4,121 matches
-
apropia tiptil, se plasa strategic în spatele lor și, la momentul oportun, își lua avânt și-i sărea lui Mărian Frântu drept în spinare; în acel moment, cei doi câini-lup o rupeau la fugă, mâncând pământul în fața stăpânului lor! Bietul Mărian Frântu!... Pe de o parte, mi-era milă de el pentru situația jenantă în care-l punea cățeaua noastră, iar pe de altă parte, aceeași situație mă și distra grozav. Tare se mai enerva omul atunci, și nu pentru că javra lu
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
uite-așa, Deta noastră ajunsese celebră în sat datorită acestui comportament cu totul ciudat al ei. Mai avea ea, e drept câțiva "clienți" pe care nu-i putea suferi, dar cu nici unii nu se comporta așa cum o făcea cu Mărian Frântu și cei doi câini-lup ai săi... Deta a murit în 1975 călcată de o mașină la puțin timp după ce împlinise 8 ani... Referință Bibliografică: MĂRIAN FRÂNTU ȘI DETA / Marian Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1595, Anul V, 14
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
-i putea suferi, dar cu nici unii nu se comporta așa cum o făcea cu Mărian Frântu și cei doi câini-lup ai săi... Deta a murit în 1975 călcată de o mașină la puțin timp după ce împlinise 8 ani... Referință Bibliografică: MĂRIAN FRÂNTU ȘI DETA / Marian Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1595, Anul V, 14 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marian Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
necheze. Unde-i erau aripile cu care altădată se avânta să apuce coada curcubeului, ori exodul insolit al luminii, năvălind în troiene, ca-n dansul hieratic de iele, sucitoare de minți? Aripile lui, prelungiri de comete, vinovate de infinit, erau frânte în miriștea de cenușă. Se lăsase peste trupul lui frânt, greul pământului. În jurul lui, frig, pustiu reflexiv, întuneric. Un geamăt involt prăbușit în realitate. Un frig asurzitor încărcat de erori. Rătăcitoare umbră! Un cal fantomatic având un contur violet! Mă
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
și mirosul de lebădă parfumată al singurătății îmi ațâța nările. Sufletul meu mirosea a pădure, a cer, a vânt nebănuit și a cântec. N-aveam hotar. În vântul hai-hui, gândul plutea ca o pasăre albă. Și deodată, halucinanta priveliște! Galopul frânt în vâlvătaia nesăbuită a toamnei! Până și crinii au spini! Un vecin a încercat într-o seară să-i curme chinul, înjunghiindu-l în cerul gurii. Dar n-a reușit decât să-i sporească durerile. N-a fost de ajuns
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
în palme, jurăminți. fac legământ, cu iarba încolțită-n piatră, și port din nou vesminte de dorinți. așa iubind, tu pregătește-mi calea; închină-mă arzândă pe pământ, să mă-nfioare vântul și iertarea, cât îți aduni suflarea, în cuvânt. se frânge-n pumni țărâna, printre frunze, foșnesc secundele rămase între noi; suntem idei, imaginați pe pânze, trăiește-ne, acum...pe amândoi! așa iubind, cu ochii tăi aș plânge, cu inima-ți bătând în pieptul meu, și toate viețile în mine ți
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
în palme, jurăminți.fac legământ, cu iarba încolțită-n piatră,si port din nou vesminte de dorinți.așa iubind, tu pregătește-mi calea;închină-mă arzândă pe pământ,să mă-nfioare vântul și iertarea,cât îți aduni suflarea, în cuvânt.se frânge-n pumni țărâna, printre frunze,foșnesc secundele rămase între noi;suntem idei, imaginați pe pânze,trăiește-ne, acum...pe amândoi!așa iubind, cu ochii tăi aș plânge,cu inima-ți bătând în pieptul meu,si toate viețile în mine ți
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
încă nu-nvățar-a plânge. ...îți amintești cum se chemau? cum încercau apoi să se alunge... că doi copii ce-n joacă se pierdeau. dar marginea de lume s-a cutremurat de-atâta dragoste ce n-a crezut să fie. s-a frânt în mii și mii de cioburi de agat, că ochii tăi străini, când am plecat, pustie. ...în fugă mea doar dorul l-am luat. m-am aruncat în gol, spre altă ... Citește mai mult cât îmi doresc să-ți spun
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
cănd ochii încă nu-nvățar-a plânge....îți amintești cum se chemau?cum încercau apoi să se alunge...că doi copii ce-n joacă se pierdeau.dar marginea de lume s-a cutremuratde-atâta dragoste ce n-a crezut să fie.s-a frânt în mii și mii de cioburi de agat,că ochii tăi străini, când am plecat, pustie....în fugă mea doar dorul l-am luat.m-am aruncat în gol, spre altă ... V. ȚIE, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr.
