1,886 matches
-
pantof, zise omul de la pompele funebre. M-am întors în piațetă și am găsit pantoful de culoarea vinului cu tocul foarte înalt și subțire care îi căzuse din picior cu o noapte înainte. I l-am pus. Am privit tălpile gemene, înnegrite de cine știe ce drumuri. Mi-au făcut mult mai rău decât restul. M-am gândit la pașii ei, la efortul pe care-l făcea umblând, trăind, la mica ei tenacitate care nu-i servise la nimic. Ultimul lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și inox. Firimituri, pete, ambalaje, vase nespălate — nu exista așa ceva. Frigiderul arăta de parcă fusese curățat cu aspiratorul, iar rafturile erau fără nicio pată. Dacă o încăpere ar putea să întruchipeze personalitatea nevrotică a proprietarului, atunci bucătăria și Leigh ar fi gemene. Umplu cu apă ibricul (cumpărat chiar săptămâna trecută când magazinul Bloomings a făcut vânzări la domiciliu, fiindcă cine a zis că ai dreptul să cumperi produse noi numai dacă ești client înregistrat?), așeză pe o tavă brânză și biscuiți Wheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prin fața porții casei unde încă locuiesc, dar unde nu-mi mai aflu căminul. Când m-am trezit, am ajuns la poarta casei dumneavoastră, unde nu știu dacă vă aveți sau nu căminul. Mă conduseseră acolo ochii dumneavoastră, ochii dumneavoastră, stele gemene scânteind în nebuloasa universului meu. Iartă-mă, Eugenia, și permite-mi să mă adresez ție familiar cu acest dulce nume; iartă-mi lirismul. Trăiesc într-un perpetuu lirism infinitezimal. Nu știu ce să-ți mai spun. Ba da, ba da, știu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
S-ar putea și-așa. Bine, joacă! Augusto mută pionul regelui cu două câmpuri și-n loc să fredoneze ca alteori fragmente din opere, tăcu, zicându-și: „Eugenia, Eugenia, Eugenia, Eugenia mea, scop al vieții mele, dulce sclipire de stele gemene în ceață, vom lupta! Aici, în jocul de șah, da, avem de-a face cu logica, și totuși ce nebulos, ce neprevăzut, în definitiv! Nu cumva și logica o fi ceva întâmplător, un rod al hazardului? Și apariția Eugeniei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
poate privi soarele!“ Ajuns aici, Augusto trecu pe lângă Eugenia fără a o fi observat. „Cunoașterea vine după aceea ... - urmă el să-și spună -. Dar ... ce-a fost asta? Aș putea jura că orbita mea a fost traversată de două stele gemene, strălucitoare și mistice... Să fi fost ea? Inima îmi spune... Dar taci, am și ajuns acasă!“ Și intră. Se îndreptă spre dormitor și, zărindu-și patul, își zise: „Singur! Să dormi singur! Să visezi singur! Când dormi împreună cu altcineva, visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
perlate de rouă, cu ochii prădalnici pironiți în ceața solară, cu inima dormindu-i într-un dulce plictis la adăpostul pieptului călit în furtuni; împrejur, liniștea proiectată de îndepărtatele zvonuri ale pământului, iar acolo, sus, în vârful cerului, două stele gemene revărsând un balsam invizibil. Un țipăt strident sfâșiè liniștea, zicând: „La Correspondencia!“ Și Augusto întrezări lumina unei noi zile. „Visez ori trăiesc? - se întrebă el, trăgându-și cuvertura peste cap -. Sunt vultur sau om? Ce-o fi zicând ziarul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pașii aceia sunt ai noștri? Mergem printr-o pădure încâlcită și sălbatică, Orfeule, fără poteci. Poteca ne-o croim noi cu picioarele, pășind la noroc. Unii cred că merg după o stea; eu cred că merg după o stea dublă, geamănă. Și steaua aceea nu e decât proiecția cărării din cer, proiecția hazardului. Un pas decisiv! Și ia spune-mi, Orfeule, în virtutea cărei necesități există Dumnezeu, sau lumea, sau orice altceva? De ce trebuie să existe ceva? Nu ți se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în fața mea, să ghicească aceasta.“ Îi concep pe deplin „disprețul turbat“ împotriva oamenilor și mai cu seamă împotriva compatrioților săi, împotriva celor ce-l înțelegeau și-l judecau atât de rău. Cât de mare era adevărul acelui „suflet disprețuitor“, suflet geamăn cu cel al lui Dante, celălalt mare proscris, celălalt mare disprețuitor! Nu e niciun mijloc de a ghici, de a vaticina mai bine zis, cum se vor sfârși toate acelea, acolo, în Spania mea; nimeni nu crede în ceea ce susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
