KorAP: Find »[drukola/base=gal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 69 >

1,707 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

aceluiași tip Îi aparține și zeul ciumei, ca DU.GUR; 7. divinitățile vegetației, care cuprind fie concepte abstracte, cum ar fi „creștere”, „dezvoltare”, fie produse ale pământului cum ar fi „grâne” (DNISABAxe "DNISABA"); 8. divinități ale infernului, ca DEREȘ.KI.GAL, stăpâna lumii de „dincolo”, și DA.NUN.NA.GÉxe " DA.NUN.NA.GÉ", ca desemnare colectivă a așa-numiților „zei antici”; 9. divinități ale sorții, ca DGulșeșxe "DGulșeș", DINGIR.MA¾MEȘ, care fixează limitele destinului uman, asemănătoare cu Parcele; 10. divinități

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Nerik", vino din cer, din pământ; zeu al furtunii din Nerik, vino de la răsărit, de la apus; zeu al furtunii din Nerik, din cer, dacă ești Împreună zeul furtuniixe "zeul furtunii", tatăl tău, sau dacă șeștiț În pământ Împreună EREȘ.KI.GAL, mama ta, vino dimineață la sărbătoarea ta (KUB XXXVI 90 Ro 7-14). Zeul poate să stabilească și o relație personală și directă cu protejatul său, apărându-i În somn și făcându-i astfel cunoscută voința sa. Sunt cunoscute aparițiile lui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cetatea Romei a devenit un teritoriu sacru de tip special, imaginea sfântă a imperiului, o „sinteză a lumii locuite” (epitomè tes oikoumènes) și din punct de vedere sacru (Athenaios din Naucratis, 1, 20b). Concederea dreptului de cetățenie romană hispanicilor, grecilor, galilor liberi sau sclavilor deveniți liberți a contribuit cu siguranță la răspândirea cunoașterii administrației și obiceiurilor romane, ca și a unei vagi religiozități (propagare prin aculturație). Totuși, după câte se pare, acest lucru nu a Însemnat neapărat răspândirea religiei romane ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vorbește despre acest rit ca despre unul foarte bine cunoscut cititorilor săi. Chiar și la Roma, În plină epocă istorică, se mai practicau sacrificii umane. Știm de la Plutarh că, În 288 Î.Hr., În atmosfera de teroare determinată de invazia galilor, au fost sacrificați doi gali și doi greci. Uciderea galilor ar putea fi Încadrată În represaliile de război, Însă faptul că același tip de jertfă - doi gali și doi greci - este din nou Împlinită În 216, după bătălia de la Cannae

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
despre unul foarte bine cunoscut cititorilor săi. Chiar și la Roma, În plină epocă istorică, se mai practicau sacrificii umane. Știm de la Plutarh că, În 288 Î.Hr., În atmosfera de teroare determinată de invazia galilor, au fost sacrificați doi gali și doi greci. Uciderea galilor ar putea fi Încadrată În represaliile de război, Însă faptul că același tip de jertfă - doi gali și doi greci - este din nou Împlinită În 216, după bătălia de la Cannae, ne dovedește natura magico-religioasă și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cititorilor săi. Chiar și la Roma, În plină epocă istorică, se mai practicau sacrificii umane. Știm de la Plutarh că, În 288 Î.Hr., În atmosfera de teroare determinată de invazia galilor, au fost sacrificați doi gali și doi greci. Uciderea galilor ar putea fi Încadrată În represaliile de război, Însă faptul că același tip de jertfă - doi gali și doi greci - este din nou Împlinită În 216, după bătălia de la Cannae, ne dovedește natura magico-religioasă și sugerează totodată că alegerea victimelor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Plutarh că, În 288 Î.Hr., În atmosfera de teroare determinată de invazia galilor, au fost sacrificați doi gali și doi greci. Uciderea galilor ar putea fi Încadrată În represaliile de război, Însă faptul că același tip de jertfă - doi gali și doi greci - este din nou Împlinită În 216, după bătălia de la Cannae, ne dovedește natura magico-religioasă și sugerează totodată că alegerea victimelor nu a fost Întâmplătoare, ci era codificată de tradiții rituale. În aceste condiții, ne uimește faptul că

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Baltimore, Londra, pp. 222 sqq. tc "" RELIGIA CELȚILORTC "RELIGIA CELȚILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. PROBLEMA IZVOARELORTC "1. PROBLEMA IZVOARELOR" Reconstrucția religiei celtice prezintă astăzi dificultăți de ordin istoric și documentar destul de serioase. Vechii celți, deși cunoșteau scrierea (de exemplu, galii cunoșteau atât alfabetul grec, cât și pe cel latin; leponții foloseau alfabetul etrusc, celtiberii Își concepuseră unul propriu), o foloseau doar În scopuri practice, pentru a Îndrepta invocații către divinități, În inscripții funerare, ca semne ale proprietății sau indicații despre

