9,707 matches
-
însăși, desfășoară o scriitură recalcitrantă. Nici vorbă. Vîna Noului roman s-a stins. I-am adus cu această ocazie un pios omagiu. Rămîne ca excepția franceză în literatură să perpetueze această stranie coincidență cu cea din realitate: la fel ca francezii înșiși, personajele romanelor franceze sînt cele mai mari consumatoare de psihotrope (anxiolitice, mai ales) din Europa. Houellebecq e și aici în top: Daniel, personajul ultimului său roman, înghite deodată cîte 10 pastile de xanax fără să pășească nimic; măcar pentru
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
vremea comuniștilor, „Nopți fără înger”, și după aceea am început să public anual câte o carte, de când am ieșit la pensie. D.C.: Ce frumos !... C.P.: Adică, asta ar însemna reîntoarcerea la prima iubire... „On revient toujours au premier amour”, spune francezul... D.C.: Bun, dar acum vin cu o altă întrebare. Ce vă place cel mai puțin în această a doua meserie, începută încă de când practicați medicină? C.P.: Îmi place mai puțin faptul că sunt strecurați printre scriitori, si acum, ca și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de-a kosovarii aprind pubele mașini antrepozite aruncă cu pietre în polițiști îi provoacă viața a devenit imposibilă aici lângă stade de France noaptea se aud sirenele poliției și ale pompierilor elicopterele survolează saint-denis fiii imigranților nu se mai simt francezi își agită excitați cartea de identitate s-au săturat de discriminare mizerie și șomaj și atacă autobuze vitrine intra cu batele în carrefour și distrug. furia fostelor colonii răscumpără păcatele coloniștilor care le-au tulburat somnul acum sunt două popoare
reportaj din parisul în flăcări (liberté égalité diversité) by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/10732_a_12057]
-
însoțiți de agenți de securitate adio liberté égalité fraternité titrează australienii preșțedintele chirac apare la televizor cu ochelarii negri și prelungește starea de urgență cu trei luni toți sunteți fiii și fiicele republicii le spune el răsculaților politicienii sunt incoerenți francezii nu mai dau lecții de imigrare sunt acum arătați cu degetul. duminică în stația de metrou din republique fiul meu îmi arată o inscripție proaspătă: sarkozy mort le peuple aură ta peau chirac en prison ŕ la place des jeunes
reportaj din parisul în flăcări (liberté égalité diversité) by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/10732_a_12057]
-
Serelena Ghiețanu În momentul apariției (clandestine) în Franța, în 1985, pe lângă Premiul Libertății, acordat de Pen Club-ul francez, romanul s-a bucurat și de o presă franceză foarte elogioasă: ,Orwell însuși poate părea depășit în contextul românesc, iar utopia negativă pe care Bujor Nedelcovici, riscând mult, tocmai a publicat-o la Paris, pentru că romanul nu a putut apărea
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
în noi... și alte asemenea eterne chestiuni. Ion Iliescu ne-a consolat: nici la alte case mai mari nu se cunosc chestiuni esențiale; de data asta fostul președinte n-a mai invocat asasinarea lui Kennedy, ci... revoluția franceză! Doar că francezii îi știu pe cei care sunt responsabili de săvârșirea terorii. Putem însă invoca alte cazuri celebre când, în ciuda eforturilor depuse mai întâi de autoritățile vremii, mai apoi de istorici, n-au putut fi stabiliți autorii unor acte de mare gravitate
Eterna și fascinanta revoluție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10937_a_12262]
-
care promitea să mă recompenseze pentru peliculele sărbătorești îndurate până acum. Subiectul acestei coproducții România-Germania-Marea Britanie-Belgia este o noapte de Crăciun din 1914 (de fapt și dimineața care îi urmează, și parcă și a doua zi) în care soldații nemți, francezi și scoțieni lasă armele și fraternizează. Asta a fost prima dezamăgire pe listă, că dacă fraternizează, nu prea mai e loc de război, nu? Mă consolez și reiau: istoric, ne aflăm în momentul în care Franța, după ce înaintase în neștire
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
nominalizată la Globurile de Aur pentru ŤCel mai bun film străinť și a fost desemnată să reprezinte Franța în cursa pentru Premiile Oscar de anul acesta, de asemenea la secțiunea ŤCel mai bun film străinť". Refuz să cred în ,reputația" francezilor de a o lua pe arătură, dar această peliculă chiar nu are ce căuta prin festivaluri și competiții, de-abia se califică la categoria "lungmetraj decent de Crăciun". Nu aduce nici măcar un unghi nou de filmare, ce să mai vorbesc
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
