2,798 matches
-
superioară numeric (circa 40-50 de tunuri) a ripostat foarte puternic. În finalul pregătirii artileriei, un nobil de origine română, Daniel Zalaschi, trecu de partea armatei lui Mihai, făcându-i cunoscută poziția dispozitivului inamic. Atacul l-a dat Mihai Viteazul pe flancul stâng, grupul de oaste al lui Baba Novac încercând să scindeze oastea cardinalului. În ciocnire căzu Ștefan Lazăr, comandantul flancului cardinalului. Gáspár Kornis, comandantul locotenent al oștii cardinalului reuși să-l respingă pe Baba Novac. Mihai reluă atacul cu partea
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
Zalaschi, trecu de partea armatei lui Mihai, făcându-i cunoscută poziția dispozitivului inamic. Atacul l-a dat Mihai Viteazul pe flancul stâng, grupul de oaste al lui Baba Novac încercând să scindeze oastea cardinalului. În ciocnire căzu Ștefan Lazăr, comandantul flancului cardinalului. Gáspár Kornis, comandantul locotenent al oștii cardinalului reuși să-l respingă pe Baba Novac. Mihai reluă atacul cu partea centrală a oștirii sale, formată din mercenari unguri și secui de sub comanda lui Gheorghe Makó. Aceștia pătrunseră în dispozitivul inamic
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
Gáspár Kornis, comandantul locotenent al oștii cardinalului reuși să-l respingă pe Baba Novac. Mihai reluă atacul cu partea centrală a oștirii sale, formată din mercenari unguri și secui de sub comanda lui Gheorghe Makó. Aceștia pătrunseră în dispozitivul inamic, lărgind flancurile spărturii și acționând atât în sprijinul lui Baba Novac, cât și împotriva lui Moise Székely, reușind să respingă dreapta și centrul oștirii transilvănene. Profitând de succes, voievodul român își întări trupele din centru cu escadroane de sârbi, cazaci și moldoveni
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
l-a angajat în bătălie și pe aga Lecca. Linia întâi a lui Gáspár Komis fu străpunsă, soarta bătăliei înclinându-se de partea lui Mihai Viteazul. În jurul orei 15, armata principelui cardinal Andrei Báthory, rămasă fără comandant și atacată din flanc, s-a dezorganizat și a intrat în derută. Dezastrul fu aproape total. Apărătorii sași ai cetății Sibiu urmărind cu atenție, de pe creneluri, desfășurarea bătăliei, au salvat 350 de ostași sași care făceau parte din oastea cardinalului, trăgându-i cu funiile
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
din fondurile statului. Echipamentele române variază din ce in ce mai mult, odată cu exploatarea tehnologiilor triburilor barbare cucerite. Armata română este divizată între legionari și auxiliari, cei din urmă fiind non-ceteteni români echipați după standarde mai joase decât legionarii, fiind în generla postăți pe flancuri că sulițași și călăreți sau în spatele legionarilor că arcași sau velites. Triplex Acies a fost relativ abandonată și înlocuită c o formație similară, cu diferența că armurile erau standardizate, soldații erau postăți similar în ordinea calității: cei mai slabi în
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
standardizate, soldații erau postăți similar în ordinea calității: cei mai slabi în față, iar cei mai buni postăți în spate că rezerve pentru a interveni în zonele unde erau necesari. Cavaleria grea împreună cu cea auxiliara mai ușoară erau dispuși pe flancuri, împreună cu infanteria auxiliara echipată cu sulițe. Până la reformele lui Constantin, cavaleria legionara era formată de cavaleria grea legionara și pretoriana, precum și din cavaleria ușoară auxiliara. Ulterior acestor reforme, cavaleria legionara era formată din "Hippo-toxotai și Equites Sgittari, "cavalerie echipată cu
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
au bazat însă în cele din urmă pe amenințarea potențială pe care o reprezenta ea, și nu pe ocuparea sau nu a ei de către inamic. Planul comandantului armatei a cincea americane, generalul Clark, era ca Corpul X britanic, aflat pe flancul stâng al frontului de 30 km, să atace în ziua de 17 ianuarie 1944, trecând râul Garigliano în apropierea coastei (diviziile de infanterie britanice 5 și 56). Divizia 46 Infanterie britanică urma să atace în noaptea de 19 ianuarie tot
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
100 de oameni, morți, răniți și dispăruți, în 48 de ore. Următorul atac s-a lansat la 24 ianuarie. Corpul II american, cu Divizia 34 Infanterie a general-maiorului Charles W. Ryder în fruntea atacului și cu trupele coloniale franceze pe flancul drept, au lansat un asalt peste valea inundată a râului Rapido la nord de Cassino în munții din spatele acestuia cu scopul de a se deplasa apoi spre stânga și de a ataca Monte Cassino de pe poziții înalte. Deși trecerea râului
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
