1,699 matches
-
Vertebra albului / Vorbind din zeitatea / Copacului său vertical / S‐a logodit / Cu cernelurile instalate / Și cu pan a suflată / Cu metal astral / Înfruptându‐ se / Din minunea cristică / De a fi om / La masa tăcerii lui / Clipa trăiește / Împărțind lumină / Până la geamătul / Ultimului strigăt. Revista Pagini medicale bârlădene, realizată de bârlădeni, dar nu numai de ei, utilă medicilor și cititori lor în general, din întreaga România. Un mare merit are familia Nicu Botezatu, fiul fostului meu coleg Alexandru Botezatu - Bârlad. A se
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și a ochilor. Când începe să vorbească, copilul este învățat să folosească cuvinte pentru a exprima ceea ce exprimă și manifestările nonverbale ale stărilor subiective. Bunăoară să folosească expresia „mă doare“ pentru a exprima ceea ce exprimă și țipetele de durere sau gemetele. Referindu-se la modul cum învață o ființă omenească folosirea cuvântului „durere“, Wittgenstein scrie: „Iată o posibilitate: cuvintele vor fi legate cu expresia originară, naturală, a senzației și puse în locul ei. Un copil s-a lovit, el țipă; iar acum
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
poate să fie vorba însă de nimic din toate acestea în cazul expresiilor despre ceea ce simțim. Expresiile verbale ale durerii nu se bazează mai mult pe introspecție, înțeleasă ca observație asupra a ceea ce este „lăuntric“, decât se bazează țipetele și gemetele de durere. Între toate aceste exprimări și durere, ca experiență subiectivă, relația nu este o relație exterioară, empirică, o relație de simultaneitate sau de succesiune între anumite evenimente, ci o relație conceptuală. Este incorect să se spună că durerea este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
toate aceste exprimări și durere, ca experiență subiectivă, relația nu este o relație exterioară, empirică, o relație de simultaneitate sau de succesiune între anumite evenimente, ci o relație conceptuală. Este incorect să se spună că durerea este cauza țipetelor și gemetelor de durere sau ale expresiilor verbale ale durerii și este corect să se spună că durerea este ceea ce conferă semnificație acestor exprimări sau manifestări.46 Multe din însemnările lui Wittgenstein sunt îndreptate împotriva reprezentării că distincția dintre durere și expresiile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
doua închinare, Biserica și rudele roagă pe Dumnezeu de a pune Sufletul repauzatului în numărul celor nouă cete de îngeri. După a doua închinare Domnul poruncește ca iadul să fie arătat Sufletului. Sufletul vede atunci suferințele păcătoșilor, el aude plîngerile, gemetele și scrîșnirea dinților. În timp de treizeci de zile Sufletul vizitează toate părțile iadului și tremură de frică ca să nu fie condamnat de a locui acolo veșnic. În fine, a 40-a zi după despărțirea sa de corp, Sufletul se
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
-ne și nouă un nepot. Ai înțeles? Executarea!". Grea decizie pentru copilașul senilizat de chefuri, căci damele de consumație dimprejuru-i erau cam sterpe, desfundate de avorturi și seci din cauza uzurii. La tăvăleală mergeau, că nu aveau inhibiții, iar psihoterapia cu gemete profesioniste îi mai învârtoșa un pic ego-ul molatec. Dar plozi? Cu care dracu' să facă plozi? Însă, după cum știm din poveste, bunul Dumnezeu nu-i părăsește niciodată la greu pe cei vrednici, pe care doar îi încearcă, așa, ca să ne
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din Sarajevo, Încă fumegând În urma impactului unui obuz cu un mortier sârb. Cinci litri Înmulțiți cu cincizeci ori șaptezeci de trupuri care se goleau spuneau ceva: șiroaie, volute, linii Încrucișate, reflexe care Își pierdeau licărul, coagulate pe măsură ce minutele treceau și gemetele mureau. Copii privindu-și mamele și invers, trupuri piezișe, perpendiculare, paralele cu alte trupuri, iar pe dedesubt linii lichide de forme capricioase, prinzând totul Într-o imensă rețea roșie. Olvido avusese dreptate: era uimitoare cantitatea de sânge pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vite, într-un tablou vrednic de Troyon: Era în murgul serii și soarele sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chema A satului cireadă ce greu, mereu sosise Și vitele muginde la sghiab întins pășea. Dar altele-adăpate trăgea în bătătură, În gemete de mumă vițeii lor striga! Vibra al serii aer de tauri grea murmură; Zglobii sărind vițeii la uger alerga. S-astîmpără ăst zgomot, și-a laptelui fântână Începe să s-auză ca șoaptă în susur, Când ugerul se lasă sub fecioreasca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Verlaine. Parcurile, grădinile cu havuzuri, păunii, n-au altă origine. În același timp, prin Traian Demetrescu sau direct de la urmașii lui Baudelaire, poetul adoptă funerarul sinistru, cu corbi și hohote sarcastice: Se stinse alba lampă căzând pe piatra tare Cu geamăt lung și jalnic de suflet chinuit Și umbra fu ca plumbul în turnul urgisit Iar corbii s-adunară strigând în depărtare. Ha, corbii s-adunară strigând în depărtare, Căci prada lor gătirăm din trupul prihănit Ce sta întins și rece
