51,126 matches
-
care el rămîne încă foarte prezent în limba. Înregistrările recente mi se par a dovedi în primul rînd persistentă acelor adverbe în -mente care pot fi echivalate printr-o construcție prepoziționala (cu statut de locuțiune): actualmente "în prezent", finalmente "în final", realmente "într-adevăr": "actualmente membru în comisia SIE" ("Academia Cațavencu" 37, 1998, 3); "finalmente, poporul va decide" ("Evenimentul zilei" 1678, 1998, 1); "o componentă transilvana, pentru care linia greco-catolica era realmente importantă" ("Dilemă" 269, 1998). Indispensabil se dovedeste și literalmente
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
din pușcărie nu puteau fi înțelese. Cînd spuneai că vii din România, numaidecît răspundeau: "A, Ceaușescu!". La schimbarea opiniei despre Ceaușescu, foarte favorabilă în tot occidentul la vremea aceea, au contribuit și sașii, cumpărați din România de statul german. În final, se ajunsese la părerea că românii înghit orice, că poporul este învățat să îndure, că am stat noi și sub turci și ne-am obișnuit cu umilință, ca mămăligă nu face explozie și tot așa. Cum puteam să le explic
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
nu adera la nimic, adevărat manifest apolitic. Cînd, în 1935, a murit Istrati, revista a aparut îndoliata iar într-un articol se spunea: "Romanismul nostru va fi acela pe care-l slujeai: nobil și creator". Ciudată, într-adevăr, opțiune de final a lui Istrati. Ea, repet, trebuia consemnata în această ediție. Al. Talex n-a făcut-o, gresînd profund, publicînd, în schimb, texte anodine, mai putin revelatoare. Și doar ultima secțiune a ediției se numește chiar "Ultimii ani". Să se datoreze
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
tînărului realizator britanic este un film cu gangsteri cu aură de basm. Nu vă așteptați însă să întîlniți balauri ori soluții cu ajutorul fantasticului. Totul decurge conform regulilor realiste în care guverneaza mai presus de orice întîmplătorul. Ceea ce-i salvează în final pe cei patru aventurieri este pur si simplu soarta și norocul. Ei ajung întotdeauna cu cîteva minute după ce masacrul s-a consumat. Prind din zbor idei salvatoare. Lejeritatea cu care privesc totul chiar atunci cînd propria lor piele este în
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]
-
interioară! Cît simt al valorii și al măsurii! Cîtă prețuire a prietenilor, a colegilor! Rasă boierilor este pe cale de dispariție. Cum să o ocrotești? " A venit la dumneavoastră în vizită Gaev!" A spus, aplecîndu-se pînă la pămînt, Radu Penciulescu, în finalul cuvîntului sau. Livadă de vișini a fost vîndută. Gaev - Radu Penciulescu a rămas suspendat în legendă și se mișcă firesc în prezent. Modern în arta să și conservator în viață. Nu s-a săturat nicicînd să sondeze lumea miraculoasă a
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
dărnicie contemplării. Spre a răspunde și celei mai simple întrebări, Adam Puslojic face în prealabil lungi ocoluri sentimentale, unde epitetele radical-calificative se aglomerează din dorința de a convinge că "Nichita" a fost un poet "divin, "dumnezeiesc", "absolut" etc., pentru că în final, din vorbirea lui cu alura saturat-metafizică, să se decupeze pregnant nu doar chipul lui Nichita Stănescu, ci și un profil de poet reprezentativ pentru generația ^60. Și, în mare, o întreagă paradigmă literară. Întrucît tinerii care (re)descopereau viață după
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
Textele celor doi flanchează în chip ciudat și oarecum nepotrivit volumele, în măsura în care ele ar fi trebuit să fie mai curînd inversate. Ca exercițiu de erudiție și critică mai degrabă tradiționalistă, observațiile lui Ion Ianoși ar fi fost mai potrivite în final, în măsura în care astfel ele ar fi adresate unui cititor de-acum familiarizat cu scrisul lui Thomas Mann. Textul lui Thomas Kleininger, cu nerv și luciditate (chiar detașare ironică) mai în spiritul unei sensibilități contemporane, este ideal pentru atragerea unui cititor care
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
poveste după poveste, "povestiri triste, fără mîngîiere", care însă lui Albert cel muribund "i se așezau ca o dulce povară pe inimă și o făceau să bată tot mai încet și mai fericită". Parodicul, în "Dulapul de haine", vine în final, în doar cîteva vorbe, cînd naratorul refuză un deznodămînt, ba chiar se derobează de întreaga responsabilitate a povestirii. Rostul parodicului nu este însă, precum în tehnica postmodernă, de a pulveriza convenția tocmai făcînd-o evidentă, ci mai curînd, cred eu, el
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
