitare care se va așterne în urma lui după moarte. Un autor fără talent și fără
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
familie, amintirea-ecran, hoarda primitivă, uciderea tatălui, etiologia sexuală a nevrozelor, sublimarea ș.a.m.d. constituie, printre atîtea altele, momente teoretice strict autobiografice. Psihanaliza constituie autobiografia unui om care-și inventează o lume ca să poată trăi cu fantasmele lui - ca orice filosof...” (p. 32) Ca să se apere de reacția adulatorilor, Onfray recurge la clasicul truc al înțelegerii, declarînd că nu vrea să-l condamne, să-l distrugă sau să-l disprețuiască pe Freud, ci doar să-l înțeleagă, atîta doar că ajunge
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
cazul lui Constantin Noica, avem deja la dispoziție două volume. Pe primul dintre ele l-am comentat aici, la timpul cuvenit. Cel de-al doilea conține documente de urmărire informativă din perioada 1978- 1987, încheindu-se, așadar, doar odată cu trecerea filosofului la cele veșnice. Este vorba de 165 de documente: delațiuni, transcrieri de convorbiri telefonice interceptate, transcrieri de înregistrări obținute în urma instalării de microfoane în camera pe care Noica o ocupa la Păltiniș. Este, deci, un dosar eterogen, căci urmărirea cărturarului
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
aceea, nu se poate spune că volumul de față conține revelații, chiar și obținute pe această filieră sordidă, a urmăririi continue: temuta Securitate, în ciuda mijloacelor nelimitate pe care le avea la dispoziție, nu reușește, nici pe parcursul acestui episod al existenței filosofului, să treacă de coaja subțire a aparențelor. Știe cam tot ce face și spune acesta, dar nimic mai mult. Și, anticipez, incapabilă să își explice anumite fapte evidente - cum ar fi carisma lui Noica și valul de tineri atrași de
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
de tineri atrași de personalitatea lui -, va recurge la clișee și la explicații-șablon, din arsenalul, niciodată abandonat, al anilor ’50. Dar, înainte de a ajunge aici, să consemnăm că acest al doilea volum al seriei Noica întărește concluzia impusă de primul: filosoful nu a colaborat în nici un fel cu fosta Securitate și a fost privit de către aparatul acesteia drept un adversar ireductibil, până în ultima clipă de viață. Urmărirea sa nu se încheie printr-o rezoluție care să constate lipsa de periculozitate a
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
Și, fără să desconsider provincia, asta se vede. Esența dosarului este alcătuită din transcrieri ale convorbirilor telefonice ascultate și, respectiv, ale convorbirilor înregistrate de microfoanele instalate în vila de la Păltiniș și în casa din Sibiu a lui Aurel Cioran (fratele filosofului Emil Cioran și prieten apropiat al lui Noica). Transcrieri chinuite, efectuate cel mai adesea de cadre care, oricât de puternic era sentimentul de subordonare față de aparatul din care făceau parte, nu-și puteau depăși limitele culturale. Nu numai transcrierile pocite
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
prieten apropiat al lui Noica). Transcrieri chinuite, efectuate cel mai adesea de cadre care, oricât de puternic era sentimentul de subordonare față de aparatul din care făceau parte, nu-și puteau depăși limitele culturale. Nu numai transcrierile pocite ale numelor de filosofi europeni atestă acest orizont cultural redus al cadrelor fostului Inspectorat al Ministerului de Interne din județul Sibiu. Mai frapantă este lipsa generală de orientare a acestei urmăriri permanente. Ofițerii care îl urmăresc, chiar dacă știu vag cine este Constantin Noica, nu
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
nu fuseseră. Aici era nelipsitul general Pleșiță, erau delatori de calitate, exista o întreagă strategie, care viza atragerea lui Noica în operațiuni de dezbinare a exilului ș.a.m.d. La Sibiu, în afara ecourilor tentativei (eșuate) de a-l implica pe filosof în operațiunea propagandistică menită să ducă la atragerea lui Mircea Eliade în țară, nu există nimic. Cei care îl urmăresc pe gânditor nu reușesc să înțeleagă cum de acesta îi atrage pe tineri, deși trăiește ca un sihastru, cum de
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
aruncat într-un timp viitor pe cerul căruia singura stea fixă ce se mai poate vedea (cu cel de-al treilea ochi al vechii gnoze) este Răsăritul de după Asfințit. Nietzsche a numit asta "ultra-omul". Mateiu a numit asta Curtea Veche. Filosoful a preferat un concept al revoluției. Poetul a ales o imagine a restaurației.