pentru a menține viteza de înaintare i-au fost refuzate și singurul regiment de rezervă disponibil (din Divizia 36) a fost trimis să întărească Divizia 34. Până la 31 ianuarie, francezii se opriseră în timp ce Monte Cifalco, de pe care se vedeau bine flancurile și liniile de aprovizionare franceze și americane, rămânea în mâinile germanilor. Cele două divizii franco-marocane au suferit 2.500 de pierderi omenești în luptele lor din zona Monte Belvedere. A devenit misiunea Diviziei 34 americane (împreună cu Regimentul 142 din Divizia
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
un monument pe pantele muntelui. Până în după-amiaza zilei de 12 mai, capetele de pod de peste Rapido se înmulțeau în pofida contraatacurilor furibunde în timp ce luptele de uzură de pe coastă și din munți continuau. Până la 13 mai, presiunea începuse să-și spună cuvântul. Flancul drept german începuse să cedeze în fața Armatei a 5-a. Corpul francez capturase Monte Maio și se afla acum într-o poziție favorabilă pentru a da asistență materială dinspre flanc Armatei a 8-a împotriva căreia Kesselring aruncase toate rezervele
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
continuau. Până la 13 mai, presiunea începuse să-și spună cuvântul. Flancul drept german începuse să cedeze în fața Armatei a 5-a. Corpul francez capturase Monte Maio și se afla acum într-o poziție favorabilă pentru a da asistență materială dinspre flanc Armatei a 8-a împotriva căreia Kesselring aruncase toate rezervele disponibile pentru a câștiga timp pentru trecerea pe a doua poziție defensivă, linia Hitler, la circa 13 km în spate. La 14 mai, "goumierii" marocani, deplasându-se prin munți paralel
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Goldiș. Este străbătut pe direcția nord-sud de str. Hector. Face parte din zona de construcție protejată ZCP 01 - Cartierul istoric Cetate. Adresa oficială a copurilor administrate de consiliul județean este str. Popa Șapcă, nr. 4. Bastionul este format din două flancuri, cel de nord și cel de sud, lungi de c. 142 m (75 stânjeni), care formează spre est un unghi ascuțit de 72°. Capetele dinspre cetate ale flancurilor formează urechile bastionului. Bastionul este prevăzut cu o retragere, fiind singurul bastion
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
județean este str. Popa Șapcă, nr. 4. Bastionul este format din două flancuri, cel de nord și cel de sud, lungi de c. 142 m (75 stânjeni), care formează spre est un unghi ascuțit de 72°. Capetele dinspre cetate ale flancurilor formează urechile bastionului. Bastionul este prevăzut cu o retragere, fiind singurul bastion al cetății dotat cu așa ceva. Flancurile aveau ambrazuri spre exterior, iar retragerea avea ambrazuri atât pe exterior, cât și pe interior. Scopul retragerii era apărarea în caz că bastionul ar
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
de sud, lungi de c. 142 m (75 stânjeni), care formează spre est un unghi ascuțit de 72°. Capetele dinspre cetate ale flancurilor formează urechile bastionului. Bastionul este prevăzut cu o retragere, fiind singurul bastion al cetății dotat cu așa ceva. Flancurile aveau ambrazuri spre exterior, iar retragerea avea ambrazuri atât pe exterior, cât și pe interior. Scopul retragerii era apărarea în caz că bastionul ar fi fost penetrat. Înspre vest bastionul este închis de o clădire cu etaj, care era folosită ca depozit
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
este format din urechea de sud a bastionului și zidul de sud al retragerii, corpul B este format din clădirea cu etaj și mansardă care închide bastionul la vest, corpul C este format din zidul de nord al retragerii și flancul de nord al bastionului până la str. Hector, corpul D este format din flancurile de nord și de sud ale bastionului aflate la est de str. Hector, iar corpul E este format din amenajarea de subsol din centrul bastionului. Prima restaurare
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
retragerii, corpul B este format din clădirea cu etaj și mansardă care închide bastionul la vest, corpul C este format din zidul de nord al retragerii și flancul de nord al bastionului până la str. Hector, corpul D este format din flancurile de nord și de sud ale bastionului aflate la est de str. Hector, iar corpul E este format din amenajarea de subsol din centrul bastionului. Prima restaurare a bastionului a fost între 1968-1969, după un proiect al arhitectului Ștefan Iojică
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
ciment turnate la restaurarea precedentă iar facilitățile moderne au fost amplasate pe cât posibil sub pardoseală, nu la vedere. Pentru adăugirile moderne s-au folosit materiale puțin diferite, tocmai pentru a le putea deosebi de cele originale. Arcadele din cărămidă din flancurile și retragerea bastionului au fost transformate în portice prin inserarea unor cadre de lemn. Au fost înlăturate valurile de pământ de deasupra flancurilor și retragerii, care formau și unde erau amenajate barbete de tragere. În zonă s-a plantat gazon
