8,881 matches
-
pricepând care-i ținta pietrei, am mai înțeles și altceva. Că nedreptatea lipsită de speranță, care apasă de veacuri asupra relațiilor umane, că nedreptatea despre care ne vorbește pe ocolite Burkeviț nu-l duce pe om la disperare sau la furie. Această nedreptate este substanță fierbinte, făcută anume pentru om, substanța care, invadându-i ființa, nu produce acolo o explozie distrugătoare, ci arde cu o lumină egală și liniștită. Mă uitam la picioarele lui Burkeviț încălțate în bocanci vechi și murdari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pachețelele și-și desfăcea chifla, dorind să încep relațiile noastre cu o glumă, mă apropiai de el și mă prefăcui că vreau să-i smulg din mână chifla. Spre mirarea mea, însă, nou-venitul se feri speriat, se făcu roșu de furie și începu să strige la mine. Atunci, cu un zâmbet forțat și roșind din cauza acestui zâmbet, am dat să-mi salvez demnitatea și am făcut aceeași mișcare de parcă într-adevăr voiam să-i iau mâncarea. Elevul cel nou mă lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
deosebit. Ce poate fi deosebit în faptul că sub acțiunea cocainei trăiești sentimente înalte și nobile (o iubire isterică pentru oameni, o bunătate anormală etc.), iar după ce acțiunea cocainei încetează, pun stăpânire pe tine sentimente animalice, pline de ticăloșie (răutate, furie, cruzime). S-ar părea că nu-i nimic deosebit în faptul că aceste sentimente se succed rapid; în realitate, exact această alternanță nemotivată de sentimente m-a condus la întrebarea fatală. E adevărat, puteam să pun pe seama narcoticelor apariția celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-l copleșește. „Lua-v-ar dracu’ cu tușea dumneavoastră, spune Ivanov enervat, într-o șoaptă plină de otravă și de răutate“. Pronunță aceste cuvinte beat de forța cumplită a unei uri necunoscute lui și, deși continuă să privească scena, din cauza furiei și a pornirii pe acest domn care tușește, tremură tot. În primele secunde nici măcar nu încearcă să-și revină, să refacă în sine starea de dinainte, ci se lasă inundat de dorința irepresibilă pe care a încercat-o cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la teatru, ne indignăm, ne înrăim și devenim fiare? Nu e oare straniu că același tablou care defilează în fața ochilor aceluiași om îl lasă liniștit și indiferent într-un caz (în viață), provocându-i în celălalt caz (la teatru) indignarea, furia, iritarea? Și nu dovedește acest lucru, cu evidență, că pricina apariției în noi a unor sentimente sau a altora ca reacție la un eveniment exterior trebuie căutată nu în caracterul acestui eveniment, ci doar în starea noastră sufletească? Iată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de unul singur prin pădure în căutarea copilului. Îl striga pe nume, răscolind desișurile și toate văioagele unde credea el că l-ar fi putut afla. Se întorcea la o bucată de noapte, cu mâinile goale, năuc și plin de furie. Văzându-l atât de tulburat, starostele îi interzisese să mai părăsească tabăra. Nu mai avea voie să plece singur mai departe de câteva zeci de metri de corturile în care dormeau. Unde, Dumnezeu, o fi Burcilă? se întrebă el mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întindea mâna chiar ar fi putut s-o atingă. Un ghem dens, mai negru ca noaptea care se apleca amenințător peste ei. Dinspre arătarea aceea venea un val copleșitor de ură amestecată cu o suferință nemărginită. Un urlet cumplit de furie amestecată cu neputință îi inundă timpanele, făcându-l să încremenească pentru câteva clipe. Nu știa că bestia are glas, așa că fusese luat prin surprindere. Ai auzit? îl privi el întrebător pe Calistrat care nici nu părea să fi băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
