3,224 matches
-
Anatol Vancea Voinov se afla în fața cabinetului de mistificare, decis să vorbească. Venise direct la spital, la cabinet. Să limpezească, în sfârșit, toate... eliminarea din învățământ, cum scăpase și ce urmase, adolescența, liceanul biciclist, doamna maior, Asociația Model și eroul fotograf Tavi, informatorii de la TRANZIT, Argentina, totul, totul. Venise repede repede, să nu aibă timp să se răzgândească. Era decis, se pregătise, se afla în fața ușii. Trecuse absent pe lângă cei ce așteptau, îngrijorați, pe banca din hol. Repede, să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tăcut era. Îi spuneam mutulache. Care le știe pe toate. Citea, scria, desena. N-ai să-mi spui că nu era înzestrat. Era, dă-l dracului. Zevzec n-a fost nici după aceea. În primii ani după război, a fost fotograf de câini. Poate n-ai știut... Vezi, afli multe de la mine, azi. Merita să accepți și consultația, ai fi avut surprize instructive. Nu orice fotograf vrea să fotografieze câini, știai? E nevoie de răbdare, de pricepere. Ca și la copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dracului. Zevzec n-a fost nici după aceea. În primii ani după război, a fost fotograf de câini. Poate n-ai știut... Vezi, afli multe de la mine, azi. Merita să accepți și consultația, ai fi avut surprize instructive. Nu orice fotograf vrea să fotografieze câini, știai? E nevoie de răbdare, de pricepere. Ca și la copii, de altfel, ca la copii. N-ai văzut... cuplurile fără copii nasc câte o potaie. Înfiază, vreau să zic. Bâlbâitul a făcut, deci, și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a nu mânca, dintre a trăi bine și a nu trăi mai deloc. Poate n-a făcut-o decât o dată, am spus, încercând, pe cât puteam, să îl alin pe Tom. Știi cum e, ai probleme cu facturile și vine un fotograf care-ți propune o slujbă. O zi de muncă pe o grămadă de bani. Tom a clătinat din cap și, din expresia lui, am înțeles că remarca mea nu fusese decât un exercițiu inutil de formulare a dorințelor. Nu cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar nu am timp să vorbesc cu ei, pentru că toți fotografii mă strigă pe nume. Nu prea știu de ce sunt așa de celebră, dar le zâmbesc tuturor - știu că trebuie și ei să trăiască și nu aș lovi niciodată un fotograf sau nu i-aș arăta degetul mijlociu. Sau să le iau aparatul de fotografiat și să îl trântesc de pământ. Nu. Nu aș face niciodată așa ceva. Spre deosebire de unele celebrități. — Doar n-o să mănânci toate bomboanele, nu? întreabă un fan dornic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să mă lansez Într-o nouă carieră creativă extraordinară, și avea să fie Începutul unei noi vieți pentru mine... Doar că nu s-a Întâmplat deloc așa. Vreau să spun, În primul rând, aveți idee cât câștigă un asistent de fotograf ? Nimic. Zero. Ceea ce, până la urmă, nu m-ar fi deranjat atât de tare dacă cineva chiar mi-ar fi oferit un post de asistent de fotograf. Oftez adânc și-mi surprind expresia tristă În oglinda din spatele barului. Ca și cum toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
așa. Vreau să spun, În primul rând, aveți idee cât câștigă un asistent de fotograf ? Nimic. Zero. Ceea ce, până la urmă, nu m-ar fi deranjat atât de tare dacă cineva chiar mi-ar fi oferit un post de asistent de fotograf. Oftez adânc și-mi surprind expresia tristă În oglinda din spatele barului. Ca și cum toate celelalte n-ar fi fost destule, părul meu, pe care azi-dimineață mi-l Îndreptasem foarte atentă cu un ser special, a luat-o complet razna. Ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
complet razna. Ca de obicei. Măcar nu sunt singura care nu a ajuns nicăieri. Din cei opt, câți am fost la curs, unul a avut succes imediat și acum face poze pentru Vogue și chestie dintr-astea, unul a devenit fotograf de nunți, una a avut o relație cu profu’, alta a plecat În călătorie În jurul lumii, una a făcut un copil, una lucrează la Snappy Snaps și unul e acum la Morgan Stanley. Între timp, am făcut din ce În ce mai multe datorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