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
așteaptă viața, dincolo de zare; povestea ta, uitată pe Pământ. în palme îți e scrisă lumea-ntreagă; ești tot ce-a fost și încă va mai fi, dar umbrele nicicând n-au să-nteleagă, tăcerea grea, din nopțile-ți puștii. s-a frânt Întregul, să mi te trimită și calea ți-e urmată chiar de zei. doar tu te miri, în ușa-ncremenită, ca esti perfect, când vezi prin ochii mei.. sursa foto: internet ... Citește mai mult pe pragul șubred, scârțâind a vreme,iti
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
așteaptă viața, dincolo de zare;povestea ta, uitată pe Pământ.în palme îți e scrisă lumea-ntreagă;ești tot ce-a fost și încă va mai fi,dar umbrele nicicând n-au să-nteleagă,tăcerea grea, din nopțile-ți pustii.s-a frânt Întregul, să mi te trimităși calea ți-e urmată chiar de zei.doar tu te miri, în ușa-ncremenită,ca esti perfect, când vezi prin ochii mei..sursă foto: internet... VI. PÂNĂ LA SFÂRȘIT, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1566
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
zâmbi. Le poți strânge la piept și ascunde sub pernă. Să-ți umple visele. Am păstrat câteva scrisori. Pe hârtia îngălbenita, cuvintele sunt la fel de vii. Le-am ținut, cred, peste timp, pentru că pur și simplu nu am putut să le frâng, să strivesc acele nerostiri așezate cu drag. Atunci nu mi-aș fi închipuit că oamenii vor ajunge să-și tasteze gândurile. N-am mai găsit de mult emoția pe care o trăiam când primeam pe furiș, într-o pauză la
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
zâmbi. Le poți strânge la piept și ascunde sub pernă. Să-ți umple visele.Am păstrat câteva scrisori. Pe hârtia îngălbenita, cuvintele sunt la fel de vii. Le-am ținut, cred, peste timp, pentru că pur și simplu nu am putut să le frâng, să strivesc acele nerostiri așezate cu drag. Atunci nu mi-aș fi închipuit că oamenii vor ajunge să-și tasteze gandurile.N-am mai găsit de mult emoția pe care o trăiam când primeam pe furiș, într-o pauză la
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
sângere, pe foaia albă. Dar să strige mieii! A îmbuibare și Înviere! Să bem sânge de Iisus și să vărsam pe cel al mielului intru Înălțare! Să-l smulgem de la ugerul oii, cu botul plin de lapte și să-l frângem intru sfânt ospăț. Strigatul lui să scârțâie porțile cerului, să deschidă calea spre mântuire. Veniți dara de luați lumină și-o puneți pe mese, lângă carnea fripta ce-a tăcut în farfurie. Să-l smulgem cu dinții de pe oase și
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
sângere, pe foaia albă.Dar să strige mieii! A îmbuibare și Înviere! Să bem sânge de Iisus și să vărsam pe cel al mielului intru Înălțare!Să-l smulgem de la ugerul oii, cu botul plin de lapte și să-l frângem intru sfânt ospăț. Strigatul lui să scârțâie porțile cerului, să deschidă calea spre mântuire. Veniți dara de luați lumină și-o puneți pe mese, lângă carnea fripta ce-a tăcut în farfurie. Să-l smulgem cu dinții de pe oase și
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
drum nesfârșit, ai vrea sa te-ntorci și să știi ce-ai greșit, când rază se pierde în urma-ti străină crăpata în cioburi arzande de vină. și noaptea-i nebună și cerul tot curge, mi-e grea amintirea, lumina se frânge si-as vrea doar o ușă să pot s-o deschid... să văd doar o stea rătăcita zâmbind. Citește mai mult noapte nebună și fără de stele,te chem și te-alung din visele mele.risipa de vorbe, de lacrimi și
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
încă nu-nvatar-a plânge. ...îți amintești cum se chemau? cum încercau apoi să se alunge... că doi copii ce-n joacă se pierdeau. dar marginea de lume s-a cutremurat de-atata dragoste ce n-a crezut să fie. s-a frânt în mii și mii de cioburi de agat că ochii tăi străini când am plecat,pustie. ...în fugă mea doar dorul l-am luat. m-am aruncat în gol spre altă viață și m-am uitat în urmă cu durere
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