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
străbate nenumărate popoare și obiectul lamentărilor mele va fi cunoscut în toate colțurile urbei; tot ceea ce vom spune va merge din Occident până în Orient; Aurora și Hesperia vor fi martorele vocii mele; se va auzi dincolo de pământ, dincolo de întinsele valuri; geamătul meu vă răsuna tot mai puternic. Nu numai secolul tău te va ști vinovat: vei fi acuzat de o posteritate eternă"305. Nec tua te sontem tantum modo saecula norint: Perpetuae crimen posteritatis eris. (f. 25-26). Figura lui Iginus dispare
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
demonstrații de afecțiune, de unde speranța că tânărul urma să fie redat casei strămoșești. Maximus i s-a destăinuit Marciei, soția sa, iar aceasta Liviei. A aflat Augustus, și la puțin timp după, când Maximus s-a stins, au fost înțelese gemetele Marciei din timpul funeraliilor (a fost sinucidere?) care se acuza pe sine de catastrofa soțului". Așadar, Fabius și-ar fi încheiat viața dubium an quaesita morte între 14 mai și 19 august (data morții lui Augustus). Groag 412 observă că
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
parcurge popoare imense și obiectul lamentării mele va fi cunoscut până la capătul lumii; tot ceea ce vom spune se va răspândi de la Occident la Orient; Aurora și Luceafărul vor fi martorii vocii mele; voi fi auzit dincolo de pământ, dincolo de valuri; ecoul geamătului meu se va duce tot mai departe. Nu numai secolul tău te va ști vinovat: vei fi obiectul acuzării unei posterități perene": Nec tua te sontem tantummodo specula norint: Perpetuae crimen posteritas eris. CONCLUZII FINALE Ovidiu avea o Weltanschauung proprie
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și absența transformă spațiul de petrecere Într-un loc de durere. Căutarea se termină În versurile sensibilului CÎrlova cu o plîngere măruntă, eliberatoare: „De multă nemișcare, ce face piste toate, Vederea Împrejuru-i se’ntoarce cu fiori, Pămîntul În somn dulce geamăt parcă scoate Și cerul ni s’arată acum mai cu răcori. Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mîngîiere Odihnă, mulțumire nu-i poci găsi deloc; Oriunde veselia din inimă Îi piere, Și de aceea umblă fugar din loc În loc. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
coboară peste o așezare rustică laborioasă. Fire de gospodar, poetul e mulțumit de priveliștea satului care primește cirezile muginde, de vițeii care se reped zglobii la ugerele pline, de laptele care susură În șiștare, de aerul serii care vibrează de geamătul greu al taurilor. Imaginația se deschide, bucuroasă, spre mit, opunînd (după un procedeu romantic răspîndit) acestei nemișcări pline zbuciumul erotic. Un factor de ocrotire și de mulțumire este căminul În sensul cel mai prozaic, templul unei instituții sacre: familia. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
SĂ NE REAMINTIM Secvențe apocaliptice din timpul catastrofalului cutremur care a avut loc în țara noastră în seara zilei de 4 martie 1977, prezentate de Radio-Televiziunea Română. ... Orele 21 și 22 de minute. Pământul își scutură zdravăn învelișul, cu convulsii, gemete înăbușite și vuiete înspăimântătoare, îngrozitoare. Blocurile vibrează puternic și se clatină ca o pădure bântuită de o mare furtună, de-o parte și de alta, cu pârâituri și trosnituri din toate încheieturile. Unele imobile se prăbușesc, acoperind străzi și oameni
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
răstoarnă dulapuri și biblioteci. Sirenele de alarmă sună în toată Capitala, iar clacsoanele mașinilor și clopotele bisericilor măresc și mai mult panica populației, care devine de nedescris... Peste tot se aud țipete sfâșietoare, urlete de durere și strigăte de ajutor, gemete îngrozitoare de oameni amestecați cu grămezi de betoane și cărămizi. Oamenii sunt speriați și îngroziți, aleargă de colo-colo, făcându-și semnul crucii și rugându-se de Dumnezeu să scape cu viață. în unele spitale este beznă și s-au defectat
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
