15,944 matches
-
să mă uit la Honor. Acum m-am uitat. Buzele ei se mișcau, zâmbeau, dar fruntea ei era întunecată. Fața ofilită și încordată mi-a adus în minte înfățișarea ei din seara când am văzut-o pentru prima oară, în gara Liverpool Street, în mijlocul ceții, cu stropi de apă în păr. Imaginea ei de azi, pe care o percepeam ca fiind ultima înaintea despărțirii, îmi părea înduioșător de mult imaginea unei ființe muritoare întocmai ca și atunci; însă splendoarea ei demonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fi referit la Martin Froehlich, faimosul Sanitätsrat și creierul Fundației pentru Cercetări Sexologice. Dar ce legătură avea el cu operatorii de filme? Am mormăit nesigur, adăugând la sfârșit un sunet ascuțit, de Încurajare. — La știri Îl arată pe Froehlich În gară cu Gielke. În drum spre Copenhaga. A găsit ligă internațională pentru reforma sexuală. Trenul plecat din gară. „Secolul nostru aparține sexului gri! Într-o zi lumea Înțelege că omul poate fi orice: frate, monstru, amestec. Totul țin de proiecție!“ Ajustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
el cu operatorii de filme? Am mormăit nesigur, adăugând la sfârșit un sunet ascuțit, de Încurajare. — La știri Îl arată pe Froehlich În gară cu Gielke. În drum spre Copenhaga. A găsit ligă internațională pentru reforma sexuală. Trenul plecat din gară. „Secolul nostru aparține sexului gri! Într-o zi lumea Înțelege că omul poate fi orice: frate, monstru, amestec. Totul țin de proiecție!“ Ajustă lentilele camerei cu un aer filosofic. Într-o viață anterioară, Else Oloaga trebuie să fi fost profesoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În considerare indiciile sale, doamnele din zonă trebuie să-l fi ajutat și ele. Pe calea patului, cartografiase ceea ce urma să fie propriul său teren de joacă - o porțiune mai mult sau mai puțin triunghiulară ca formă, Întinzându-se de la gară și Începutul străzii Burggasse până la Neubaugasse, la trei clădiri de casa mea acolo unde se afla ceea ce va deveni În curând Shanghai Bar. Acesta cuprindea vreo douăzeci de cvartale, plus biserica și, cu mult Înainte să-mi dau seama care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Badeker“. Când m-am mutat aici În 1923, În timpul celor mai cumplite luni ale Inflației, n-au trecut decât câteva zile până să aud de Cancelarul Sănătății. „Mai ieftin nu găsiți decât la Froehlich“, spuneau doamnele postate sub felinarele din jurul gării, aproape de hotelul În care găsisem camere de Închiriat, dar unde nu puteam rămâne peste noapte. În vechiul meu oraș natal, oamenii nu erau deloc Încântați de reputația cancelarului. Din punct de vedere pur științific, biologia sa sexuală era doar undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și anume, că faimosul vârcolac din Hanovra era chiar unul dintre informatorii poliției, alienatul mental care făcea turul azilurilor de nebuni de douăzeci de ani. Mânat de-o sete perversă, Haarman omora băieți pe care Îi agăța pe străzile din jurul gării. După ce Îi mușca de artera carotidă, Îi tranșa. Organele genitale erau conservate deoarece individul le atribuia puteri magice. Când se simțea slăbit, Haarmann deschidea pur și simplu un borcan și Își pregătea o masă fortifiantă. Carnea rămasă fusese vândută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu greu, pantofii agitându-se ca iarba În vânt, la fiecare pas. Tăind-o prin mulțime, am trecut Între un panou de publicitate și doi polițiști cu mustățile răsucite În sus și mâinile Încrușișate la spate. Apoi am intrat În gară. Pe o stradă lăturalnică din spatele ei, lângă chioșcul de mărunțișuri În care găsisem tabachera pentru Dora, se află un magazin pentru dame, care oferă Îmbrăcăminte și pantofi de mărimi mai mari, și nu doar pentru femei, și imediat după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mărunțișuri În care găsisem tabachera pentru Dora, se află un magazin pentru dame, care oferă Îmbrăcăminte și pantofi de mărimi mai mari, și nu doar pentru femei, și imediat după ea urmează frizeria lui Kretschmer. Ieșind pe partea opusă a gării, am zărit imediat frunza stilizată de mentă, montată pe fațadă. Soarele tremura ca gălbenușul În vitrina prăvăliei, dar Înăuntru se dovedi a fi Întuneric și răcoare. Doi domni Își așteptau rândul, stând cu spatele la o oglindă mare, cu privirea odihnindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-i mulțumesc, nu era nevoie de așa ceva. Ca să par mai convingător, i-am dat câțiva reichspfenning În plus și m-am Întors În stradă cu obrajii care mă usturau - căliți parcă de-un vânt de iarnă. Orologiul montat pe fațada gării indica unsprezece și douăzeci de minute când am traversat scuarul, grăbindu-mă spre zidurile cărămizii dinspre est. Mi-am amintit prea târziu că Wickert mă rugase să nu folosesc intrarea principală, ci s-o iau de-a lungul șinelelor, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