nejustificată a firului narativ nu se întâmplă pe fondul Ťei doi, de mână, plimbându-se pe un câmp în direcția asfințituluiť - context în care te-ai prinde ce se întâmplă - ci pe fondul Ťneamțul a dezertat dându-se prizonier la francezi ca să rămână împreună cu danezať, deci într-o situație de maximă confuzie. Dar asta e nimica toată pe lângă hiba principală a filmului, adică unica problemă pe care te-ai fi așteptat ca scenariul s-o rezolve. Că soldații de trei nații
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
înșirate toate darurile aduse de vizitatorii lui: flori, cutii cu bomboane, sticle cu băuturi, mătănii, o pereche de ciorapi înflorați, o cravată roșie (cine știe ce măgar uitase că poetul nu mai purta cravată!), un fular roșu, cărți de autori greci, englezi, francezi și italieni. Între ele și un volum de poeme ale lui Kostis Palamas, un scriitor puțin cunoscut în Europa pe-atunci. Foarte probabil cel care i-l adusese ignora, unu, că poetul nu mai citea cărți și, doi, că există
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
avântă cu mult aplomb în probleme de strictă specialitate ce-i sunt în mod firesc străine. Nu pot purta o discuție publică cu un interlocutor căruia trebuie să-i explic cine sunt autorii de maximă autoritate în cauză, fie ei francezi, englezi, germani, italieni sau spanioli. Din păcate domnul Pelin nu mi-a pomenit vreodată de proiectul care a stat la baza cărții sale și nu a simțit nevoia să mă consulte. I-aș fi stat fără ezitare la dispoziție, ferindu
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
în anii '50, Călin Teutișan, cu o comunicare despre Ťlumea în oglindăť și problematica subiectivității în nuvelele sale, Ion Pop, cu considerații pe marginea interviurilor prozatoarei. La rândul lor, profesoara belgiană Gisčle Vanhčse, care predă acum româna în Italia și francezul Philippe Loubičre au avut în vedere miturile, arhetipurile și simbolurile în jurul cărora se coagulează viziunea bengesciană, respectiv Ťscrisorile de dragoste ale Biancăi Porporata către Don Juan în eternitateť. Dan Culcer, parizian prin adopție, a glosat pe marginea Ťcruciadei femeilorť dintr-
Literatură română prin Europa by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11060_a_12385]
-
mama lui îi tot așeza capul pe pernă. Bătrînul Opujić stătea treaz pînă la ultimul foșnet de fustă din capătul scării. - însă în privința celor din Serbia - continuă căpitanul - eu le trimit banii pe care îi cîștig vînzînd praf de pușcă francezilor, ca să-și cumpere și ei praf de pușcă. Tu, băiete, ascute-ne cuțitele, ca să pot tăia fitilul lumînării ăsteia stinse. Și alege pentru noi niște cești negre. Că tare mult îmi plac ceștile negre, că-s cele mai frumoase, nu
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
limba franceză, s-a raportat mereu la orizontul de așteptare al publicului francez. Iar atunci cînd te pliezi pe fundalul de expectație al corectitudinii politice nu se poate ca, mai devreme sau mai tîrziu, să nu ajungi să spui ceea ce francezii se așteaptă să audă. Din acest motiv, Florin Țurcanu face o discretă reverență în fața umorilor de stînga ale intelectualilor francezi, ajungînd să dea cercetării sale o tentă ideologică de care un istoric ca dînsul ar fi trebuit să se ferească
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
încă, mai mult în spiritul jocurilor culturale decît al celor economice, iar revistele (y compris și dintre lobbyiste...) mai au, sperăm, măcar pe ici, pe colo, speranțe la stimă. Și la cititori. După cum ne duce-n fandacsie și ideea că francezii, englezii (nemenționați în articol) ar putea să renunțe la cele cîteva publicații care-și țin rangul, sau că puținătatea lor e de aruncat, "strivită" de belșugul nostru. Concluzia Ioanei Nicolaie: varietatea guralivă a presei noastre (încă) exclusiv culturale ne face
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10166_a_11491]
-
Compagnon îi afecționează cel mai mult pe reacționari, în primul rînd datorită unei trăsături - ilustrată bine de estetica și de stilistica pe care le practică - pe care am putea-o numi "paradoxalism" (moștenită în primul rînd de la Pascal, primul antimodern francez). De pildă, de Maistre este contra-revoluționar în sensul în care nu este adeptul unei revoluții contrare, ci al contrariului revoluției. Același, într-un reproș la adresa umanismului lui Rousseau, declară că a întîlnit francezi, englezi, persani, dar n-a văzut niciodată
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
