45,198 matches
-
și mi l‑am lipit În jurnal; mă gândeam: Doamne, cred că așa ar trebui să arate bărbatul vieții mele! (Patetismele tinereții) Și Într‑o zi aflându‑mă În redacția Însemnărilor rusești mă pomenesc În fața lui Mendel Osipovici care mă fixa insistent. Mi‑am lăsat mâinile sub masă pentru a nu se vedea cum tremură. A doua zi m‑a invitat la cină Într‑un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el circula legenda că, aidoma lui Byron, se uita disprețuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deasupra liniei orizontului, picioarele lui din spate indicau cu precizie punctul în care se află estul în timpul lunilor de vară. Aștepta răbdător, încrezător că în curând Cârligul lui Maui1 avea să se ivească, la rândul lui, în locul în care își fixase privirea, însă ceea ce apăru dintr-odată fu o masă obscură și amenințătoare, ca o umbră venită din alte lumi, căci nici un zgomot de pași, nici un trosnet de crengi uscate, nici macar foșnetul unei frunze nu-i anunțase prezenta. Ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și pașnică insula, căreia anii îndelungi de rezistență în fața tiraniei puternicei Rairatea i-au permis să-și câștige respectul vecinilor. Făcu o scurtă pauză, fiindcă era foarte bătrân și avea nevoie de timp ca sa-si tragă răsuflarea. După ce-și fixă privirea pe discul soarelui, care era pe punctul de a dispărea la orizont, continuă: — Acuma, însă, niște barbari au reușit să ne răpească întreaga noastră mândrie: l-au atacat și l-au ucis pe înțeleptul rege Pamáu, ne-au furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Miti Matái. Prin acest simplu gest dădea de înțeles că, din acel moment, responsabilitatea navei trece asupra lui. Navigatorul-Căpitan al insulei Bora Bora așeza vâsla pe punte, îngenunche în dreptul ei, se aplecă până când o atinse cu fruntea și apoi o fixă la locul ei, ținând-o cu mâinile lui puternice. Făcu un semn discret și cei mai buni zece oameni ai lui se urcară la bord, purtând fiecare câte o vâsla. Începură să vâslească ritmic, îndreptându-se către gură golfului, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mor își recapătă culoarea de la început. Oamenii de pe Marara îi capturau folosindu-se de harpoane sau de cârlige de sidef, de os sau de lemn, pe care le fabricau cu multă răbdare, cu ajutorul rudimentarelor bucăți de coral, iar apoi le fixau în capătul unei corzi rezistente, pe care femeile o împleteau din fibră de roa, un arbust care creștea în văile înalte și umede. Eternii călători ai Pacificului nu aveau nevoie decât de aceste corzi și de aceste cârlige pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din fericire se găseau din belșug printre resturile galionului și printre recifele de corali din împrejurimi. Pentru tânărul Tapú Tetuanúi adevărată revelație fu o arbaleta. În ziua când văzu cum unul dintre acei oameni urât mirositori ia o arbaleta, îi fixează o săgeată și perforează cu ea o scândură groasă, aflată la pește treizeci de pași depărtare, ajunse la concluzia că tocmai asistase la cel mai grozav miracol care poate avea loc pe suprafața pământului. Faptul că un proiectil cu vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
carenele cu un amestec de rășina de pandanús și de venin al spinoșilor Nohú, pe care femeile îi pescuiau în laguna. Acest strat protector avea să împiedice timp de aproape o lună că alte larve de Teredo navalis să se fixeze de Marara, iar până atunci căpitanul vasului era încrezător că vor ajunge în ape în care numărul lor este mult mai scăzut. Ceilalți, cu excepția războinicilor care făceau de gardă, se ocupau cu strânsul de fructe, scoici, răci și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ajuns, ori l-au pierdut... răspundea el mereu. Presimt că nu mai e mult! Din clipă când soarele își trimitea prima sclipire la răsărit și până când se despărțea de lume, cu acea ultima rază verde, treizeci de perechi de ochi fixau orizontul, deși pe timpul nopții se retrăgeau în adăpostul sigur de sub platformă punții, lăsând doar patru santinele, atente la cel mai mic semn care ar fi putut sosi dinspre mare. În fine, după mai bine de o săptămână, Miti Matái renunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