iau tramvaiul spre Mizerie. Un sfinx, mă gândeam, ar fi un interlocutor mai indicat. Străzile care se află la nord de faimosul spital municipal sunt Înguste și murdare, cartierul de locuințe, Întunecos și răvășit. La câteva străzi depărtare există o gară care face legătura cu porturile și stațiunile de vară din nord, ar și cu destinații alese de-a lungul malului apei - locuri exotice cu nume ca Trelleborg, Malmö sau Stockholm. Dacă e să-l credem pe „biologul sufletelor“ despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
masaj și hoteluri unde clienții puteau zăbovi cel mult o oră. Totuși, faima acestei zone se datora marmotelor și păpușilor masculine. Înainte ca noaptea să se lase peste oraș și să pornească spre centru, se postează pe străzile care Înconjoară gara. Presupun că nu e greu de imaginat cum e o asemenea păpușă masculină. Rareori peste zece-doisprezece ani, acești băieți acceptau și țigări sau un adăpost temporar drept răsplată. „Marmotele“ erau femei, de obicei mai În vârstă, cu diferite handicapuri fizice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trecut demult de ora culcării. La care băieții răspund, fluturându-și genele: „Ați vrea voi!“, Încercând să capteze privirea domnilor trecători. Otto și Else Oloaga se Încadrează bine În acest cartier. Locuiesc pe o stradă laterală, la câteva stații de gară, dar, din când În când, aici Întâlnești și bărbați cu fețe Înroșite și gâturi julite de guler. Pășesc Întotdeauna cu viață, nu se uită niciodată Într-o parte, ca și când ar purta ochelari de cal. Oare cred că ceea ce nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de Încă una dintre minunile lumii care sunt pe cale de a dispărea - fiecare În parte, la fel de banală, fiecare În parte, la fel de divină. Poți să o iei razna pentru mai puțin de atât. Douăzeci de minute mai târziu, am ieșit din gara din partea vestică a orașului. Mă simțeam ciudat să mă aflu iar În cartierul acesta. Pentru o clipă, m-am Întrebat dacă ar trebui să trec pe la Dora, dar apoi mi-am amintit de mașina pe care a văzut-o Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Cu tălpile lipite În smoala topită, am plecat abia după ce au dispărut după colț. Am simțit din nou Înțepătura aia În inimă. Aș fi putut jura... Casa În care Anton stătea cu chirie era la câteva sute de metri de gară, ascunsă Între două clădiri, chiar În spatele scuarului. Nu mai era ora prânzului, dar oamenii Încă mâncau la restaurantele În aer liber. Se duceau pahare la gură, furculițe și cuțite străluceau nepăsătoare În soare. La o masă stătea un bărbat Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s-o iau spre scuarul unde e și secția de poliție. Și totuși, douăzeci de minute mai târziu, când m-am dat jos din tramvai, nu m-am Îndreptat spre clădirea din cărămidă roșie, ci am tăiat-o direct spre gară. Pe moment, nu eram convins că poliția se va arăta Înțelegătoare față de Dabor sau de plângerea mea. Magazinul la care mă gândeam era lângă frizeria lui Kretschmer. Două ore mai târziu, m-am Întors acasă cu lista bifată. Acum tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-ntorc la bucătărie, încruntat și posac, ca să mormăi la taică-meu cu îndreptățire când își deschide gura plină de șarlotă și zice: — Nu pricep de ce trebuie să stai cu ușa încuiată. În ruptul capului nu pricep. Unde te crezi, la Gara Centrală? — ... intimitate... o ființă umană... Aici niciodată, răspund eu dând desertul la o parte și-ncep să țip: Nu mă simt bine - n-aveți de gând să mă lăsați odată în pace? După desert - pe care îl mănânc fiindcă, întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Fata care mi-a dat voie să-i desfac sutienul și s-o mozolesc în ușa căminului a crescut în casa asta albă. În spatele acelor perdele goișe! Uite, are și obloane! — Tati, mami, zice Dovlecel în clipa când coborâm în gara din Davenport, iată-l pe musafirul nostru din acest weekend, e prietenul meu de la școală, despre care v-am scris... Am ajuns să fiu numit „musafir de weekend“? Să fiu numit „prietenul meu de la școală“? În ce limbă o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ȘI DACĂ ÎȚI FACE ȚIE CINEVA UNA CA ASTA, SĂ-MI SPUI IMEDIAT!). Cam ăsta e, mai mult sau mai puțin, genul de cunoștințe botanice din dotarea mea până în după-amiaza de duminică în care plecăm de la Campbelli de-acasă spre gară și am acea revelație arhimedică. Strada Ulmului... păi, atunci... sunt ulmi! Ce simplu! Vreau să spun că nu-ți trebuie un IQ de o sută cincizeci și opt de puncte, nu trebuie să fii un geniu pentru ca lumea asta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