în primul rînd de la Pascal, primul antimodern francez). De pildă, de Maistre este contra-revoluționar în sensul în care nu este adeptul unei revoluții contrare, ci al contrariului revoluției. Același, într-un reproș la adresa umanismului lui Rousseau, declară că a întîlnit francezi, englezi, persani, dar n-a văzut niciodată omul (Heidegger ar fi fost neîndoios extrem de încîntat de această formulare). Flaubert, Baudelaire și Renan sînt împotriva sufragiului universal, convinși că "nu domesticești sufragiul univeral prin el însuși" (Renan) - să nu uităm că
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
scandal. Au fost primite de critică cu un soi de violență, lucru pe care nu-l agreez oricum, ca un fel de răspuns la tipul de violență degajat de textele ei. Nu știu dacă reacționînd la receptarea britanicilor sau nu, francezii și nemții s-au apropiat de tipul de scriitură propus de Sarah Kane. În aceste spații culturale s-a montat Sarah Kane, aici a făcut vîlvă, de aici s-au contaminat ceilalți. Pe această filieră am descoperit-o și eu
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
norme absurde, de ipocrizie, de mortăciunea care se strecoară în minte, în gînd, în cuvînt. Mulți au luat-o doar ca pe o rebelă, încă una pe listă. Cred că așa am făcut și eu ceva timp. Interesant este cum francezii pudibonzi au prizat o scriitură șocantă, la toate nivelele. M-am tot gîndit dacă nu au regăsit în Sarah Kane ceva din discursul lui Artaud. Am recitit teoriile lui despre teatrul cruzimii, Primul Manifest, Al doilea Manifest, am încercat să
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
criticată de designeri pentru aspectul ei "primitiv" și care a fost victima unor teste răuvoitoare, cum a fost cel al stabilității ei pe șosea, realizat în Germania, e cerută în lumea largă în mult mai mare măsură decît au crezut francezii cînd au lansat modelul pe piață. Cînd am văzut-o mi s-a părut urîtă. Avea, parcă, ceva de leliță îmbufnată, ieșită la cumpărături în capod. Pînă a apărut una, roșie, în parcarea din spatele blocului. Urîtă, urîtă, dar arăta mai
Vedeta Logan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10210_a_11535]
-
În limba fiecărei țări riverane a devenit Donau la nemți, Dunaj la slovaci, Duna la maghiari, Dunav la bulgari și sârbocroați, Dunai la ucraineni, Tuna la turci... Românii l-au botezat simplu, după romani, Dunărea, iar englezii Danube, ca și francezii. Privesc o hartă veche cu zonele geografice pe care le reprezenta fostul regat al Daciei, atestat documentar Încă de pe vremea lui Burebista, „cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia... Nemaipomenitul... cum nu a mai fost și nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
familii italiene și nu o așezare italiană. Și atunci să fi greșit Étienne Gilson? Chichița aceasta pare lipsită de însemnătate, însă ea se regăsește în chiar felul în care pronunțăm numele lui Toma. Englezii scriu cu precădere "Toma d'Aquino", francezii "Thomas d'Aquin", iar germanii "Thoma von Aquin". Noi spunem cînd "Aquinatul", cînd "din Aquino", cînd "d'Aquino". Și atunci cine are dreptate: Gilson cu varianta toponimică sau restul cercetătorilor cu varianta onomasticii familiale?
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
de an, Kudos Ice 02 de la Poiana Brașov. Oxia va fi invitatul internațional ce va convinge publicul că pentru un party că afară nu e nevoie să pleci de la tine din oraș! Cu o carieră impresionantă că DJ și producător, francezul născut în Grenoble va pune pe masă anii de experiență, carismă să unică și o selecție muzicală de excepție! A investigat toate zonele muzicale și le-a extras esență. Și se păstrează în topul celor mai interesanți și de succes
Kudos Tour: OXIA - 3 orase - 3 evenimente unice Iasi, Bucuresti, Timisoara! [Corola-blog/BlogPost/96411_a_97703]
-
de un weekend la Paris la început de februarie... Nonșalanta, elegantă și acel je ne sais quoi parizian ne fascinează. Un stil la fel de naționalist precum locuitorii orașului lui Dior, greu de reprodus căci reda stilul și concepțiile de viață al francezilor din capitală de pe Sena. Citește tot... Eva Mendes, pictorial pentru Calvin Klein 2010 Calvin Klein o folosește pe supermodelul Eva Mendes într-un pictorial produs în New York, de promovare a noii colecții de jeanși pentru primăvara lui 2010. Ceea ce este
Iasi 4u [Corola-blog/BlogPost/96571_a_97863]
-
descriind filmul că pe „o fabula imposibil de rezumat, pe cât de ciudată, pe atât de queer, măi deraiată și mai fantezista decât fabulosul film care l-a propulsat pe cineast acum trei ani”. Una dintre revelațiile anului în cinema-ul francez, actorul Damien Bonnard joacă rolul unui scenarist fără inspirație, care pleacă în căutarea lupului în munții din sudul Franței. Acolo o întâlnește pe Mărie, care îi dăruiește un copil, apoi îi abandonează. Rămas cu un copil în brațe și trecând
Les Films de Cannes à Bucarest [Corola-blog/BlogPost/96686_a_97978]