picioare ! O lecție foarte importantă, spune Nev, Încuviințând. Ia o gură mare de bere și rânjește spre tata. Că veni vorba, Emma... săptămâna asta unde lucrezi ? Când l-am cunoscut pe Nev, tocmai plecasem de la agenția imobiliară ca să mă fac fotograf. Acum doi ani jumate. Și nu uită să facă gluma asta de fiecare dată când mă vede. De fiecare nenorocită de... OK, calmează-te. Gândește-te la ceva frumos. Bucură-te Împreună cu familia ta. Bucură-te că Îl vezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Române, 1995, pag. 29, am dat peste poza unui bătrân de treizeci de ani neîmpliniți, cu o cută verticală aspră la rădăcina nasului, o bască muncitorească pe cap, ochii cu foarte mult alb, gura strâmbată într-un rictus spre un fotograf care nu-ți poate face plăcere, capul ăsta stă ridicat pe două perne, în spate e un geam prin care poți să vezi că afară e o noapte mult mai adâncă decât a mea, îmblânzită de celebrul felinar. Fotografia format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ei de fiecare dată când se apropiau de mine. E foarte urât din partea mea, dar știu că n‑am s‑o pot minți pe mama. Mă strecor repede afară din cort, spre un pâlc de arbuști, ferindu‑mă de asistentul fotografului, care tocmai aliniază toți copiii. Mă așez în spatele unui copac și îmi termin paharul de șampanie, uitându‑mă în gol la cerul albastru al după‑amiezei. Mi se pare că am stat așa ore întregi. Rămân acolo până când mă dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să‑mi iau o felie de tort, poate și niște șampanie... Uite‑o! aud o voce în spatele meu. Îngheț o clipă, apoi mă întorc încet pe vârfuri. Spre groaza mea, toți invitații stau frumos aliniați în centrul cortului, în timp ce un fotograf își reglează tripodul. — Becky, unde‑i Luke? zice Lucy tăioasă. Vrem să fie toată lumea în poză. Rahat. Ra - hat!. — Ăă... Înghit în sec, încercând să‑mi păstrez aerul nonșalant. O fi în casă, nu știu. Nu, nu e, spune Kate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
octombrie, 1949. Pe prima pagină e o fotografie mare cu soțul ei. E un cadru dintr-un unghi larg. El e sus, în Piața Tiananmen - Poarta Păcii Cerești - inspectând o mare de parade. E o fotografie bună, se gândește ea. Fotograful a prins imensa fericire și entuziasmul care zburdă pe chipul lui Mao. Pare mai tânăr de cincizeci și patru de ani. Dă pagina și vede deodată numele lui Fairlynn. Nu numai că a supraviețuit războiului, dar e activă în crearea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ne punem credința în Buddha. Trebuie să ne încredem în... popor. Vocea lui Chun-qiao își pierde brusc energia. Ea își întărește voința de a continua. Îi spune secretarei că după-amiază se va duce în Parcul Dealului Jing. Cheamă-l pe fotograful meu. Spune-i că voi fi în Zona Merilor. * E o zi noroasă. Perfectă pentru poze. Cerul e un voal natural, care ajută la ecranarea luminii. Inițial, parcul a fost construit pentru împărații din dinastia Sung. Acum șase sute de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fost construit pentru împărații din dinastia Sung. Acum șase sute de ani, împăratul Jing s-a spânzurat aici după ce și-a pierdut țara. Mă urc în vârful dealului fără să mă opresc. Am sub ochi priveliștea completă a marelui oraș imperial. Fotografului nu-i plac merii ca fundal pentru pozele mele. Zice că pomii încărcați de roade distrag prea mult atenția. Crede că ar trebui să stau lângă bujori. Dar Măr, Ping, a fost numele meu, îi zic. Asta face legătura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zic. Asta face legătura cu trecutul meu. Veșnicia mă atrage azi deoarece simt mirosul morții. Această fotografie va fi ori poza mea în derâdere, ori cea care-l va înlocui pe Mao pe Poarta Păcii Cerești. În cele din urmă, fotograful se potolește. Trage scaunul meu cât mai departe de meri posibil, pentru ca aceștia să nu fie în centru. Acum are o problemă cu jacheta mea Mao. Mi-am schimbat costumul în timpul bătăliei lui cu merele. Lui îi place mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bătăliei lui cu merele. Lui îi place mai mult cum îmi stă în rochie, dar eu insist să semăn cu un soldat. Mi-ar plăcea să mor în hainele