curbate, remarcă absența reliefurilor exterioare, a formelor caracteristice identificabile și, nefiind deloc lămurită, scutură din cap uimită. ― Ești chiar așa de sigur? Poate că este o construcție locală. Este năucitor... ― Nu. (Atenția lui Kane se mută spre cele două brațe gemene care formau, poate, spatele navei.) Nu e fixat la suprafață. Fără să știu nimic despre concepțiile arhitecturale ale acestor Străini e clar că nu este o structură a peisajului. Este o astronavă, sigur că da! ― Ash, poți s-o vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bag și eu: o iau pe-a doua, aia care e gratis, se trezește Roman din amorțeală și mai ridică două degete, fiind observat instantaneu de Didier. — N-o să știi care-i prima și care-i a doua, că sunt gemene. — Siameze? se bagă în vorbă și Lionel. — Siameze, acum le-am despărțit. De un client. Râd toți patru. Albanezu’ bagă două degete în gură și dă un fluierat de-ntoarce toată lumea capul spre ei. Lionel se ascunde sub masă (la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de mii de ani pun urechea la pământ și iată că vine și mă‐nspăimânt... CĂTRE LUIZA Veni‐va timpul când‐voi fi țărână, însângerată floare de gutui... veni‐ va timpul când voi fi în toate: memorie a nimănui... SORA GEAMĂNĂ Sunt Ana, Sora mea geamănă, Maria‐Basaraba a fost furată într‐o noapte de un bărbat frumos și sălbatic. De atunci nu am mai văzut‐ o... Din când în când o visez plângând în limba mamei noastre Cândva, împreună, împleteam
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
urechea la pământ și iată că vine și mă‐nspăimânt... CĂTRE LUIZA Veni‐va timpul când‐voi fi țărână, însângerată floare de gutui... veni‐ va timpul când voi fi în toate: memorie a nimănui... SORA GEAMĂNĂ Sunt Ana, Sora mea geamănă, Maria‐Basaraba a fost furată într‐o noapte de un bărbat frumos și sălbatic. De atunci nu am mai văzut‐ o... Din când în când o visez plângând în limba mamei noastre Cândva, împreună, împleteam cununi de flori rar e
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
monahale Iată, sosesc tineri și mă întreabă de Maria‐ Basaraba. Mâinile o caută, gura o rostește, soarele o răs are. Ne tragem din același cerc, din flacăra aceleia și lumânări, din întunericul acelorași haine de doliu Sunt Ana. Sora mea geamănă, Maria‐Basaraba a fost răpită într‐o noapte... Acum e din nou primăvară și păstrăvii explodează în râurile de munte. 308 27 martie 2009: 91 de ani de la revenirea Basarabiei la trupul mamei sale: România. Grigore Vieru (n.14 februarie
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
jignește lumea observată” (spunea G. Călinescu). Savuroasă scena pălăriei, cu nume autentice de pălărieri din CÎmpulung. Original discursul politic al lui Spirache. Poza de final - cea a unei familii reunite de „molîul” Spirache. Cum s-a mai observat, Soacra e geamănă cu Aneta Duduleanu din Gaițele. Fiindcă am pomenit de afinități: ele Încep, cum am mai spus, cu Alecsandri (Chiriachița e chiar...Chirița! Iar Decebal, spunea M.Ghițulescu, e un Guliță din Muntenia; iar numele latine Traian, Decebal, Dacia - se trag
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de ședințe. Nu era însă nici un proces interesant pe rol în ziua aceea. Fusese unul luni (acum era joi), în cazul celor trei femei din Plesneana care otrăviseră mesenii de la botezul fetiței polițaiului de la ele din sat. Erau celebrele triplete gemene Voievodu. Apăruseră și într-un reportaj pe CNN și, când le aduceau la tribunal, buluc televiziunile pe ele. Toate trei, asta o știau și copii din sat, trăiseră cu Chiru din Baltă și după ce fusese inundarea cu barajul rămăseseră fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prins și cu Valentina, nevasta lu Lazarovici arhitectu’, n-am mai tolerat. I-am spus: „Eftimie, până aici am răbdat.“ Valentina era ca și o... Stătusem cu ea în spital la nervi, la Wintris, era la psihic ca și mine, gemene să fi fost și nu aveam aceleași reacții pe fond nervos. Nu mă gândeam s-o corupă. Nu mergea accepțiunea mentală, cum să spun. Da’ a făcut-o și cu ea. L-am lăsat la vila lui și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zile. Refuză să-și vorbească, ca puștii de grădiniță, făcându-le tuturor viața un iad, până când, în mod miraculos, ceva se întâmplă și încep să se certe și să se comporte pentru a nu știu câta oară ca doi frați gemeni. Mă uit la Davey și mă așez la biroul meu. Îmi întoarce privirea. Nu prea l-am văzut de când am fost la întâlnirea Alcoolicilor Anonimi. În chestiunea Finn și Barney suntem de aceeași parte a baricadei. Pare să fie scăparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