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
folosit materiale puțin diferite, tocmai pentru a le putea deosebi de cele originale. Arcadele din cărămidă din flancurile și retragerea bastionului au fost transformate în portice prin inserarea unor cadre de lemn. Au fost înlăturate valurile de pământ de deasupra flancurilor și retragerii, care formau și unde erau amenajate barbete de tragere. În zonă s-a plantat gazon, intenționând ca aici să fie amenajat un spațiu de promenadă și terase cu bănci, formând, după expresia arhitectului, o „grădină de vise”. În
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
din munți, pînă în regiuneaTârgu Jiului, pe care o veți stăpîni astfel încât Corpul de Cavalerie Schmettow să poată împinge imediat spre sud, în câmpie. Ulterior, Corpul LIV, întărit, va continua înaintarea în direcția generală sud-est, avînd Corpul de Cavalerie pe flancul său sudic." Pentru a distrage atenția părții române, Falkenhayn a ordonat, totodată, să se desfășoare „o activitate combativă pe toate șoselele la est de Surduc”, și anume pe Valea Oltului și în pasurile Bran, Predeal, Buzău și Oituz, pentru a
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
luptă locale, în anumite sectoare ale frontului, în vedere ocupării punctelor dominante din stânga văii Jiului. Deși trupele române au opus o rezistență dârză, forțele germane au reușit să ocupe înălțimile Muncelul, Molidvișul și Urma Boului, asigurându-și astfel siguranța de flanc. Ofensiva germană a fost declanșată la 29 octombrie/11 noiembrie 1916 printr-o puternică pregătire de artilerie, la care au participat peste 250 de tunuri, de toate calibrele. Sub protecția artileriei, au fost introduse în lută cele patru divizii de
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
de Postoaia iar Divizia 11 la sud-vest de ieșirea din defileu. După pierderea Bumbeștilor,trupele "Detașamentului Jiu" sau retras pe aliniamentul Vălari-Rugi-Sâmbotin-Bârcaciu, aliniament în fața căruia forțele germane au ajuns la 31 octombrie/13 noiembrie 1916. Amenințat permanent de pericolul întoarcerii flancului său drept, Detașamentul Jiu a încercat o ultimă rezistență pe acest aliniament. Luptele au fost înverșunate. Cele două companii care apărau satul Vălari au contraatacat forțele superioare inamice de trei ori în acea zi, fiind silite să părăsească pozițiile doar
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
generală sud-est, spre Drăgășani, pentru a deschide drumul spre valea Oltului, căzând în spateleCorpului I Armată român, care lupta în Valea Oltului. Divizia 301 Infanterie rezervă trebuia să se deplaseze în urma Diviziei 11, cu misiunea de a asigura și siguranța flancului stâng al acesteia, în eventualitatea unor atacuri ale forțelor române, din direcția văii Oltului Olt. Comandamentul General LIV Rezervă și Diviziile 109 și 41 Infanterie urmau să continue înaintarea direct spre sud. Corpul de Cavalerie a primit misiunea de a
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
de la Legnica, unde mongolii au învins alianța, care includea forțele de ale Poloniei fragmentate și membri ai diferitelor ordinele militare creștine, conduse de Henric al II-lea cel Pios, ducele de Silezia. Intenția primei invazii a fost de a asigura flancul principal al armatei mongole care ataca Regatul Ungariei. Mongolii au neutralizat astfel orice potențial ajutor regelui Bela al Ungariei din partea polonezilor și ordinelor religios-militare (inclusiv Cavalerii teutoni în Prusia). Mongolii au invadat Europa cu trei armate. Una din cele trei
Invazia mongolă a Poloniei () [Corola-website/Science/329509_a_330838]
-
1944, Agenția Telegrafica a Uniunii Sovietice (TASS) a raportat că Tito a semnat un acord cu URSS permițând „pătrunderea temporară a trupelor sovietice pe teritoriul Iugoslaviei” care a dat voie Armatei Roșii să asiste la operațiunile din nord-estul regiunii. Având flancul drept asigurat de progresul Aliaților, partizanii au pregătit și pornit o ofensivă puternică reușind să spargă liniile germane obligându-i pe germani să se retragă dincolo de granițele Iugoslaviei. După victoria partizanilor și a încetării ostilităților în Europa, toate forțele externe
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
von Manstein a observat acest lucru și a organizat o contraofensivă improvizată, ce a avut ca rezultat a treia bătălie de la Harkov. Într-o repetare a evenimentelor din a doua bătălie de la Harkov, forțe germane mobile au prins în clește flancurile vârfului de lance sovietic și le-au distrus. Victoria germană a permis forțelor "Wehrmachtului" și "SS"-ului să recucerească Harkovul la 14 martie 1943 și să împingă Armata Roșie înapoi peste Don. Prin aceste acțiuni, ei au reușit și să
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]