plaja din apropiere se petrece ceva. Atunci când, în sfârșit, ambele carene se odihneau în paralel la marginea apei, eliberară puntea de stratul de nisip și crengi care o acoperea și o purtară pe sus, până la carene, pentru că dulgherul să o fixeze atât cât se putea, provizoriu, folosindu-se pentru această de lumină slabă a primelor stele care începuseră să strălucească pe cer. Nu se putea face mai mult pentru moment, căci o lună uriașă era pe punctul să-și facă apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cât fusese cufundata în întuneric. Și nu se petrecu nimic demn de menționat nici în orele în care Peștele Zburător se menținu la vreo trei mile în larg, căci dulgherul avea nevoie de mult timp și de mult calm ca să fixeze definitiv puntea și să ridice catargele. Miti Matái se asigura că nava redevenise cea dintotdeauna, calcula înălțimea stelelor și în cele din urmă le ordona oamenilor să înceapă să vâslească fără grabă către gură lagunei situate pe partea cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu brânză. Degetele și bărbia îi sunt portocalii de la praful lor sărat. Cu o mână scheletică ține volanul, cu cealaltă înclină cutia și-și toarnă în gură snackurile. Sora Justițiară a adus o pungă de haine, cu un săculeț rotund fixat în partea de sus. Aplecându-se peste propriii săi sâni imenși, ținându-i în brațe ca pe un copilaș, doamna Clark o întrebă pe Sora Justițiară dacă a adus o țeastă de om. Și Sora Justițiară deschise săculețul cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
luminii asupra sărurilor de argint. 1822 - Nicéphore Niépce (1763-1833) obține pentru prima dată imagini fotografice stabile la acțiunea luminii. El expune câteva ore în plin soare o plăcuță metalică tratată cu bitum de Iudeea (substanță fotosensibilă), pentru ca apoi să o fixeze prin spălare cu ulei de lavandă. 1826 - Niépce începe colaborarea cu Louis Daguerre (1787-1851) pentru îmbunătățirea procedeului de fixare a imaginilor. În 1833, Niépce moare înainte de a obține consacrarea invenției sale. 1835 - Daguerre pune la punct procedeul dagherotipiei, folosind plăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de cupru argintate tratate cu vapori de iod. Se obține astfel o emulsie fotosensibilă (iodura de argint), ce are calități mult superioare bitumului (care permitea o expunere de doar câteva minute). Plăcile sunt developate în vapori de mercur, imaginea fiind fixată prin spălare cu o soluție de clorură de sodiu. Fotografiile obținute sunt plăcuțe metalice unicat, pe care este „memorată” imaginea fotografică. 1839 - O comisie a Academiei Franceze brevetează invenția, iar Daguerre primește Legiunea de Onoare, cea mai importantă distincție franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
foto, deoarece imaginea dată de o singură lentilă convergentă este nesatisfăcătoare, se folosesc obiectivele fotografice, care conțin grupuri de lentile convergente și divergente, grupate în diferite moduri. În acest fel, imaginea obținută are o calitate mult mai bună. Obiectivele sunt fixate pe cutia aparatului prin diverse tipuri de montură (pe filet sau pe baionetă), o condiție importantă fiind aceea ca axa optică a obiectivului să fie perpendiculară pe planul peliculei fotografice. Lentile convergente și divergente. Formarea imaginilor prin lentile O lentilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
sunt nete și omogene, granulația este fină. Soluție de fixator universal Apă distilată 750 ml Tiosulfat de sodiu cristale 200-250 g Metasulfit de potasiu 20-25 g Apă distilată <1.000 ml Dizolvarea substanțelor are loc la 35-40 °C. Filmele se fixează timp de 3-4 minute la 20 °C, iar capacitatea de fixare este de 9-10 filme. Revelatoarele se oxidează rapid în contact cu aerul. Din această cauză, soluțiile diluate trebuie păstrate în recipiente de sticlă fumurie, umplute până la vârf și închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
culisa vertical pe un stâlp metalic, fixat rigid pe o planșetă orizontală pe care se proiectează imaginea. Rolul lentilei condensoare este acela de a concentra fluxul luminos către obiectiv, iluminând egal toată suprafața negativului. În rama pentru negative, pelicula este fixată între două sticle optice, care trebuie curățate tot timpul de praf, pentru a obține o imagine clară și fără „reziduuri”. Burduful are rolul de a focaliza imaginea prin obiectiv, în funcție de dimensiunea imaginii proiectate. Fig. 7.1. Schema constructivă a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
