2,904 matches
-
iunie 1999, cu modificările ulterioare; - Legea nr. 36 din 12 mai 1995 , Legea notarilor publici și a activității notariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995. Articolul 478 Porțile, zidurile, șanțurile, întăriturile piețelor de război și ale fortărețelor fac și ele parte din domeniul public. Aceste lucruri reintră în comerț când nu mai servesc la uzul public. (Cod civil 476, 647, 1844, 1845). ------- Cu privire la domeniul public, a se vedea și Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 septembrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/234830_a_236159]
-
Duiliu Zamfirescu Str. Edgar Quinet Str. Eftimie Murgu Str. Emanuel de Martonae Str. Episcop Ioan Bob Str. Episcop Marton Aron Str. Eugen Ionesco Str. Eugen Lovinescu Str. Fadrusz Janos Col. Făget Str. Ferigii Str. Ficusului Str. Fluerașului Str. Foișorului Str. Fortăreței Str. Frăguței Str. Gabor Gali Str. Galaction Liviu Munteanu Ale. Gârbău numerele pare și impare de la nr. 1 până la nr. 12 inclusiv Ale. Gârbău numerele pare și impare de la nr. 13 până la nr. 341 inclusiv Str. George Bacovia Str. George
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
de Marius Bogdan Tudor [caption id="attachment 1084" align="aligncenter" width="370"] Vedem nr. 46. Sursa: en.wikipedia.org[/caption] Terezín este o fostă fortăreață militară construită în timpul domniei împăratului Iosif al II-lea, aproape de confluența râurilor Laba (Elba) și Ohře, în Boemia de Nord. Aici, în 1941 (în ceea ce atunci era Protectoratul Boemiei și Moraviei), naziștii au înființat un ghetou (Theresienstadt, în limba germană
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
lagărului (Administrația Autonomă Evreiască din Theresienstadt), impusă de naziști, a încercat să le ușureze situația copiilor întemnițați la Terezín. Copiii au fost trimiși în spații în care condițiile de viață erau mai bune decât în multe din celelalte barăci din fortăreață și decât în spațiile insalubre unde erau ținuți adulții. Au fost încredințați unor pedagogi și beneficiau de o minima îngrijire medicală. Vedem („În frunte” în limba cehă) a fost o revistă clandestină „publicată” - citită cu voce tare, în fiecare vineri
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
Contribuțiile explorează felul în care dorința de a aparține la Europa Occidentală modelează definițiile societății românești, în special, si a Europei de Est, în general, despre identitate colectivă, cetățenie, artă și transformare socială. În preajma zilei naționale și în contextul reîntăririi fortăreței Europa, abordarea decolonială deschide rute de solidarizare cu Sudul Global. GAP vă invită să dezbatem aceste teme și să găsim împreună noi posibilități de organizare și acțiune critice. Cu contribuții de: Lăură Avram, Manuela Boatcă, Bogdan Droma, Konstantin, Ioana Marinescu
Lansarea Gazetei de Artă Politică #12 /// „În numele periferiei” Hecate, Olari nr. 8 /// ora 19 () [Corola-website/Science/296057_a_297386]
-
de patru secole, Africa neagră se specializase în vânzarea de carne umană. Conform diviziunii internaționale a muncii, destinul său era să producă sclavi pe piața mondială. În 1720, un rege a refuzat. Agaja Trudo, rege în Dahomey, a dat foc fortărețelor europene și a desființat porturile pentru navele de sclavi. Timp de zece ani, a suportat hărțuirile traficanților de sclavi și atacurile regatelor vecine. Mai mult n-a rezistat. Europa a refuzat să-i vândă arme dacă nu plătea în monedă
3 DECEMBRIE. REGELE CARE A SPUS GATA (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296059_a_297388]
-