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
de a prelua din plin impulsul de a fi plenar". În viziunea lui Mihai Șora, logica orizontalei este o logică a disjuncției și a excluderii terțului, în vreme ce logica verticalei este una a integrării și a includerii terțului. Și, mai susține filosoful, obiectivul fiecărui om se plasează pe orizontală în vreme ce calea de urmat este pe verticală. În vreme ce filosofia lui Mihai Șora ("a bucuriei și a speranței", cum bine precizează Leonid Dragomir) privilegiază verticala, bucuria de a admira, sentimentele, forța de zâmbi chiar
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
premiul revistei recent înființate, Academia de poezie (da, Emil Stratan a înființat și o revistă), Marianei Codruț. Premiul de excelență i-a fost acordat lui Mihai Șora, în aplauzele entuziaste ale publicului. Împreună cu eminenta traducătoare și eseistă Luiza Palanciuc, marele filosof a prezentat iubitorilor de poezie un film documentar (instructiv și emoționant) dedicat lui B. Fundoianu. A urmat un recital de poezie susținut de Eusebiu Ștefănescu, care a entuziasmat asistența (eu, cel puțin, îl consider un eveniment în biografia mea). Cu
Festivități by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6682_a_8007]
-
fie considerat că un mijloc de a reuși în viață și de a obține o modificare în bine a magnetismului uman interior). În opoziție cu aceste vederi, așa zis moderne, mesajul sfinților părinți ai creștinătății, al înțelepților orientului sau al filosofilor Greciei antice este din ce in ce mai palid, mulți oameni suferind din cauza lipsei de repere morale, sau de exemple personale pozitive care să fie vii în memoria colectivă. Un motiv pentru care s-a ajuns la această situație este și lipsa crasa de
Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-Meditație și echilibru (5) () [Corola-journal/Journalistic/66883_a_68208]
-
Constantin Țoiu Pe scurt - scrie Henri-Robert în Marile procese ale istoriei - este momentul în care... (Ecaterina) se arată adversară a țării noastre, în care toate interesele sale se opun celor ale Franței... în același timp strângând relațiile cu filosofii noștrii"... Coincidență stranie și turburătoare! Aceasta nu este opera hazardului, ci ea se evidențiază citind unele pagini din voluminoasa corespondență a suveranei cu filosofii francezi. Este clar că aceste relații de prietenie ale împărătesei Rusiei cu Voltaire, Diderot și ceilalți
Iluminiști și marii favoriți (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6694_a_8019]
-
în care toate interesele sale se opun celor ale Franței... în același timp strângând relațiile cu filosofii noștrii"... Coincidență stranie și turburătoare! Aceasta nu este opera hazardului, ci ea se evidențiază citind unele pagini din voluminoasa corespondență a suveranei cu filosofii francezi. Este clar că aceste relații de prietenie ale împărătesei Rusiei cu Voltaire, Diderot și ceilalți au ceva de câștigat în dauna Franței... Ea îi sprijinea, prin ambiția sa, pe cei ce se arătau dușmanii monarhiei franceze... Astfel, - după cum avea
Iluminiști și marii favoriți (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6694_a_8019]
-
Covrig Roxana Friedrich Wilhelm Nietzsche este cel mai important filosof a secolului al XIX-lea, care a exercitat o influență remarcabilă asupra gândirii filozofice a generațiilor ce i-au urmat. "Dumnezeu e mort" Încă din tinerețe, Friedrich Nietzsche este confruntat cu problema credinței în Dumnezeu și înclină mai degrabă spre
Cine a fost Friedrich Wilhelm Nietzsche by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/67076_a_68401]