dorim ca fotografiile să fie tipărite, atunci este bine ca imaginile să aibă o rezoluție de 300 dpi (rezoluția minim acceptată este de 200 dpi). Următorul tabel conține dimensiunile imaginilor tipărite offset (nu la imprimantă) și calitatea lor în raport cu rezoluția fixată pe aparat: Legendă: 0 - rezoluție bine adaptată, imagine bună * - rezoluție și imagine acceptabilă ** - rezoluție și imagine nesatisfăcătoare + - rezoluție peste valoarea necesară Camerele foto digitale pot scrie fișierele de imagine în mai multe formate: JPEG, TIFF, RAW. Formatul JPEG este folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
i le duc mai târziu. În vreme ce copiii se înfruptau din bunătățile aburinde, inima micuței curajoase își grăbea ritmul iar răbdarea îi era pusă la grea încercare. Amorțise dar nu îndrăznea să-și schimbe poziția. Își ținea ochii ațintiți în întuneric, fixați într-un loc anume și, în ciuda faptului că-și vorbea încontinuu, fetița nu putea să nu și-o închipuie pe Baba-Cloanța stând ascunsă în spatele ei, pândind-o dintr-un ungher numai de ea știut. Îi simțea, parcă, ochii înfipți, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mari și-i aruncă spre Bană. Vecina ei făcu la fel. La început absent, furișându-și mereu privirea plictisită spre geam, băiatul realiză deodată interesul care i se arăta. O văzu pe fata cu codițe blonde cum îl analizează, îl fixează cu nerușinare apoi își coboară ochii în caiet și scrie. George se foi în scaun. Blonda nu-l slăbea deloc. Copiii își lungeau gâturile spre caietul fetei, ghiontindu-se. Starea de acalmie dispăruse. Băiatul își lărgi gulerul cămășii și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îndreptă, leneș, spre cea din mijloc. Când tramvaiul opri, fata coborî și rămase înfiptă în fața ușii. Omul coborî și el, făcând-o să-l urmărească cu coada ochiului, să vadă întinzându-se spre ea umbra neagră a nenorocirii. Luana își fixă privirile în deschizătura primitoare și luminoasă a ușii. Apoi, dintr-o dată, sări înăuntru, cu o fracțiune de secundă înainte ca aceasta să se închidă, scârțâind din toate încheieturile, în urma ei. Întoarse capul. Bărbatul privea, cu fața tâmpă, demarajul greoi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără să privească înapoi, el nu reuși să se dezlipească de căldura ochilor ei negri, ce i se roteau în cap luminați de o licărire sălbatică. Se așeză pe canapea cu ultimele puteri iar Luana veni să i se alăture. Fixau cărțile din bibliotecă, fără să scoată un cuvânt. Pe nepregătite, ea se întinse să-l sărute. Radu întoarse brusc capul, ca și cum s-ar fi ferit de o lovitură mortală. Luana înțepeni locului, ca trăsnită. Noia privi spre ea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vorbi imediat după ce-și revenise. Neștiind ce și cât își amintește din cele ce i s-au întâmplat, își petrecu zile întregi povestindu-i, cu o grijă atentă, înșiruirea de evenimente prin care trecuse. Rezemată de perna moale, Luana fixa un punct al camerei, părând că nu aude ceea ce-i spunea. Ștefan persista în a-i vorbi, în a spera c-o va revedea plină de viață ca înainte, cu doza de răbdare pe sfârșite. Când el pleca, bolnava se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
preț de câteva secunde și bărbatul strigă în telefon: Hello! Do you hear me? Răspunse, în engleză, că domnul director general e la o întâlnire de afaceri. Furată de emoția momentului și graba celuilalt de-a se vedea cu Bariu, fixă o întrevedere între cei doi, fără a mai apuca să-și întrebe șeful. Întreaga dimineață se foi și nu-și găsi liniștea la gândul că-și permisese să facă acest lucru fără aprobare. Consultase agenda de lucru și fixase întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Bariu, fixă o întrevedere între cei doi, fără a mai apuca să-și întrebe șeful. Întreaga dimineață se foi și nu-și găsi liniștea la gândul că-și permisese să facă acest lucru fără aprobare. Consultase agenda de lucru și fixase întâlnirea la una din orele pe care le păstra pentru eventualele urgențe. Se îndoia, amarnic, că fusese inspirată și nu era deloc convinsă că pronunția ei în engleză sunase măcar acceptabil. La întoarcerea directorului, ea i se înfățișă palidă, reușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întoarse țeapănă și dădu să deschidă ușa. Se răzgândi. Se apropie de biroul Luanei și începu să mângâie, cu degete subțiri, ceașca de cafea. Stai să mă gândesc... Nici tu nu te supui acestei legi. Înclină capul într-o parte, fixând-o cu o privire ironică. Poate din pricina faptului că ești secretara lui sau pentru că, în nopțile goale pe care plecarea mea i le-a lăsat, îți întinde pe buric seva zbuciumului său directorial? Luana nu intrase, niciodată, în contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]