muzicii. Cu Mama bine ferecată, Mioara gusta din plin libertatea. Primul vizitator care a stârnit râsul materiei a fost o fetiță de 14 ani. Copila râdea calin, pe când în Universul paralel țâșnea în andante maestuoso marșul victoriei din sufletul ființei gemene sechestrată într-o cameră geamănă, dublura celei de pe bulevardul Karl Marx 51, astfel că, în timp ce aici Mioara era matroana orgiilor, dincolo pândea prin gaura cheii orgiile mamei. Bucuria de aici era durere acolo și, indiferent care ar fi fost poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mioara gusta din plin libertatea. Primul vizitator care a stârnit râsul materiei a fost o fetiță de 14 ani. Copila râdea calin, pe când în Universul paralel țâșnea în andante maestuoso marșul victoriei din sufletul ființei gemene sechestrată într-o cameră geamănă, dublura celei de pe bulevardul Karl Marx 51, astfel că, în timp ce aici Mioara era matroana orgiilor, dincolo pândea prin gaura cheii orgiile mamei. Bucuria de aici era durere acolo și, indiferent care ar fi fost poziția oglinzilor, durerea de aici acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sărbătorească. Mulțimi de Mioare, de la bebeluși până la bătrâna de acum, toate în rochii albe! Eu, de asemenea, multiplicat la diverse vârste dar, dincolo de aceasta, eram tot noi pe trotuarul celălalt, cel de pe partea muzeului dar, la o singură vârstă, exemplare gemene de Mioare, gemeni de mine, iar prin fața teatrului se plimbau în toate sensurile alți gemeni-Autori, la fel și exemplare de Mioare, ținând la braț momâi de Mioare, ceea ce însemna că spațiul rămăsese același dar, în urma timpului, care ne prezenta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
adevărat mozaic. În fiecare organ al corpului ei. Se dovedise, până la urmă, că femeia fusese una dintr-o pereche de gemeni, dar la începutul dezvoltării, embrionul surorii ei fuzionase cu al ei. Așa că acum era, efectiv, atât ea, cât și geamăna ei. De atunci, fuseseră raportate peste cincizeci de himere. Savanții bănuiau acum că „himerismul“ nu era atât de rar cât se crezuse. Desigur, de câte ori se punea o problemă dificilă de paternitate, trebuia luată în considerare și această posibilitate. Dar pentru ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
schimbare. Într-un articol din 1921 el susține că „împrumuturile“ în filozofie sunt o imposibilitate: „Cine poate împrumuta n-a fost niciodată filozof; și nici nu va fi vreodată. Posibilitățile colaborării sunt rarisime; ele presupun în orice caz două suflete gemene. [...] Pentru un singur lucru sunt oamenii impenetrabili: pentru idee. E un domeniu în care nu se cunoaște adopțiunea. Aci nu poate fi vorba decât de zămislire. Proprie.“ Dar această afirmație, oricât de categorică, reprezintă doar o fază intermediară. Noua sa
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ajuns În casa asta acum șase luni, cu cei doi copii ai mei: un adolescent de 17 ani și o fetiță de 7, roadele Ă ca să folosesc un cuvânt banală unei căsnicii cu un antrenor de tenis, și mezinii, doi gemeni băieți, În vârstă de 5 ani, Înfiați cu doi ani Înainte ca mariajul meu să ia sfârșit, de la o verișoară bolnavă de scleroză În plăci și nu se mai putea ocupa de creșterea lor, având ea Însăși nevoie permanentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nici revoltă, nici suferință și s-a văzut copil maimuțărindu-se În oglinda cu ramă aurie de pe peretele dormitorului, apoi s-a văzut Încercând să Închidă pisoiașul cu limbuță aspră și roză În colivie cu papagalul,, pe cele două mătuși gemene, cu sprâncene stufoase, care erau invitate În fiecare duminică la masa de prânz, nudul de Pallady, un creion delicat și expresiv, transparent și misterios, straturile de culori ale toamnei care coborâseră ca niște storuri peste oraș, șirul interminabil de autori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tradiția?...”.” Am luat o,amice!”,l-au asigurat rapitorii.” O fi în poză sau în portbagaj?!”,se gândi Codin.Au ajuns la un bufet de cartier. Surpriză!La o masă stătea mireasa.Framântările continuau în cascadă.” Răpită?...De bună voie?...Geamănă?...O sosie?...”. Băieții l au împins lângă mireasă. Au început distracția și jocul.Pe la ora 1.00,a remarcat retoric:” Ce ne pasă de mireasă?...”. După încă un ceas,unul din răpitori l-a contactat pe mire.O negociere scurtă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]