1,800 matches
-
Cozariuc și Exod, suplimentul ei literar, Țara Fagilor, realizată de Dumitru Covalciuc în cadrul Societății Culturale „Arboroasa” din Cernăuți, împreună cu Biblioteca municipală din Tg. Mureș, vin să revigoreze după 1990 publicistica noastră patriotică și științifică, politică și culturală. Renasc revistele școlărești: Freamătul literar, Muguri, Miorița etc. Constatăm că, mai mult ca oriunde, presa actuală din Bucovina nu pregetă să ne spună clar care sunt hotarele României, cine ne sunt și ce au făcut pentru România înaintașii noștri. Am încercat o mare satisfacție
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
dragă cîmpia și teiul/ Și drag viitorul de aur cum e,/ În forțele păcii punîndu-mi temeiul,/ Pe lista măreață purtîndu-mi condeiul/ Semnez: George Lesnea poet R.P.R.", al doilea, Cîntec pentru pace: Cînd tainic pe holde cad umbre-n apus/ Și freamătul muncilor tace,/ Se lasă pe-ntinderi un farmec nespus/ Și holdele cîntă: Vrem pace!// Pe-acasă din fabrici cînd seara plecați/ Și vraja mașinilor tace,/ O clipă la poartă tăceți și-ascultați./ Mașinile cîntă: Vrem pace!// Copii de școală în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
localizate Însă și repede Înăbușite. O bună parte dintre intelectuali nu s-au Împăcat nici ei cu comunismul. Dar puțini au Întreprins ceva efectiv. Se aștepta, se dorea o schimbare; câți erau Însă dispuși să se sacrifice pentru ea? Un freamăt s-a simțit și În România, mai ales În vestul țării, când a izbucnit revoluția din Ungaria În 1956. Mai mult Însă nu a fost. Se pot contabiliza manifestările individuale sau ale unor grupuri restrânse, dar În ansamblu România a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
grup de tați normali trăind în aburul de vis al bunăstării creat de noi toți, susținuți de frumoasele noastre soții în încercarea de a asigura copiilor noștri perfecți ascensiunea viitoare în ierarhiile lumii. Un vânt blând făcea frunzele moarte să freamăte în dreptul bordurii trotuarului pe care pășeam eu și Jayne în drum spre Alleni. Jayne mă ținea de mână, sprijinindu-se de umărul meu. N-am lăsat-o să se lipească de mine, să nu simtă celularul din buzunar. Mitchell ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
roșie de mătasă fluturând, cu cortelul roșu în dreapta, în care grămădește toate folicelele ce culege. Se aude țârâitul greerilor și cosașilor acum în vremea când m-am oprit sub arbori ca să scriu aceste rânduri, murmurul miilor de insecte, o clipă freamătul vântului în frunzișuri care vine slăbit din depărtare, crește apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de 2000 de locuitori. Moschee, biserică. Mori de vânt. Arbori. Trăesc aici toate națiile Dobrogei. Oi care stau neclintite cu capetele subpuse unul supt altul la marginea apei. Zarea pare din ce în ce mai dreaptă, spre mare. S-aude sunetul prigoriei, în înălțime. Freamătul de unde al vaporului. Plantații de cânepă pe stânga. Geamandurile pescarilor, de care-s legate cârligele morunului. Uzlina, după cotituri. O țarcă trece. Cherhana. Dunărea cotește așa că ne arată din nou, aproape și Beștepe și Mahmudia. Murighiol, cu ghiolul Murighiol. Ruși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Tecuciul este înrudit cultural cu Bârladul, ba chiar au constituit, în răstimpuri, un continuum, fie prin activitatea Academiei Bârlădene, care număra în sânul ei tecuceni (Tudor Pamfile, fondator al ei, Natalia Negru, Ion Valerian, Pamfil Șeicaru etc.), fie prin reviste (Freamătul, Tecuci, 1911, transferat la Bârlad, 1912) etc., cred că ar fi util să menționez aici faptul că Bâladul este legat de V. Voiculescu nu numai prin prezența lui în urbe, ca medic în Primul Război Mondial, prin publicarea aici a
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în biografia lui M. Eminescu, Ștefan Ion Ghilmescu ajungând la concluzia că ""copilul iubit" al poetului va apare prin această fantă ontologică" ca inspiratoare a multor (prea numeroase, totuși!) poezii, de la Sara pe deal sau Lacul, până la Trecut-au anii, Freamăt de codru, Floare albastră etc., totul pornind de la "una dintre cel mai transparente și mai frumoase elegii (cu titlul "Elena"), în care este invocat dramatic, superb, "copilul iubit"" Ș.a.m.d. Plăcute rememorări face Ștefan Ion Ghilimescu privitoare la relația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vedeam împrejur aceleași șesuri, aceleași ape, aceiași munți pe care și-au preumblat și ei odinioară ochii, atingeam cu mâna aceleași ziduri din dosul