7,001 matches
-
unui calculator. Adâncit În gândurile mele, am scos din buzunar o țigară și mi-am aprins-o. Șoferul sirian a Început să țipe la mine, Într-un talmeș-balmeș de cuvinte În engleză și arabă: „N-ai Înțeles că nu se fumează În mașină?“. Mi-am cerut scuze, am stins țigara și am aruncat chiștocul pe fereastră. Un tip ca el habar n-avea că la alegerile de acum patru ani Partidul Baas obținuse o creștere de optsprezece locuri În parlament. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
calculator informații pe care nu le deținea nici măcar prim-ministrul, dar cu siguranță n-aș fi știut că În New York se află un șofer de taxi sirian. Până am ajuns În Bowery, șoferul m-a boscorodit tot drumul că am fumat În mașina lui. Vagabondul docil japonez stătea lângă un panou metalic pe jumătate Îndoit pe care scria Bowery. Era așezat la ceva distanță față de ceilalți vagabonzi morți de beți și, la un interval de un minut, ducea la gură sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
capăt al tubului la nas, iar celălalt la marginea de jos a unei dâre de pudră, apoi mi-l Întinse mie: — Uite-așa se face. Tragi totul pe nas dintr-o răsuflare. Era primul drog pentru mine, căci nici măcar nu fumasem marijuana vreodată. Când am prizat cu ambele nări cele două dâre de cocaină, am avut impresia că cineva mi-a picurat scântei de gheață În sinusuri și În laringe. Niște scântei scurte și rapide, ca acelea care provoacă aprinderea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spre stomac. — Ei, cum e? mă Întrebă Monkey. — Mmm, ce bună e!, am spus și am izbucnit amândoi În râs. — Exact. E pur și simplu irezistibilă. De aceea e un drog... Monkey Îmi dădu o țigară și am Început să fumez. M-a Înecat fumul și am simțit o ușoară senzație de greață urcând din adâncul gâtlejului amorțit, dar nu era o senzație neplăcută. Încercam să-mi amintesc numele tipului care Încercase o greață existențială privid trunchiul unui castan. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să văd un film, spuse Akemi Yokota În timp ce stăteam În cafeneaua aceea atât de Înghesuită Încât aproape că Îl atingeai cu cotul pe cel ce ședea la masa alăturată. Dar nu un road-show, adăugă ea. Purta un taior violet și fuma țigări subțiri și lungi, din acelea din care fumează animatoarele din baruri, strângându-le cu stângăcie Între degete. Filmul se numea Sex, minciuni și casete video. Mă gândeam că femeia asta probabil că nu avea video acasă, dacă vroia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În cafeneaua aceea atât de Înghesuită Încât aproape că Îl atingeai cu cotul pe cel ce ședea la masa alăturată. Dar nu un road-show, adăugă ea. Purta un taior violet și fuma țigări subțiri și lungi, din acelea din care fumează animatoarele din baruri, strângându-le cu stângăcie Între degete. Filmul se numea Sex, minciuni și casete video. Mă gândeam că femeia asta probabil că nu avea video acasă, dacă vroia să vadă În oraș un astfel de film. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și mai tulburat decât atunci când Îi auzisem vocea la telefon. În primul rând pentru că era mai tânără decât mă așteptasem. Cu cât o priveam mai mult pe femeia așezată picior peste picior pe canapeaua În stil de epocă din fața mea, fumând acea țigară franțuzească tare, cu atât eram mai convins că nu avea mai mult de douăzeci și ceva de ani. Avea ochii nu prea mari, alungiți la capete, și clipea des, cu un aer neglijent, probabil din cauza miopiei. Cu bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-i cere femeii să-și Întrerupă puțin povestea și am căutat o scuză ca să părăsesc Încăperea. Camera era dotată și cu telefon, și cu toaletă. — Mă scuzați, aș putea să merg sa-mi iau niște țigări de la recepție și să fumez, ca să mă destind puțin? Asta a fost singura scuză care mi-a venit În minte. — Vă rog, spuse ea Îndreptându-și ținuta. Dar să vă Întoarceți neapărat! Când am ieșit din cameră, m-a cuprins amețeala; aerul avea parcă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