născuse în portul Veracruz, și aici trăise dintotdeauna. Se spunea că era vrăjitoare. Pe la 1600 și ceva, atingerea mâinilor ei vindeca bolnavii și îi înnebunea pe cei sănătoși. Suspectând că era posedata de Diavol, Sfântă Inchiziție a închis-o în fortăreața insulei Sân Juan De Ulúa. În celula, ea a găsit o bucată de cărbune, rămasă de la vreun vechi incendiu. Cu acest cărbune s-a apucat să mâzgălească peretele; iar mâna ei a desenat, fără să vrea, o barcă. Iar barcă
23 SEPTEMBRIE. NAVIGĂRI. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296005_a_297334]
-
Sibiu, Mediaș, Brașov și Țara Bârsei. 1521: Judele Brașovului, "Johann (Hans) Benkner", primește de la "Neacșu" din Câmpulung, într-o epistolă scrisă în limba română, vești despre mișcările trupelor turcești de dincolo de Dunăre. 1524: Se construiește în lemn Cetățuia, o puternică fortăreață pe Dealul Cetății. Curând, va fi cucerită și distrusă din ordinul lui Petru Rareș, acesta punând bazele actualei clădiri din piatră. Incendiată în 1618, avea să fie refăcută în 1625, adăugându-i-se o fântână de 81 m adâncime (1627
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
roci eruptive, care pun în evidență piscurile Mogosa (1.246m), Gutâi (1.443m) și Creasta Cocosului (1.428m). Această din urmă este o rămășită dintr-un vechi crater vulcanic, cu stânci golașe, dispuse sub formă de fălii verticale că o fortăreața ciudată, cu pereți prăpăstioși, fapt ce constituie un obiectiv de mare interes pentru turiști. Scoarță terestră din zona municipiului cuprinde o structură pedogenetica variată, căci alături de solurile podzolice predominanțe se găsesc soluri pseudogleice și aluviale specifice zonei depresionare, precum și soluri
Baia Mare () [Corola-website/Science/296949_a_298278]
-
Numeroase documente arată că prin oraș au trecut Doamna Chiajna, Constantin Brâncoveanu, Pătrașcu cel Bun, Radu cel Frumos, Radu Paisie. Ocuparea Olteniei de către austrieci în perioada 1718-1739, implicit și a Râmnicului, a dus la incendierea urbei și transformarea ei în fortăreață de apărare. Radu cel Mare la 1504 înființează la Râmnic o episcopie numită Episcopia Râmnicului - Noul Severin, fapt ce este semnalat și de Paul de Alep în notele de călătorie ale sale în țările române. Însă atestarea documentară a acestei
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
antichitate ar fi trecut prin zonă în drumul spre Galatia din Asia Mică. Potrivit unei alte ipoteze, toponimul Galați (împreună cu toponimul Calafat) reprezintă o adaptare a denumirii turcești pe filieră dialectală pecenegă sau cumană a cuvântului arab "kala'at" "cetate, fortăreață" (vezi comparativ cuvintele "kala", "kale" și "kula" "culă" din limbile turcice contemporane). O altă ipoteză ar fi cuvântul grecesc "γαλάζιο" (galázio) "azur"; întemeietorii așezării ar fi putut fi coloniști greci antici originari proveniți din coloniile situate în Dobrogea. Având în
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
șanț exterior întărit cu palisade peste care trecea un singur pod suspendat. De asemenea este prezentă o garnizoană numeroasă și bine înarmată. Cetatea a jucat un rol important de-a lungul secolului al XVII-lea, făcând parte din rândul marilor fortărețe de apărare a frontierei vestice a Transilvaniei. Importanța cetății este menționată mai ales după reconstrucția ei între anii 1661-1666. Importanța ei continuă și în timpul războaielor duse de principele Rakoczi Francisc al II-lea împotriva habsburgilor (1703-1711). Cetatea este asediată de
Carei () [Corola-website/Science/296997_a_298326]
-