cărora ei fulgerau pe dușmani. Și acum, ce a ramas? Acum în locul unde era odinioară atâta freamăt de viață, atâta zgomot de arme, atâtea inimi calde, atâta dragoste de moșie, atâtea brațe vânjoase nu-i decât tăcere, pustiu, jale, locaș de cocoveice, unde nu se mai aude decât suspinul vântului prin spărturile meterezelor. O, Doamne! Cine a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu multă verdeață, cu multă umbră, cu brazi frumoși de munte răsădiți de mâna mea acum treizeci de ani, prin luminișurile cărora zăresc colo în vale așternându-se întreg orașul Iași, de unde îmi vine întocmai ca glasul ritmic al mărei, freamătul mișcării, vuietul vieței acestui furnicar omenesc. Dincolo de oraș, pe al doilea plan, se rădică capricioase dealurile înconjurătoare, acoperite cu vii și livezi, presurate cu monastiri vechi: Galata, Cetățuia, Hlincea, Măgura, care răsar din bogăția frunzișului, albe, sclipitoare, marture vii ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă Însoțește; cel puțin pe mine. De fapt suntem mai puțini aceia care-l preferă mării, decât invers. Se pare că negentropia mării e mai perfidă decât aceea a muntelui; avem și un marker: e vorba de Însăși diversitatea și freamătul Vieții marine, mai mare decât cele ale muntelui. Iar asta Înșeală, oferind celor “slabi de Înger” nu atât negentropia apei ori falezei, cât entropia - conform dorinței, fie și nemărturisite a omului - entropia deci a Îngustei zone de tranziție, plaja, sediul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
s-a ajuns treptat la scena luptei cu turcii. Glasul celui care recita devenea tot mai puternic, mai convingător, mai plin de forță, se simțea că el participa cu tot sufletul la cele povestite: Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn Și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
lat. nord), unde am fost atras mai mult decât spre munte, poate fiindcă priveliștea mării, gustul ei amar și frământarea ei neîncetată provoacă o imensă fascinație și seducție, vecine sau confun dându-se cu cele amoroase. „Marea va avea un freamăt deosebit asupra naturii tale“, Îmi spune iarăși horoscopul, [aflân du-mă] sub semnul lui Mercur În bun aspect cu Neptun. În această apropiere a mării am cunoscut-o pe acea drăgăs toasă fiică a lui Israel, cu aripile frânte, ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Ardealului din acea vreme. Toate astea făcuseră din Sighișoara un refugiu sigur și pe măsura celor dintre noi cu dispozițiuni Încă valabile pentru rătăciri și visări romanțioase sub umbra tăcută a vechilor ziduri inundate de clarul nopților cu lună, sub freamătul codrilor bă trâni de primprejur etc. etc., dar mai ales pentru aceia dintre noi, capabili Încă, pe aceste vremuri, de pasiuni devastatoare și pentru care garsoniera de flăcău tomnatec sau de bărbat serios, cu nevastă, băieți și fete mari acasă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Serenite, îi bătea gândul chiar să se stabilească aici, deși unii ca ei se plictiseau repede și pe nepusă masă li se scula să-și ia tălpășița. Într-adevăr, descoperiseră portul, bacul, punctul de trecere a frontierei: era mișcare, era freamăt, ieșeau biștari, dintr-una, din alta, nu conta, erau și fetițe bune la produs, nu stăteai pe sec, explicația?, pe-acolo se rânduiau nonstop tirurile cu mărfuri care se perindau încoace, încolo, prin Balcani, Grecia, Turcia, Orient, era meserie, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fi transmise celor apropiați de acasă. La edițiile viitoare, aceste amintiri vor fi argumente forte pentru toți interpreții de a veni cât mai bine pregătiți. Trecem la prezentarea informațiilor din zona cea mai importantă unde este focalizată principala desfășurare a freamătului sutelor și sutelor de talente ce vor străluci în toate cele 28 de zile ale Festivalului. Din respect pentru cititori, lansăm și informația că vor fi selectate uneori doar picanteriile unor astfel de manifestări. Cum ar fi pentru început, de
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
copiii săi din prima căsătorie: Răzvan - cel cu ochii frumoși și negri - și Oana - bălăioara, care, împreună cu cea de-a doua doamnă Noica - Mariana, foarte drăguță și amabilă -, creau o atmosferă de ade vărată familie, umplând întreaga casă cu un freamăt și o voioșie ce nu întârziau să te cucerească... Unde mai pui că însăși clădirea avea o alură rustică-medievală, evocând reședințele moșierilor de pe vremuri, mai cu seamă datorită unui turn falnic ce se înălța deasupra tuturor caselor dimprejur, iscat fără