speciale sovietice, au luat cu asalt palatul lui Amin. Atacul nu a durat mai mult de patruzeci de minute și, în timpul acestuia, dictatorul a fost ucis. Versiunea oficială, publicată pe prima pagină din ziarul Pravda, vorbea de un val de furie legitimă populară ce cuprinsese masele din jurul palatului. Amin, împreună cu ceilalți complici ai săi, au fost duși în fața unui tribunal al poporului și condamnați la moarte. În realitate, muriseră ca niște câini, executați scurt de cei din Spetznatz. În numai câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Boris cu același glas plat, întreb numai dacă te-ai gândit bine la acest lucru. Vezi altă rezolvare? Poate că ar trebui să ne oprim, așa cum ne cere bătrânul. Ești nebun? izbucni Mihailovici, sărind din nou în picioare, plin de furie. Nu, e limpede ca lumina zilei, te-ai boșorogit de tot. Auzi, să ne oprim! Tocmai acum, când suntem atât de aproape, tu vrei să ne oprim? Omul meu cel mai apropiat îmi propune să dau cu piciorul unei comori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
De parcă ar fi știut că cei doi se află dincolo de jaluzele, ținea toiagul ridicat, arătând acuzator cu vârful spre ei. Gata, am terminat! curmă brusc conversația Vlad. Vorbea acum cu voce liniștită însă Godunov știa că în realitate clocotea de furie. Du-te și rezolvă problema! Mă aștept ca mâine să nu-l mai văd pe individ, îl expedie el cu un gest scurt din mână. Odată ieșit din biroul șefului, Boris se îndreptă spre încăperea unde își amenajase el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într-o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecînd cu mîna pe o balustradă dintr-o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul ei hotărît spre ușa de la etajul trei (grecul stătea În capul scării, ca s-o Încurajeze). După care, scena se muta pe străzile Marsiliei, unde Marieta, fardată violent, stătea rezemată de un zid de piatră, Într-un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încît să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și tîrfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrîșnet de dinți, gladiole domnești, să-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mînă În mînă, apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bătrîneții care nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zîmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pămîntul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de-i stabiliseră o pensie mizerabilă pentru cît slugărise o viață de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pentru că Într-adevăr arătau Înfiorător. (Fetița nu se Înșelă, fetița avea dreptate: erau ciuperci otrăvitoare, Ithyphalus Impudicus, ceea ce ea nu știa, nu s-ar fi Încumetat să știe). Le lovi cu pantofiorii de lac, frîngîndu-le ca-ntr-un acces de furie. Doar că pantofii nu fură Înnoroiați, pentru că ea pășea pe frunze ca pe-un covor, Însă pe suprafața lucioasă a lacului se-ntinsese o boare fină, ca peste un măr sau ca atunci cînd respiri În oglindă. Ea-și aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care mă Înjunghia, că mă voi căi, că deja mă căiam. Acum romanul nostru arăta ca o carte de preț căreia Însă Îi cam lipseau ceva pagini, precum un exemplar pe care Îl returnez librarului ca fiind necorespunzător. Orbită de furie și de căință, abia dacă am observat pata timbrului aidoma unei peceți de ceară. Dumneavoastră, ca un cunoscător al operei lui Mendel Osipovici, v-ați putea imagina cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a băgat de seamă prezența mea. Încă gîfÎind, uluit, se opri. Clara Îl strînse fără să Înțeleagă, frecîndu-și trupul de al lui și lingîndu-i gîtul. — Ce s-a Întîmplat? gemu ea. De ce te oprești? Ochii lui Adrián Neri ardeau de furie. — Nu-i nimic, șopti el. Mă-ntorc Îndată. Neri s-a ridicat și s-a năpustit spre mine ca o ghiulea, strîngînd pumnii. Nici nu l-am văzut venind. Nu-mi puteam lua ochii de la Clara, Învăluită În sudoare, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Înțeles? M-am ridicat În picioare anevoie și am descoperit că, În sforțarea lui, Neri Îmi ferfenițise jacheta și mîndria. — Cum ai intrat? N-am răspuns. Neri suspină, scuturînd din cap. — Hai, dă-mi cheile, mi-o trînti Neri, reținîndu-și furia. — Ce chei? La palma pe care mi-a administrat-o, m-am prăbușit pe pardoseală. M-am ridicat cu sînge În gură și cu un țiuit În urechea stîngă, care Îmi sfredelea capul precum fluieratul unui milițian. Mi-am pipăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pereții În fundul coridorului. Îrin ușile