Vidin, în vecinătatea ruinelor castrului roman al Drobetei. Biserica latină din incinta cetății medievale a fost pusă sub patronajul sfântului Severin de Noricum, de la care, se pare, provine numele așezării. Cetatea Severinului, clădită de regele maghiar Ladislau I (1040-1095) ca fortăreață împotriva pecenegilor și cumanilor prezenți în regiune, va fi pricina unor revendicări permanente și a unui șir de războaie frecvente între coroana maghiară, bulgari și voievozii din Muntenia, începând cu Litovoi, Bărbat, și Basarab I. Într-o primă perioadă, cetatea
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
ungurii au atacat cetatea Vidinului, însă fără succes. În acest context, încercând să rupă alianța dintre cumanii catolici din Oltenia și țaratul româno-bulgar (ortodox) al Asăneștilor, regele Andrei al II-lea a creat un cap de pod, transformând în 1233 fortăreața Severinului în cetate. Astfel a luat naștere Banatul de Severin, ca marcă de graniță în sistemul defensiv totodată ofensiv, organizat încă din 1228, regiune înființată la hotarele Imperiului româno-bulgar pentru paza graniței Ungariei și restabilirea influenței Bisericii Romano-Catolice în regiune
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
apartenența confesională. Prima menționare documentară a localității datează din data de 26 februarie 1490, dintr-un act emis de cancelaria lui Ștefan cel Mare. La 10 septembrie 1782, în Gura Humorului este mutat comandamentul militar austriac, care construiește aici o fortăreață. La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță se mută la Gura Humorului. După anul 1800, în localitate încep să se stabilească germani, poloni, evrei, ucraineni, întemeind, în 1835, colonia cu numele „Bori” (întâlnit și sub forma de "Boureni"). Conform
Gura Humorului () [Corola-website/Science/297026_a_298355]
-
cu o mare parte din armata. Însă, curând, au izbucnit rebeliuni duse de mauri. Succesorul lui Belizarie în Africa, Solomon, a fost răpus. Puterea imperială a fost restaurată când Ioan Trolita, diplomat și general, a purtat o victorie decisivă. Cu excepția fortăreței din Septum, aproape de Coloanele lui Hercule, regiunea vestică a Africii de Nord, care se întinde până în Oceanul Atlantic, a rămas necucerita. Însă, nordul Africii, Corsica, Sardinia și Insulele Baleare au devenit parte a imperiului. Din 535 până în 554, Iustinian a dus
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a adus statului un mare venit, care nu a fost însă destul de suficinet încât să amelioreze situația financiară precară a imperiului. Articolele bizantine din mătase au ajuns și în Europa de Vest, împodobind palatele regilor apuseni și negustorilor bogați. Iustinian a ridicat fortărețe și limes-uri protejate, fortificații "castella" la granițe, în nordul Africii, pe malurile Dunării și Eufratului, în Munții Armeniei și în peninsula Crimeea, refăcând și lărgind un sistem de apărare. După cum scria Procopius în "Despre edificii", Iustinian a "salvat imperiul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
într-un palat numit Praha. Curtea palatului a fost numită, la rândul ei, tot Praha, locația fiind cunoscută drept Castelul Praga. Începând cu domnia lui Borivoj, Castelul Praga a devenit reședința regilor cehi. Castelul Praga a devenit cea mai mare fortăreață locuită din lume și este astazi reședința Președintelui Cehiei. Nepotul lui Borivoj, prințul Venceslau, a inițiat relații prietenești cu Dinastia Saxonă. Venceslau dorea ca Boemia să devină un partener egal într-un mai mare imperiu, așa cum mai făcuse parte, de
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
români, și mercenari de diferite etnii: unguri și secui din Ardeal, polonezi, sârbi etc. După victoria asupra lui Andrei Bathory (Bătălia de la Șelimbăr, 18/28 octombrie 1599) își face intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599 primind cheile fortăreței de la episcopul Demetrius Napragy. Chiar dacă a fost recunoscut de Dietă doar ca guvernator imperial, Mihai a fost conducătorul "de facto" al Transilvaniei. La 1 mai 1600 Mihai își așeză tabăra la Prejmer. Acolo făcu cunoscut ostașilor săi că vor trece