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ai specificității culturii celte, nu era compatibilă cu inserarea lumii celte În mediul imperiului roman, druizii ajungând obiectul unor măsuri soldate cu dispariția lor. Inițial, Augustus a interzis cetățenilor romani practicarea a ceea ce Suetoniu (Claudius, XXII) numea „religia druidică”: astfel, galii care intenționau să obțină cetățenia romană trebuiau să renunțe la religia părinților. Apoi Tiberiu, printr-un decret al senatului roman, a „eliminat” (Pliniu, Naturalis historia, XXX, 13) druizii, profeții și vracii galezi: așadar, conducătorii romani, Înțeleseseră că druizii erau stâlpul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și vracii galezi: așadar, conducătorii romani, Înțeleseseră că druizii erau stâlpul religiei și culturii galice. Însă aceasta „eliminare” nu trebuie să fi fost definitivă din moment ce succesorul lui Tiberiu, Claudiu, a fost cel care s-a apucat să dea cetățenie tuturor galilor pentru „a aboli definitiv”, cum spune Suetoniu, acea religie de o „cruzime feroce”. Spre jumătatea secolului I d.Hr., dispare din Galia, În mod irecuperabil, cunoașterea deplină și meditată a vechii religii indigene. Este adevărat Însă că au supraviețuit documentele figurative

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
realitatea istorică aparține unui mediu imaginar care nu poate fi folosit În reconstituirea religiei celților. Totuși, un discurs despre religia celtică veche ar fi imposibil fără izvoarele greco-latine, indiferent de orientarea lor culturală. Ceea ce am spus până acum În legătură cu religia galilor și a altor populații celtice vechi din Europa continentală este esențialmente valabil și pentru lumea celtă insulară din acea perioadă. Britanicii au venit În contact cu alfabetul latin În perioada cuceririi romane, Însă În perioada stăpânirii romane nici un text, nici măcar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aceeași metodă a fost aplicată, după cum vom vedea, și la popoarele germanice, putem considera că, În general, În cultura clasică era răspândită credința Într-o identitate substanțială a panteonurilor tuturor popoarelor. Un cadru - deși nu de primă mână - al religiei galilor ne este furnizat de Cezar În De bello galico,VI, unde sunt enumerate principaleleor divinități: Zeul pe care galii Îl cinstesc cel mai mult este Mercurxe "Mercur"; imaginile lui sunt cele mai numeroase. Galii cred că Mercur este descoperitorul tuturor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
clasică era răspândită credința Într-o identitate substanțială a panteonurilor tuturor popoarelor. Un cadru - deși nu de primă mână - al religiei galilor ne este furnizat de Cezar În De bello galico,VI, unde sunt enumerate principaleleor divinități: Zeul pe care galii Îl cinstesc cel mai mult este Mercurxe "Mercur"; imaginile lui sunt cele mai numeroase. Galii cred că Mercur este descoperitorul tuturor artelor, zeul care Însoțește pe călători și le arată drumul și care Îi ajută cel mai mult pe oameni

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nu de primă mână - al religiei galilor ne este furnizat de Cezar În De bello galico,VI, unde sunt enumerate principaleleor divinități: Zeul pe care galii Îl cinstesc cel mai mult este Mercurxe "Mercur"; imaginile lui sunt cele mai numeroase. Galii cred că Mercur este descoperitorul tuturor artelor, zeul care Însoțește pe călători și le arată drumul și care Îi ajută cel mai mult pe oameni la câștiguri bănești și negustorie. În al doilea rând, adoră pe Apolloxe "Apollo", MarteJupiter și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
domnește În ceruri; un zeu - Martexe "Marte" - care are În stăpânire tot ceea ce ține de război (a doua funcție) și două divinități cu atribuții de natură economică (a treia funcție). Se pare că ideologia indo-europeană a fost bine conservată la gali, deși se pot regăsi și unele infiltrări de origine probabil non indo-europeană, reprezentate de prezența unei importante divinități feminine. Cu toate acestea, diferiți cercetători sunt de părere că imaginea oferită de Cezar este esențialmente iluzorie, pentru că pornește de la premisa că