întîrziau înaintarea, după cum o dovedea hula albă ce se forma la botul său masiv, hulă ce semăna cu aceea stîrnită în locul unde se întîlnesc doi curenți contrari. Avea un jet scurt, lent și chinuit, care țîșnea cu un fel de geamăt înăbușit și se spulbera în șuvițe zdrențuite, fiind urmat de niște convulsii ciudate ce păreau să-și găsească o ieșire la cealaltă extremitate a monstrului, cea aflată sub apă, căci în locul acela apa clocotea. Ă Are careva vreun purgativ? întrebă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vase de război, încărcate cu tunuri, cu provizii și cu echipajul complet la bord. Toate cele trei ambarcațiuni adăstau astfel pe marea ce se legăna lin, iar oamenii priveau în adîncul amiezii ei veșnic albastre, din care nu răzbătea nici un geamăt, nici un strigăt și nici măcar vreo bășică de aer. Care om al uscatului și-ar fi închipuit că, sub întinderea asta placidă și tăcută, se zbuciuma și se zvîrcolea în agonie cel mai grozav monstru al mărilor? La prova atîrnau doar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și toți oamenii lui, afară de Fedallah, păreau că dorm; acesta, ghemuit la prova, pîndea rechinii ce se roteau ca niște fantome în jurul cașalotului mort, izbind cu cozile lor scîndurile ușoare, de cedru, ale ambarcațiunii. în văzduh vibra un zgomot asemănător gemetelor scoase de strigoii locuitorilor din Gomora, peste care s-a abătut ploaia de pucioasă și foc. Trezindu-se brusc din somn, Ahab îl văzu în fața lui pe Fedallah; așezați față în față și învăluiți în beznă, păreau ultimii doi oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zonei de vînătoare de la Ecuator și, tocmai cînd luneca, în bezna adîncă de dinaintea zorilor, pe lîngă un mănunchi de insulițe stîncoase, echipa de cart - comandată atunci de Flask - tresări la auzul unui strigăt atît de plângăreț și de nepămîntesc îaidoma gemetelor abia articulate ale fantomelor inocenților masacrați de Irod), încît oameni se treziră din visare și, vreme de cîteva secunde rămaseră cu urechea la pîndă, acolo unde ședeau sau stăteau în picioare, transfigurați ca sclavul roman dintr-o statuie celebră; ascultînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
corabia, erau sălașul unei mari colonii de foci și pe semne că unele foci mai tinere, care-și pierduseră mamele, ori poate unele mame care-și pierduseră puii, se apropiaseră de vas și-l însoțiseră un timp, scoțînd țipetele și gemetele acelea aproape omenești. Dar explicația aceasta nu făcu decît să-i tulbure și mai adînc pe unii dintre mateloți, deoarece mai toți marinarii nutresc în legătură cu focile un sentiment foarte superstițios, pricinuit nu numai de vaietele pe care le scot cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
hainele și cu ceasul... Ce zice Ahab? A, trebuie să-l salvăm pe băiatul acela! Ă S-a înecat împreună cu toți ceilalți, ieri noapte, murmură bătrînul de pe insula Man, care stătea în spatele celor doi secunzi. Am auzit - ați auzit cu toții gemetele duhurilor lor. Ă Ceea ce făcea și mai tristă această întîmplare era faptul - despre care aveam să aflăm în curînd - că, pe lîngă feciorul din ambarcațiunea pierdută, bietul căpitan mai avea un fecior în echipajul uneia din celelalte ambarcațiuni, care fusese
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bătrînul simți că-l părăsesc puterile și se prăbuși, doborît de caznele trupești îndurate prea îndelung; rămase o vreme așa în fundul ambarcațiunii lui Stubb, ca un om călcat în picioare de o turmă de elefanți. Din străfundurile sufletului său urcau gemete nearticulate aidoma suspinelor deznădăjduite care urcă dintr-o prăpastie. Dar tocmai din pricina intensității ei, această stare de leșin fu de scurtă durată. La oamenii cu suflet mare o singură clipă de durere adîncă poate fi expresia concentrată a tuturor durerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dincolo de conștient”(Lacan, 1977). Personalul medical este solicitat să răspundă durerii exprimate de pacient în complexitatea relației dintre ei. De regulă, întâlnirea lor are loc tocmai datorită durerii resimțite de pacient. Pacientul formulează un mesaj, prin cuvinte, prin gesturi, prin gemete, transmițând personalului medical ideea durerii pe care o resimte. Conform teoriei comunicării, răspunsurile la un mesaj pot fi: confirmare; respingere (conținând o doză de confirmare); negare, ignorarea mesajului și a persoanei. în cazul confirmării, persoana care a emis mesajul este
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
genunchi, este cel care e activul; se uită în dreapta, în stînga și cînd constată că trotuarul s-a aglomerat la maximum, o înădușă agresiv pe fată, ca și cum ar vrea s-o omucidă,din împreunarea celor patru buze ieșind mai ales gemetele lui de mameluc stătut, fata lăsînd chiar impresia că ar vrea să fie omucisă de mîna (buza) lui. 2. fata, de obicei subnutrită, dar cu ginșii (pardon, blugii) plesnindu-i pe, pardon, fese, e cea activă: se uită în dreapta, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]