O să-i fac de rușine și o să-i umilesc pe bigoții ăștia neisprăviți! O să le dau un citat din Declarația de Independență la desert. Cine dracu’ sunteți voi, o să-i întreb, de ce vă credeți stăpâni pe Ziua Recunoștinței? Iar la gară taică-său îmi spune: — Îmi pare bine de cunoștință, tinere. La care eu, bineînțeles, răspund: — Mulțumesc. De ce s-o purta el atât de frumos? Pentru că o fi fost prevenit din timp cum stau lucrurile cu mine (și nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Evelyn West, cu sipetul ei de comori“. Știam să ajung la aeroportul din Newark, la Biblioteca Publică din Newark, la organizația tinerelor evreice; v-aș fi putut arăta drumul spre magazinul universal Bamberger’s, spre Parcul Militar, Primărie, Bell Telephone, Gara Penn, Autostrada Pulaski, hotelul Robert Treat, hotelul Father Divine’s Riviera și oricare cinematograf din centru. Știam cine locuiește „la grămadă“ în cartierul Ironbound și cine în casele dărăpănate ale mahalalei ce se întindea la deal pe High Street, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de complicate relații ascunse cu Stein, frizând limita legalității. Își cufundă lingura Într-o supă Julienne lipsită de gust. Prefera mâncarea gustoasă, puternic asezonată, dar sățioasă. Afară, În Întuneric, nu se vedea nimic, doar scăpărările ocazionale de lumină ale unei gări mici, flacăra precipitată dintr-un tunel și, neîncetat, imaginea străvezie a propriei fețe, mâna lui plutind ca un pește prin care luciul apei și printre alge. Era puțin iritat de ubicuitatea ei și era pe cale de-a trage storul, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sau așa crezu Myatt la Început, permițând minții sale să fugă puțin de subtilitățile cu Stein și domnul Eckman, dar, Înainte să ajungă chelnerul la el, străinul adormise. Fața lui Îi dispăru pentru o clipă din priviri când luminile unei gări transformară pereții vagonului din oglinzi În ferestre prin care deveni vizibilă o mulțime de pasageri provinciali, așteptând cu copii, pachete și plase sosirea unui personal leneș, de rută lungă. O dată cu Întunericul, fața reveni, picotind. Myatt uită de el și alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trecu În diagonală prin Întuneric, iar o lampă străluci la ușa unei cafenele. Liniile se multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând și scoțând jeturi de abur. Semnalele clipiră verde pe deasupra vagoanelor de dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare Începură să țipe. Un șir de bărbați țepeni și gravi, În pelerine negre, și de femei cu voaluri negre așteptau În lungul peronului. Neinteresați, asemenea unei adunături de străini eleganți veniți la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de zile. Ea Îl imploră, puțin speriată: — Și ce trebuie să fac? El deschise larg mâinile: — Nimic. Continuați. Odihniți-vă cât puteți. Evitați frigul. Sunteți prea subțire Îmbrăcată. Se auzi un țignal și trenul vibră, punându-se În mișcare. Lămpile gării Înaintară singure spre Întuneric, iar doctorul se Întoarse să plece de lângă ea. Dacă aveți nevoie iarăși de mine, sunt la trei compartimente mai Încolo. Mă cheamă John. Doctor John. Ea spuse cu o politețe familiară: — Pe mine Coral Musker. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cușetă și stătea sprijinit În picioare În colțul compartimentului său când auzi afară chemarea rară și cîntată Köln, Köln, Köln. Partea a doua Köln 1. — Dar, desigur, dragă, nu mă deranjează că ești beată, spuse Janet Pardoe. Ceasul de deasupra gării din Köln bătu ora unu și un chelner Începu să stingă luminile de pe terasa Excelsior. — Uite, dragă, lasă-mă să-ți Îndrept cravata. Ea se aplecă peste masă și-i aranjă cravata lui Mabel Warren. — Am trăit Împreună vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]