din vis se poate ieși, ori că visul se poate termina". Starea fantomală e, la rîndul său, înscrisă în starea civilă a sufletului ce se regalează "cu fapte al căror echivoc e tot mai mare", cu simțămîntul ațîțător al unui "final de-nceput de lume". Oamenii adormiți sînt asimilați unor morți ce deambulează printre noi: Dacă printre noi circulă astfel de oameni morți, care-au trăit cîndva în continentul somnului?". Sentimentul de inadaptare ia pînă la urmă înfățișarea părăsirii depline, forma
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
poezie, critică literară, gazetărie". În această descoperire constă, în primul rând, demersul original al autorului cărții. Nestatornicia este, din punctul domniei-sale de vedere, defectul esențial al operei lui G. Topârceanu, defect care l-a făcut să nu-și exploateze până la final talentul și inteligența artistică. De aceea îl numește "chiriașul grăbit al literaturii noastre". Tema de bază este aici cea din "Balada chiriașului grăbit" pe care autorul o consideră, "emblematică pentru opera și personalitatea autorului, ea descifrând, luminând tainele - atâtea câte
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
poate trece neobservat: Orbi în paradis (scriere în mărime naturală sau camuflaj total de cuvinte). Ceea ce se impune, de la bun început, de la deviza pe care poetul și-o alege drept moto - "Scriu, deci exist", până la a(o)rta poetică din final, (fără a mai pune la socoteală textul invizibil), este afirmarea orgolioasă a încrederii în forța imanentă a scriiturii. Actul scrisului este înțeles deopotrivă, ca domeniu al libertății totale, al gratuității și nepăsării suverane, dar și ca principiu ordonator (destabilizator?!) al
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
el îi șoptește: "Dormi, dragă evreule, dormi și te odihnește!" Somnul pe care i-l recomandă Sameșkin poate fi interpretat și ca moarte, ca abandon al eforturilor de căutare, ca ultimă și definitivă resemnare. Acesta mi se pare a fi finalul lui Mendel, conceput de Roth, ca și Malamud în Cîrpaciul, sub forma alegorică a unei fericiri uriașe: găsirea, după mulți și mulți ani, a lui Menuhim cel rămas în Rusia, între timp vindecat și devenit genial compozitor. Rămas singur, după ce
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
Gheorghiu intitulată Pretențiile barcagiului Caron. De ce am început cu acest mic text? Tocmai pentru că el concentrează un anumit algoritm exploatat până la uzură în acest volum. O atmosferă întocmită cu artă este bruscată mai devreme sau mai târziu (de preferință în finalul textului) de un gest sau un eveniment, contrastante. Citesc pe coperta a patra o apreciere a criticului Gheorghe Grigurcu, "Miniprozele lui Val Gheorghiu izvorăsc, elocvent, din impactul contrastelor". Contrastul amintit este folosit cu obstinație și chiar cu ostentație de autorul
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
cerul, o pasăre albă". Personajele însele își caută poze celebre în istoria picturii: "Mara Stambuliu, cum stă acum culcată, încercând, probabil să refacă poziția doamnei de Récamier din tabloul lui David" sau "se ridică, acum e Olimpia lui Manet încruntată"... Finalurile lui Val Gheorghiu își găsesc o explicație și în cea mai reușită proză a volumului, "Noaptea, toate pisicile sînt negre". Povestea se încheie, ca de obicei, cu o agresiune - personajul feminin este împușcat. Însă de data asta avem o informație
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
proză a volumului, "Noaptea, toate pisicile sînt negre". Povestea se încheie, ca de obicei, cu o agresiune - personajul feminin este împușcat. Însă de data asta avem o informație suplimentară furnizată de autorul deghizat într-un narator-personaj instabil psihic: " Apoi, în locul finalului cam desuet, în care însoțitorul lui Barcan (...) își descarcă pistolul în frumoasa Mara Stambuliu, aș spune altceva. Ce? Nu știu." Trecând peste tehnicile narative mai mult sau mai puțin desuete, putem savura în voie imagini prozastice din cele mai reușite
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
al postului comercial de televiziune Prima. Fără nici un alt comentariu în afara celui muzical, și acesta ales ireproșabil, nu ca element concurent, ci ca formă de stimulare a percepției vizuale, Clip Art nu dă nici o informație despre sine. Pe genericul de final apar doar cîteva elemente care privesc identificarea imaginii prezentate, adică titlul lucrării și numele autorului, precum și numele producătorului: Sorin Ceauș. In rest nimic, nici locul în care se găsește lucrarea, nici împrejurarea care a adus-o în prim plan și
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
acestui moment. Insă chiar și absența unor asemenea informații, esențiale pentru un anumit nivel al comunicării, face parte din concepția și din strategiile acestei construcții vizuale extrem de rafinate; întreaga incursiune în imagine, cu toate etapele parcurse de la debutul pînă la finalul ei, stă sub semnul misterului, al călătoriei cvasiinițiatice într-o lume identificată prin propria sa coerență și nu prin exteriorități sau prin elemente anexe. Ea este, așadar, o mică aventură într-un spațiu închis, într-un univers finit, dar în