astea. Pentru a reaminti poporului că am luptat ca un bărbat. Fotograful își lipește ochiul de lentilă. Îmi cere să zâmbesc. Nu vrea să facă o poză a morții. Însă nu mă pot sili să zâmbesc. În dimineața asta mi-am văzut chipul în oglindă. Mi s-au tras obrajii și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se afla „casa”, adică școala - care, dacă nu arăta că zidurile i-s durate din cochileți, se vedea limpede: acoperișul i-i din stuf. Într-o zi, spre sfârșitul unui interviu luat de o revistă-magazin germană (echipa cuprindea și un fotograf care fotografiase fotografii de familie În vederea alcătuirii unui album - a fost editat), mă vizitase un prieten franco-italian, scriitor, agent de publicitate, animator de televiziune și (sau: dar...) arhitect de formație (și prin tradiție). Privise fotografiile și mă adânc ofensase! În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se distrau aruncând cu alune în capetele polițiștilor. Domnul Chawla nici măcar nu se gândise la fotografii! Ce piață îi scăpa printre degete! Făcu o cursă spre Shakhot cu unul dintre scuterele-ricșă care veneau și plecau tot timpul și se întoarse fotograful orașului. Fotograful se urcă în copac cu mai multe camere și o bucată de pânză pictată cu peisaje pe ambele părți. Pe o parte era o imagine cu lebede plutind pe un iaz cu multe flori rozalii de lotus; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aruncând cu alune în capetele polițiștilor. Domnul Chawla nici măcar nu se gândise la fotografii! Ce piață îi scăpa printre degete! Făcu o cursă spre Shakhot cu unul dintre scuterele-ricșă care veneau și plecau tot timpul și se întoarse fotograful orașului. Fotograful se urcă în copac cu mai multe camere și o bucată de pânză pictată cu peisaje pe ambele părți. Pe o parte era o imagine cu lebede plutind pe un iaz cu multe flori rozalii de lotus; pe cealaltă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
purpuriu pe mare, cu un barcagiu într-o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care trimitea în secret scrisori de amor fetei aceleia de la școala mănăstirească? Bietul fotograf fu așa surprins că-și scăpă geanta cu echipamentele. — Nu-i da atenție, spuse împăciuitor domnul Chawla. Știe el cumva lucrurile astea. Dar, te rog, nu-ți face griji, nu mai spun nimănui. Și totuși, în ciuda cuvintelor binevoitoare ale domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
așa surprins că-și scăpă geanta cu echipamentele. — Nu-i da atenție, spuse împăciuitor domnul Chawla. Știe el cumva lucrurile astea. Dar, te rog, nu-ți face griji, nu mai spun nimănui. Și totuși, în ciuda cuvintelor binevoitoare ale domnului Chawla, fotografului îi trebuiră câteva minute bune să-și revină și să-și adune puterile ca să se urce la loc în copac. Împreună cu domnul Chawla, puse pânza în spatele lui Sampath și, atârnând nesigur de crengi, făcu tot ce îi stătu în puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
zi, scoaseră țipete de revoltă și se năpustiră înspre copac să-l ajute pe Sampath să apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct în cap. Îmi pare rău, domnule, spuse bietul fotograf tânăr, nou în meseria sa. Nu pot să fac așa ceva. Mamei nu i-ar plăcea să fac așa o muncă periculoasă. Nu, nu, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct în cap. Îmi pare rău, domnule, spuse bietul fotograf tânăr, nou în meseria sa. Nu pot să fac așa ceva. Mamei nu i-ar plăcea să fac așa o muncă periculoasă. Nu, nu, îl liniști domnul Chawla. e întru totul sigură. Eu însumi am să discut cu mama ta, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
braț încolăcit ca din întâmplare în jurul unei crengi. Numai că tatăl său nul lăsase să facă așa ceva. — Ține-ți mâinile îndoite în poală. Arborează un zâmbet blând, îl instrui. Să nu ți se vadă dinții. Nu vă costă nimic, spuse fotograful agitat și confuz, bucuros numai la gândul că va scăpa nemușcat și nelovit de pietre. Binecuvântările lui Baba îmi sunt de ajuns. Asta e pentru onoarea familiei mele. Și, vă rog, domnule, nu mai spuneți nimănui despre acele scrisori... Fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]