vorbeaucand ochii încă nu-nvatar-a plânge....îți amintești cum se chemau?cum încercau apoi să se alunge...că doi copii ce-n joacă se pierdeau.dar marginea de lume s-a cutremuratde-atata dragoste ce n-a crezut să fie.s-a frânt în mii și mii de cioburi de agatca ochii tăi străini când am plecat,pustie....în fugă mea doar dorul l-am luat.m-am aruncat în gol spre altă viatasi m-am uitat în urmă cu durere.am înțeles
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
-ți știi menirea, nu-ți găsești cărarea Și nu mai poți să-nnozi un singur gând... Descătușarea ți-a adus... pieirea! Sărman peruș cu vorbe învățate... În fața ta-i acum nemărginirea, Ce o numeai odată, libertate... Dar zborul îți e frânt, aripa moartă Căci colivia, strâmtă ea ți-a fost! Încerci să faci doi pași până la poartă Și înțelegi că nu mai are rost... Căci dincolo de poartă-i lumea mare, Ce alte legi cunoaște și alt sens... Și libertatea de acum
PERUŞUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360684_a_362013]
-
PĂRERI PERSONALE- VERSURI Autor: Lucia Secoșanu Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului A fost odată un Crăciun, cu cozonaci și leru-i ler... Copiii colindau cu drag, ferestre luminate, Plutea în aer sărbătoarea, copacii se frângeau de ger, Ningea cernut întroienind speranțe amânate... Ca și-n alți ani, venise iarna cu mii de diamante reci, Cu trenă albă-mpodobită, cu frig, zăpadă și polei, Se-apropia cu sârg alt an, smălțând cu visuri noi poteci, Iar lâng-un
POVESTE DE IARNĂ FĂRĂ SFÂRŞIT...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360679_a_362008]
-
drag Din macul scuturat În lanul ondulat. Cununa-mi fac, de spice, Pe frunte să-mi ridice; E grea, de rod bogat, E macul scuturat. Cherchez la femme Un barbat își poate permite să calce peste coastele Evelor, să le frângă că pe niște vreascuri uscate, așteptând să fie aprinse, de multe ori, de multe ori, de multe ori ... Dar o femeie adevărată cunoaște doar un Adam, un Alfa și Omega.. În cazul în care, din eroare, n-a ales tocmai
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
Iar toamna, luna fumegă că pita/ Când iese din cuptoru-nfierbântat./ Eu mă prefac în pruncul care-am fost/ Și călăresc pe lată lui spinare/ În umbră-i aflu astăzi adăpost/ Când este frig, m-apropie de soare/ Târziu, ne-ntoarcem frânți în satul nost/ Și-n iesle, anii mei îi pun mâncare”. Am ținut să includ această poezie în prima mea carte de sonete apărută la Editura „Dacia” din Cluj Napoca în l994, exact anul în care îmi murise mama. M-am
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
Mirului. Piroanele s-au prefăcut în Potir de aur strălucitor. Buretele a absorbit zenitul din zâmbetul Fecioarei. Oțetul s-a prelins în fagurele de miere al Neamului Daco-Român. Fierea s-a preschimbat în figure de albine, iar Trestia s-a frânt în unda unui nufăr. Sulița s-a smerit incrustându-se în Sceptrul prea doritei păci. Țarina Olarului a rodit un camp de narcise. Infinitul a tras la sorți Viața. Mironosițele tămâie cu dorul lor Slava Prea Frumosului Mire. În cumpăna
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
în larg... Și luat de furtună, se zbate bolnav Că aripa-i ruptă. Și-i noapte. Și-i frig... Și marea-i haină, iar dorul firav.. Îl strig să se-ntoarcă, degeaba îl strig...! Că marea huiește și glasul îmi frânge, Și dorul se zbate, pierdut călător Și dorul e singur, furtuna învinge... Și dorul e mort. Ne-nțelesul meu dor... Referință Bibliografică: Sunt mesagerul tristelor gândiri / Lucia Secoșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
energetic și mai ales în fiecare fir de lumină al corpului spiritual. De aici se naște se prelinge pe turlele micii biserici lacrima neostoită a umanului în singurătatea autoridicată zid aparent alb, plin de cârlige care agață, rănesc, ciobesc sufletul, frâng aripile dând naștere unui zbor închipuit. Și iarăși o scriere care îmi pare a fi esențială pentru iconomia volumului, este “umbra unei umbre”, în care reapare “chivotul”: “în umbra iubirii tăcute e umbra/ extrasă c-un forceps din bolți rătăcite
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]