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fizic. Educat la frumoasa școală sovietică a „trăirii în rol“, ne obliga pe noi, cei peste patruzeci de studenți împărțiți în colective artis tice, să ne repetăm spectacolele în decorul și în costumele respective, doar-doar s-o trezi în noi freamătul trăirii adevărate... Toate acestea se întâmplau însă într-o cameră de bloc neîncăpătoare, împărțită juma-juma în sală și scenă, lipsită de culise, cu o singură ușă în fund și două ferestre laterale, din care una dădea în stradă, iar cealaltă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
frica lungă să fie fără de fisură șimai mare ca tine, ca să ajungi să-i aparții, nemaifiind omul care are într-însul o frică, ci cel pe care frica îl are. Faptul că la folosirea pluralului frici limba nu începe să freamăte e pentru mine dovada că limba nu îngăduie să faci orice din ea. Căci, spre deosebire de „ceruri“, „fricile“ tocmai că nu-s defel poetice. Sunt, dimpotrivă, surde, înfundate, nu se deschid spre nimic, obturează vederea, lucrurile din exterior se răcesc până la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la Kalinka milostivă. În pauza lungă dintre primo și secondo tempo lumea se repezi - cu energia transmisă de spectacolul care o fermecase - la bufetele abundente instalate pe fiecare etaj, se mânca, se bea, se râdea, într-un singur și îndelung freamăt: cu gura uscată, incapabil să răzbat până la o limonadă printre cei care se buluceau la mesele întinse pe zeci de metri, am contemplat de la balustrada balconului omenetul foind la parter, vuind și hohotind sub aceeași și aceeași Tomnaia noci rătăcită
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
șoptite de acești domni, acompaniate de susurul apei din pisoare? Și, odată aflat marele secret de stat din toaletă, cinel va diseca mai cu spor în talkshow uri? După ce sa anunțat că PDL și alianța PSD PC au bătut palma, freamătul jurnaliștilor prin restaurante și private sa domolit și ștafeta a fost predată exclusiv analiștilor din studio. Numai că pactul celor două formațiuni ia năucit complet pe aceștia din urmă. Susținătorii pânăn pânzele albe ai lui Băsescu au rămas interziși și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și senator de Soroca. A debutat, în 1910, în „Universul literar“, sub pseudonimul Solferino, cu versuri lirice (Cântec de toamnă, Iubire, Cantilene etc.). A colaborat la numeroase ziare și reviste: „Ramuri“, „Convorbiri literare“, „Adevărul literar și artistic“, „România literară“, „Luceafărul“, „Freamăt“, „Opinia“, „Cetatea Moldovei“ etc. În răstimpul petrecut în Basarabia a scris și la alte periodice din zonă („Răsăritul“, „Glasul Bucovinei“, „Viața Basarabiei“, „Gazeta Basarabiei“, „Pagini basarabene“) sau din vechiul Regat („Țara noastră“, „Universul“, „Gorjanul“, „Curentul magazin“ etc.). În 1940 a
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
acel moment i se părea că și cerul și pământul participă la bucuria lui, însă Carlinei i se păru că ochii lui albaștri erau amari și plini de o timiditate care ascundea mai multe decât lăsa să se vadă. Un freamăt de bucurie îi trezise toate simțurile când îl auzise zicând: - N-am tremurat niciodată în fața unei femei ca acum. Nu știu ce mi se întâmplă. De când te-am văzut mă simt ca un boxer când câștigă o competiție la ultima numărătoare. Carlina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
serios. Luminile unor felinare stradale străluceau făcând să domine liniștea nopții și tăcerea ei. Această călătorie însemna mult mai mult decât o vizită neoficială, însemna o implicare profundă cu stări de tensiune și concentrare 225 maximă. Vălmășagul unor nopți și freamătul lor zgomotos erau o dovadă vie că unii oameni chiar asta făceau, munceau fără răgaz la diferite joburi. Printre cei veniți din diferite locuri se numărau: șmecherii care știau să iasă din orice încurcătură și care nu puteau fi păcăliți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
apropii. Doamna Teona aruncă o privire speriată spre ușă, dar își dă seama că stau cu spatele lipit de ea și, oricine ar intra, ușa va fi întîi oprită de spatele meu, așa că-și revine; ochii i se umplu de freamăt pe toată întinderea lor albastră, buzele îi tremură, iar mîna i se retrage dintr-a mea, ca apoi, brusc, ambele palme să-mi cuprindă gîtul în timp ce ea se ridică pe vîrful picioarelor și-și lipește obrazul de-al meu, exclamînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]