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
deși se pot regăsi și unele infiltrări de origine probabil non indo-europeană, reprezentate de prezența unei importante divinități feminine. Cu toate acestea, diferiți cercetători sunt de părere că imaginea oferită de Cezar este esențialmente iluzorie, pentru că pornește de la premisa că galii ar fi avut un panteon unitar, cu un număr limitat de divinități majore, având fiecare dintre ele o funcție specifică, deși mărturiile epigrafice sugerează o situație destul de diferită. Într-adevăr, În textele epigrafice este amintit un număr foarte mare de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care se referă la cele atestate de mai multe ori sunt concentrate mereu Într-o arie geografică limitată. Se pare că Cezar a fost influențat de modelul greco-roman (un număr limitat de zeități majore și foarte multe divinități minore), În timp ce galii au cunoscut, de fapt, doar culte limitate la dimensiunea locală. O confirmare a acestei realități apare chiar În numele unora dintre divinități, astfel Încât, de exemplu, o zeiță numită Tricoriaxe "Tricoria" este legată În mod clar de tribul tricorilor. Pe lângă aceasta, În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
necruțătoare și templul lui Taranisxe "Taranis", cu nimic mai modest decât cel al Dianei din Sciția”. - De bello civili, I, 444 sqq.). Acest grup de versuri este astfel comentat În Commenta Bernensia la Lucanus (secolul al IV-lea): În limba galilor, Mercurxe "Mercur" este numit Teutatesxe "Teutates", iar la ei este preamărit cu sânge uman. La gali, Teutates-Mercur este Îmbunat În acest fel: un om este ținut cu capul Într-un hârdău plin și moare sufocat. Esusxe "Esus"-Martexe "Marte" este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
De bello civili, I, 444 sqq.). Acest grup de versuri este astfel comentat În Commenta Bernensia la Lucanus (secolul al IV-lea): În limba galilor, Mercurxe "Mercur" este numit Teutatesxe "Teutates", iar la ei este preamărit cu sânge uman. La gali, Teutates-Mercur este Îmbunat În acest fel: un om este ținut cu capul Într-un hârdău plin și moare sufocat. Esusxe "Esus"-Martexe "Marte" este Îmbunat astfel: un om este atârnat de un copac ca să moară exsangvinat. Taranisxe "Taranis"-Dis Pater

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Pater este Îmbunat la ei astfel: câțiva oameni sunt arși de vii Într-un bazin de lemn. Unii autori oferă aceste explicații. Teutates-Marte, „fiind neîndurător, este Îmbunat cu sânge” fie pentru că războaiele se nasc din voința acestui zeu, fie pentru că galii, pe vremuri Îi aduceau acestui zeu, ca și altora, jertfe umane. Ei cred că Esus este Mercur, din moment ce este cinstit de negustori, și că Taranis este Jupiter, stăpân al războiului și cel mai mare Între zeii cerești, pentru Îmbunarea căruia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de la Moytura, pregătește o proteză de argint miraculoasă pentru Nuaduxe "Nuadu" Airgetlámxe "Nuadu Airgetlám", căruia Îi fusese retezată o mână În bătălie. Așadar, identificarea este discutabilă, bazându-se doar pe confruntarea lexicală. La Cezar avem o aluzie la mitul originii galilor: „Toți galii afirmă că se trag din Dis Pater și spun că știu aceasta de la druizi”(De bello galico, VI, 18). Poate părea surprinzător faptul că Cezar a identificat un strămoș mitic cu o divinitate romană legată de moarte, Însă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pregătește o proteză de argint miraculoasă pentru Nuaduxe "Nuadu" Airgetlámxe "Nuadu Airgetlám", căruia Îi fusese retezată o mână În bătălie. Așadar, identificarea este discutabilă, bazându-se doar pe confruntarea lexicală. La Cezar avem o aluzie la mitul originii galilor: „Toți galii afirmă că se trag din Dis Pater și spun că știu aceasta de la druizi”(De bello galico, VI, 18). Poate părea surprinzător faptul că Cezar a identificat un strămoș mitic cu o divinitate romană legată de moarte, Însă această analogie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cât și pe cea germanică. În acest câmp, celții reprezintă doar faza conservării, În timp ce romanii și grecii pe cea a inovării, Însă cu urme care trădează situația originară. 6. JERTFA UMANĂTC "6. JERTFA UMANĂ" Pentru a-i discredita pe martorii gali, adversari ai lui Fonteius, Cicero, considerând-o ca pe o culme a infamiei, amintește faptul că galii practică jertfa umană (Pro Fonteio, X,21). Dar acest obicei este amplu atestat și la alți autori, iar Cezar oferă mai multe detalii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe cea a inovării, Însă cu urme care trădează situația originară. 6. JERTFA UMANĂTC "6. JERTFA UMANĂ" Pentru a-i discredita pe martorii gali, adversari ai lui Fonteius, Cicero, considerând-o ca pe o culme a infamiei, amintește faptul că galii practică jertfa umană (Pro Fonteio, X,21). Dar acest obicei este amplu atestat și la alți autori, iar Cezar oferă mai multe detalii: Întregul neam al galilor este foarte superstițios. De aceea, cei atinși de boli foarte grave sau cei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Fonteius, Cicero, considerând-o ca pe o culme a infamiei, amintește faptul că galii practică jertfa umană (Pro Fonteio, X,21). Dar acest obicei este amplu atestat și la alți autori, iar Cezar oferă mai multe detalii: Întregul neam al galilor este foarte superstițios. De aceea, cei atinși de boli foarte grave sau cei care Își riscă viața În bătălii sau Înfruntă primejdii jertfesc sau promit că vor jertfi oameni. La aceste sacrificii se folosesc de ajutorul druizilor. Ei cred că

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]