taxiuri, apoi am luat autobuzul și am ajuns, În cele din urmă, la un sat fără nume unde am rămas peste noapte. Aveam la noi hașiș de cea mai bună calitate. Reiko mi-a zis că era prima dată când fuma hașiș, oricum, pentru ea absolut totul era pentru prima dată. Râdeam de ea, tachinând-o: să fumezi hașiș pentru prima dată În Talger e același lucru cu a juca golf pentru prima dată În Scoția. Știi, făceam cu ea genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
unde am rămas peste noapte. Aveam la noi hașiș de cea mai bună calitate. Reiko mi-a zis că era prima dată când fuma hașiș, oricum, pentru ea absolut totul era pentru prima dată. Râdeam de ea, tachinând-o: să fumezi hașiș pentru prima dată În Talger e același lucru cu a juca golf pentru prima dată În Scoția. Știi, făceam cu ea genul ăsta de glume insipide. Ce prost mai eram! Târâsem după mine o cameră video cam grea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asta ar fi avut vreo importanță. Când femeile trec de cincizeci, vârsta lor încetează să mai intereseze pe oricine altcineva în afară de ele însele. În cazul bărbaților, situația stă exact pe dos. Scoase la iveală o tabacheră și mă invită să fumez, adăugând preventiv: — Sunt mentolate. Am crezut că numai curiozitatea m-a împins să iau una, dar când am tras primul fum m-am strâmbat, dându-mi seama că uitasem, de fapt, cât de nasol e gustul țigărilor mentolate. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
strâmbat, dându-mi seama că uitasem, de fapt, cât de nasol e gustul țigărilor mentolate. Ea a chicotit când mi-a văzut neplăcerea evidentă. — O, stinge-o, omule, pentru Dumnezeu. Au un gust oribil. Nici eu nu știu de ce le fumez, zău că nu știu. Ia-ți una de-a dumitale, că altfel nu o să-ți câștig atenția în veci. — Mersi, i-am spus stingându-mi țigara într-o scrumieră de mărimea capacului de la butucul unei roți. Cred că așa o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu le deranjează să și-o plătească singure. Aproape toți cei care șofează conduc mult prea repede, dar nimănui nu i-ar trece vreodată prin cap să treacă pe roșu. Au plămânii putrezi pentru că aerul nu e bun și pentru că fumează prea mult, și au un simț al umorului care pare plin de cruzime dacă nu-l înțelegi și chiar mai crud dacă-l pricepi. Își cumpără vitrine Biedermeier scumpe, la fel de solide ca blocurile de locuit, și apoi atârnă în interiorul ușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
latră. Nu vedeam nici unde ar fi putut să intre în peisaj afecțiunea - nu cu femeia asta. Era mai probabil să te atașezi de un crocodil. Ne-am uitat unul la altul o clipă, după care i-am zis: — Doamna fumează întotdeauna atât de mult? Negresa se gândi un pic, cântărind dacă era sau nu vorba de o întrebare-capcană. În cele din urmă hotărî că nu era: — Are mereu o țigară în gură și ăsta îi adevăru’. — Păi, atunci asta trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
eliminați din toxinele din corp cu ajutorul unui tratament cu tablete pentru purificarea sângelui. E un bazin de înot excelent aici și poate că o să vreți chiar să încercați și baia cu apă de ploaie, o să vi se pară foarte înviorătoare. Fumați? Am aprobat dând din cap. — Încercați să renunțați o vreme la fumat. Își închise cu zgomot agenda: — Ei bine, toate astea ar trebui să ajute la sănătatea dumneavoastră fizică. Pe parcurs vom vedea dacă nu putem îmbunătăți și starea dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
chiar și mirosul care venea dinspre bucătărie, dar o țigară era și mai bună. Mi-am luat ultimul pachet de pe pervazul ferestrei și mi-am aprins una. Privirea Mariannei zăbovi dezaprobatoare pe țigara din mâna mea: — N-ar trebui să fumați, să știți. Nu știu dacă Kindermann e sau nu implicat, i-am zis. Speram să descopăr asta aici. — Ei bine, nu trebuie să vă faceți griji în privința mea, zise ea cu duritate. Nu-mi pasă ce se întâmplă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aflat? Nebe ridică din umeri: — Nu știu. Deschizând apoi drumul înapoi prin sala de autopsie, adăugă: — Însă presupun că îi va spune cineva destul de curând. Patologul, un tip tânăr cu o mustață mare, se oprise din autopsierea cadavrului fetei ca să fumeze. Sângele de pe mâna lui înmănușată pătase hârtia țigării și avea un pic de sânge pe buza de jos. Nebe se opri și privi scena din fața sa cu ceva mai mult decât un simplu dezgust. — Ei? întrebă el vădit supărat. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Tatăl lucrează la abatorul de pe Landsbergeralle. Mama fetei a trimis-o la niște magazine situate pe Lindowerstrasse, în apropiere de stația de S-Bahn. Vânzătorul își amintește că a servit-o. A cumpărat niște țigări, deși nici unul dintre părinții ei nu fumează, niște Blueband și o pâine. Apoi a mers la farmacia de alături. Proprietarul își amintește și el de ea. A cumpărat niște vopsea de păr Schwarzkopf Extra Blonde. 60 din 100 de fete germane folosesc asta, mi-am spus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dormitor și am scotocit pe sub pat după valiza în care păstram cămăși vechi și prosoape rărite, ca să nu mai zic de toate cârpele de praf de rezervă. Când m-am ridicat și m-am scuturat, ea stătea rezemată în ușă, fumând din țigara mea. Suflă cu insolență un inel perfect din fum în direcția mea. Credeam că voi, fetele de la „Credință și Frumusețe“, nu aveți voie să fumați, i-am spus, încercând să-mi ascund enervarea. — Chiar așa? zâmbi ea afectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Când m-am ridicat și m-am scuturat, ea stătea rezemată în ușă, fumând din țigara mea. Suflă cu insolență un inel perfect din fum în direcția mea. Credeam că voi, fetele de la „Credință și Frumusețe“, nu aveți voie să fumați, i-am spus, încercând să-mi ascund enervarea. — Chiar așa? zâmbi ea afectat. Sunt o grămadă de lucruri pe care nu suntem încurajate să le facem. N-avem voie să facem asta, n-avem voie să facem aia. Aproape totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
putut să-l prind, i l-aș fi înfășurat în jurul gâtului ăluia frumușel. — Oricum, zise ea, nu prea cred că o singură țigară îți vine de hac, nu crezi? Am râs: — Par eu a fi genul de pramatie care ar fuma țigări ieftine? — Bănuiesc că nu, admise ea. Cum te cheamă? — Plato. — Plato. Ți se potrivește. Ei, bine, Plato, poți să mă săruți dacă vrei. Nu te ascunzi după deget, nu-i așa? N-ai auzit de poreclele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
afrodiziace olfactive mai bune decât ăsta. Fetele Evonei intrară încet în cameră, ca o trupă de cai de circ. Unele purtau numai furou și ciorapi, dar majoritatea erau dezbrăcate. Ocupară poziții în jurul meu și al lui Becker și începură să fumeze sau să-și toarne de băut, aproape ca și când noi nici nu am fi fost acolo. Era mai multă carne de femeie decât văzusem de o lungă perioadă de timp și trebuie să recunosc că ochii mei ar fi ars precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sau nu sânge uman. Dar nu cred că există ceva atât de precis cum sugerezi tu. Nu pot afirma cu certitudine, nu sunt patolog. M-am ridicat din nou și m-am dus la fereastră. Mi-am aprins o țigară. — Fumezi? l-am întrebat. El aprobă din cap și i-am aruncat pachetul pe masă. L-am lăsat să tragă primul fum înainte de a-i arunca grenada: — Anchetez omorârea a patru, posibil cinci fete tinere, i-am spus calm. De-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și documentele. Am făcut o pauză pentru o clipă, întărindu-mă pentru ceea ce avea să urmeze. — Bine, am spus. Arătați-mi unde e. În biroul de bagaje lăsate în păstrare, Hans Illmann stătea pe un pachet mare cu eticheta „Fragil“, fumând una dintre țigările sale de foi și uitându-se cum fotograful poliției își potrivește luminile și trepiedul. — A, Kommissare, zise el, zărindu-mă și ridicându-se în picioare. Nici noi nu suntem de mult aici și am știut eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pentru pământul care lovește înapoi. Râgâi zgomotos și își aprinse pipa. Norii de fum înțepător care se rostogoleau spre mine precum ceața baltică îmi amintiră de Bruno. Până și mirosul era același cu al amestecului de tutun pe care îl fuma Bruno. — Îl cunoșteai pe Bruno Stahlecker, nu-i așa, Tanchistule? El aprobă din cap, încă trăgând din pipă. Printre dinții încleștați, zise: — Da, l-am cunoscut. Am auzit ce s-a întâmplat. Bruno era un om bun. Își scoase pipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]