Întredeschise se iveau felurite fețe supte și Înspăimîntate, fețe de pensiune și de supă botezată. — Haide, ceilalți la culcare, ce pizda mă-sii, că nu sîntem Într-o revistă de la Molino, exclamă doña Encarna cu furie. Ne-am oprit În fața ușii camerei lui Fermín. Tata bătu Încetișor. — Fermín? Ești acolo? SÎnt Sempere. Urletul care străbătu peretele Îmi Îngheță inima. PÎnă și doña Encarnación Își pierdu poza de guvernantă și Își duse mîinile la inima ascunsă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bietul don Federico pe post de telegramă. — Ce-i cu tine, Daniel? Ești palid. Am suspinat și mi-am coborît privirea. Am Început să-i povestesc incidentul cu inspectorul Fumero din seara dinainte, insinuările lui. Tata mă asculta, Înghițindu-și furia ce-i ardea În ochi. E vina mea, am zis eu. Trebuia să fi spus ceva... Tata clătină din cap. — Nu. N-aveai de unde ști, Daniel. Dar... — Nici să nu te gîndești. Iar lui Fermín, nici un cuvînt. Dumnezeu știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prin șiretenie, la Salamina. Pentru prima dată, o cetate minusculă rezistă unui imperiu. Dar nu va fi și ultima. Astfel, mica lume a negustorilor, pe care încă nimeni n-o ia în serios, demonstrează deja că e stăpânită de o furie interioară, de o aprigă dorință de a trăi liber și că poate rezista cuiva mult mai puternic decît ea. De altfel, este pentru prima oară când Occidentul rezistă unor invadatori veniți din Orient. Ordinea economică suscită de îndată interesul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se întâmple, Da, recunosc, Gândiți-vă bine înainte de a răspunde, la ce vă refereați cu aceste cuvinte, Vorbeam de despărțirea mea, Despărțire sau divorț, Divorț, Și care erau, care sunt sentimentele dumneavoastră în legătură cu acest divorț, Cred că un pic de furie și un pic de resemnare, Mai mult furie sau mai mult resemnare, Mai mult resemnare, presupun, Nu vi se pare, dacă e așa, că cel mai firesc era să fi scos un suspin, în special dacă stăteați de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a răspunde, la ce vă refereați cu aceste cuvinte, Vorbeam de despărțirea mea, Despărțire sau divorț, Divorț, Și care erau, care sunt sentimentele dumneavoastră în legătură cu acest divorț, Cred că un pic de furie și un pic de resemnare, Mai mult furie sau mai mult resemnare, Mai mult resemnare, presupun, Nu vi se pare, dacă e așa, că cel mai firesc era să fi scos un suspin, în special dacă stăteați de vorbă cu un prieten, Nu pot să jur că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să oprească pentru o clipă mașinile cu scopul de a culege de la pasageri, pe viu, din sursă directă, expresia sentimentelor care-i anima pe cei întorși în revenirea lor forțată acasă. Cum era de așteptat, găseau de toate, frustrare, descurajare, furie, dorință de răzbunare, n-am plecat de data asta, dar vom pleca altădată, edificatoare afirmații de patriotism, exaltate declarații de fidelitate față de partid, trăiască partidul de centru, trăiască partidul de mijloc, mirosuri urâte, iritare din cauza unei nopți întregi fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
oraș. Mâhnit, cu un sentiment de frustrare absolută, încerca să se consoleze imaginându-și ce farsă bună ar fi fost să-i înmâneze tipului un plic gol și să aștepte după aceea rezultatul. Aruncând fulgere de mânie și scântei de furie, ministrul ar telefona imediat ca să ceară explicații și el ar jura pe toți sfinții de la curtea cerului, inclusiv pe cei care încă își așteaptă canonizarea pe pământ, că plicul avea înăuntru fotografia și lista de nume și adrese, așa cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
avea soluție. Oricum ar fi, nu avea rost să-și facă iluzii mari, ziarul nu avea să se afle pe parcursul întregii zile în chioșcuri, putea chiar să și-l imagineze pe ministrul de interne țintindu-l cu arma posedat de furie și strigând, Prindeți-mi-l pe căcatul ăla imediat, aflați cine a fost acela care a divulgat aceste informații, ultima parte a frazei o adăugase la discurs în virtutea inerției, știa el prea bine că numai de la un singur om putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]