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
la Luvru. Carol al V-lea va transforma ulterior Luvrul în reședință regală cu ajutorul arhitectului Richard du Temple. Nemaifiind de nici un folos, Marele Turn al Luvrului este demolat de către Francisc I al Franței în 1528, iar în 1546 începe transformarea fortăreței în reședință de lux. Francisc I dispune de asemenea demolarea întregii aripi de vest a cetății, pe care o înlocuiește cu o construcție în stil renascentist, creată de către Pierre Lescot. De asemenea, Francisc I este cel care a achiziționat Mona
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
alcătuind 40% din personalul de la lagărele de exterminare naziste. Viena a căzut la 13 aprilie 1945, în cadrul ofensivei sovietice Viena imediat înainte de prăbușirea totală a celui de al Treilea Reich. Puterile aliate ocupante, în particular americanii, puseseră la cale „Operațiunea Fortăreața Alpină” care urma să aibă loc pe pământ austriac în zonele montane din Alpii orientali. Ea însă nu s-a materializat datorită prăbușirii rapide a Reichului. Karl Renner și Adolf Schärf (Partidul Socialist al Austriei), Leopold Kunschak (Partidul Popular din
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
palate, galerii, spații de protocol, biserici și grădini. Suprafața imensă a Marele Palat se alătura "Hipodrom"-ului printr-un edificiu special, numit "Kathisma" în limba greacă. Acela reprezenta tribuna imperială, legată direct de palatul Daphne. "Kathisma" domina Hipodromul precum o fortăreață. Ea nu se afla plasată pe mijlocul acelei laturi prelungi ci mai la sud de mijloc, mai aproape de bucla "Hipodrom"-ului, de "praștie", adică pe unde se află astăzi intrarea în curtea Moscheei Albastre. Acea structură palațială cuprindea, pe lângă "loja
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
din cărămidă, cu plan dreptunghiular, are patru nivele (parter și trei etaje) și contraforturi de colț. Grosimea pereților este între 1,10 și 2,70 de metri. În perioada 1551-1697, cetatea intră în stăpânirea turcilor, care o transformă într-o fortăreață. “Avem imaginea unui monument de arhitectură echilibrat, ridicat și amenajat atât în scopuri de apărare, cât și pentru locuire. Ca structură el se aseamănă cu donjonul din Cheresig, cu donjonul seniorial din cetatea țărănească de la Câlnic, cu donjonul de al
Ciacova () [Corola-website/Science/301014_a_302343]
-
băiat, care va fi încredințat unor rude ale unui servitor devotat. Băiatul, botezat Aleksei, va deveni contele Bobrinski și va fi la originea uneia din familiile cele mai de vază ale Rusiei. În 1762, din ordinul împăratului, este închisă în fortăreața de la Schlusselburg. Este eliberată repede pentru a se evita un scandal, însă, Ecaterina știe acum cum se pune problema: ea sau el, tronul sau închisoarea. "Ferocitatea barbară și dementă a lui Petru al III-lea făceau destul de verosimile intențiile sale
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
după sosirea sa, la 29 septembrie 1773 are loc căsătoria Marelui Duce Pavel cu o prințesă germană, Wilhelmina, botezată ortodox Natalia. În iulie 1774, după șase ani de război cu Turcia, se semnează tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi. Rusia obține fortărețele de pe malul Mării Azov, protectoratul asupra Hanatului Crimeii, Kabarda și stepa dintre Bug și Nistru, accesul la Marea Neagră și la Marea Egee, o despăgubire de război de patru milioane și jumătate de ruble și dreptul de a veghea asupra libertății religioase
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]