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
un detaliu, în cazul picturii pe o pată de culoare, pe o urmă de pensulă sau de cuțit, pe întrepătrunderea tonurilor sau pe zona liminară a unei juxtapuneri, apoi alunecarea lentă pe suprafața imaginii, inventarierea succesivă a acesteia pentru ca, în final, prin mărirea distanței, întregul să prindă contur și forma să capete rezoluție. Deși o simplă descriere în acești termeni poate lăsa senzația că procedeul este banal și la îndemîna oricui, în realitate o asemenea investigație în interiorul tabloului devine pur și
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
acesteia, fermitatea ori delicatețea gestului, fluxul de energie transpus în statica sau în dinamica tușei. Prin baleiajul suprafeței, imaginea este analizată și comunicată ca un cumul, ca un asamblaj, ca o construcție activă înlăuntrul unei convenții riguros codificate, iar în final, prin distanțare, obiectivul dezvăluie armonia întregului care transcende atît secvențele receptării cît și materialitatea obiectului artistic. Acesta este momentul în care, dintr-o nevoie interioară de simetrie și din scrupul muzeografic, se deconspiră identitatea imaginii și i se face lucrării
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
interpreți, Florin Ionescu-Galați vioară și Horia Mihail pian, nu i-a trădat nici o clipă, doar diferența de culoare și intensitate între sunetul transmis și cel real ar putea fi reproșată acestui joc spectaculos. În fine programul s-a încheiat cu finalul Simfoniei a IX-a de Beethoven (ansamblul Filarmonicii "G. Enescu", la pupitru Cristian Mandeal). Cvartetul vocal a reunit într-o optică globalizantă reprezentanți a patru rase: alături de mezzosoprana Claudia Codreanu au apărut Curtis Rayam, tenor negru cu o circulație internațională
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
buzele-ți divine./ Ce tind aceste versuri d-a ta ființă pline:/ Cine-i acea femeie? - și nu poți devina!". După cum, mai convingător, s-a susținut că Minte și inimă nu e decît o replică la interogația Veronicăi Micle din finalul poeziei Fugi: "Vai! și eu nedumerită/ Mă muncesc cu mult mai mult/ Căci nu știu ce-o fi mai bine:/ Mintea, inima, s-ascult?". Evident, cercetările pot continua pe un asemenea teren care e încă departe de-a fi integral
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
Gestapoului, un bilanț al suferințelor provocate de Zidul Berlinului. Autorul nu dorește totuși să ne țină o lecție despre violență. Violența disimulată este numai una dintre căile de acces la poveste. Desigur, ca purtători ai unei agresiuni fatale, fugind în final doar pentru a amenința cu întoarcerea, câinii negri sunt deja niște patrupede contaminate de ciuma camusiană. Însă romanul povestește cu multă fantezie despre personajele sale, și trebuie spus că la atâta acumulare de detalii el capturează în continuare atenția cititorului
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
era avertizat că i se pregătește exterminarea pentru a nu mai putea candida la președinția României, Bazil Ștefan semnează în ROMÂNIA LIBERĂ un editorial de bilanț al întregii afaceri. Un editorial în care nu lipsesc accentele partizane, dar al cărui final atinge puncte sensibile în întregul spectrului politic autohton: "După alegerile din 1996 mi-am zis că producîndu-se mult dorita (și necesara) alternanță la putere, România este, sau este pe cale de a deveni, în sfîrșit, o țară normală. Și primul lucru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
obiectul în incinta mănăstirii, nu înainte de a cere să i se explice "conceptul" meciului de fotbal: "două țări civilizate luptă pentru o minge!". "Cu cine ținem?", întreabă cineva la începutul partidei. "Cu Franța, pentru că ei ne susțin cauza în lume". Finalul meciului, Franța învinge... Călugărul-tibetan-microbist: în această imagine neconvențională stă farmecul acestui filmuleț (primul din istoria cinematografică a Butanului!) simplu, incredibil de amuzant și deloc rudimentar din punct de vedere tehnic, cum poate v-ați fi așteptat. Valorile americane de care
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
cu una din celebrele ei tarte cu rubarbă." Ca și American Beauty (prezentat, de altfel, în deschiderea festivalului), dar într-un registru mai gros, Drop Dead Gorgeous descompune mitul "frumuseții americane" (la propriu!). Cruzimea filmului frizează neverosimilul și caricatura (în final, eroina negativă explodează literalmente!)... Scenariștii ne asigură, însă, că nu e vorba decît de cruda realitate. Girul realității îl are și Boys Don't Cry, reconstituire a unui fapt divers care a făcut senzație în 1993. Altminteri, filmul lui Kimberly
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]