3,294 matches
-
cînd voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărîmături, și satele sale vor fi arse de foc. Atunci Israel va izgoni pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul." 3. "Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigați, fiicele Rabei, îmbrăcați-vă cu saci, și bociți-vă alergînd încoace și încolo de-a lungul zidurilor! Căci Malcom se duce în robie, cu preoții și căpeteniile sale!" 4. "Ce te lauzi cu văile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Ne rușinam, cînd auzeam ocara; ne ascundeam fețele de rușine cînd au venit niște străini în sfîntul locaș al Casei Domnului." 52. "De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, cînd îi voi pedepsi idolii, și în toată țara lui vor geme răniții. 53. Chiar dacă Babilonul s-ar înălța pînă la ceruri, chiar dacă ar face cu neputință de ajuns cetățuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul"... 54. Răsună strigăte din Babilon, și un mare prăpăd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
urce și să coboare singur din mașină. Pe cei doi i-am urcat în spate și i-am întins pe scaune. Tânărul de lângă mine întreba întruna: „Domnule Takahashi sunteți bine?“, „Aha, deci el e Takahashi“, mi-am zis. Nu răspundea. Gemea. Era inconștient. Îi era imposibil să vorbească. Spitalul se află în apropierea stației Shimbashi, lângă un hotel luxos. Este un loc destul de mare. Păi, am ajuns cam în trei minute... În tot acest timp, tânărul a fluturat batista pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a fost doar un simplu geamăt „uu“, dar, auzindu-l, lacrimile au început să-mi curgă șiroaie. Până și asistenta care era cu mine a spus: «Ce bine!» Și am plâns împreună. Ciudat este faptul că atunci Shizuko plângea și gemea „aa, uu“. Nu înțeleg ce au însemnat lacrimile ei. Probabil că se simțea rău. Doctorul a spus că emoțiile din creier iau prima oară forma instabilă a „plânsetului“. Acesta e primul pas. Pe data de 23 martie a rostit primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
afară pe tărgi câțiva observatori, care păreau deja grav afectați. Le curgea saliva și aveau ochii dați peste cap. Unul din ei nu mai avea nici un fel de reacție. Altul parcă avea trupul paralizat, nu putea să meargă drept și gemea de durere. Circulația de pe stradă a fost oprită, mașinile de poliție și de pompieri veneau una după alta. M-am hotărât să merg cu JR până la Yūrakuchō, apoi să iau autobuzul de la Shibuya până la Hiro-o. În timp ce mergeam, am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
telefon și cei de la poliție. Era trecut de ora prânzului când am ajuns la spital. Am rămas înmărmurită când l-am văzut pe soțul meu întins pe pat, aproape complet dezbrăcat, și cu tot felul de tuburi introduse în corp. Gemea de durere. Bâiguia: «Frig, frig», însă cuvintele nu erau întregi. Mult timp n-a putut vorbi. Am comunicat prin scris. Nici literele nu erau clare și nu le puteam citi. Nu-și mai aducea aminte cuvintele. În prima zi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
yeni. Am vrut să-i plătesc diferența, însă el nu m-a lăsat și a închis aparatul. Îmi părea rău pentru cei trei. Nu puteam nici să mă uit la ei. Doi dintre ei erau în stare gravă. La început gemeau. Apoi păreau extenuați. Pe drum am trecut pe la secția de poliție Takahashi din Akashi. Le-am explicat situația și i-am rugat să meargă în fața noastră până la spital. Deja se crease panică în oraș și ne-au spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în loc de brîu, o funie; în loc de păr încrețit, un cap pleșuv, în loc de mantie largă, un sac strîmt; un semn de înfierare, în loc de frumusețe. 25. Bărbații tăi vor cădea uciși de sabie și vitejii tăi în luptă. 26. Porțile fiicei Sionului vor geme și se vor jeli; și ea va ședea despoiată pe pămînt. $4 1. Șapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat, și vor zice: Vom mînca pîinea noastră înșine, și ne vom îmbrăca în hainele noastre înșine; numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
popor mult, se aude o zarvă de împărății, de neamuri adunate. Domnul oștirilor Își cercetează oastea care va da lupta. 5. Ei vin dintr-o țară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul și uneltele mîniei Lui vor nimici tot pămîntul. 6. Gemeți! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! 7. De aceea, toate mîinile slăbesc, și orice inimă omenească se topește. 8. Ei sunt năpădiți de spaimă, îi apucă chinurile și durerile, se zvîrcolesc ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fi un balaur zburător. 30. Atunci, cei mai săraci vor putea naște și cei nenorociți vor putea să locuiască liniștiți, dar îți voi lăsa neamul să piară de foame, și ce va mai rămîne din tine va fi omorît. 31. Gemi, poartă! Bocește-te, cetate! Cutremură-te, toată țara Filistenilor! Căci un fum vine de la miază-noapte și șirurile vrăjmașului sunt strînse." 32. "Și ce va răspunde trimișilor poporului?" "Că Domnul a întemeiat Sionul, și că cei nenorociți din poporul Lui găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
vor împuți, canalele Egiptului vor fi goale și uscate, pipirigul și trestiile se vor veșteji. 7. Livezile Nilului de la îmbucătura rîului, și toate semănăturile din valea rîului se vor usca, se vor preface în țărînă și vor pieri. 8. Vor geme pescarii, se vor boci toți cei ce aruncă undița în rîu, și cei ce întind mreji pe ape vor fi nemîngîiați. 9. Cei ce lucrează inul dărăcit, și cei ce țes țesături albe vor fi acoperiți de rușine, 10. stăpînitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
m-ar rupe din țesătura lui. Pînă diseară îmi vei pune capăt. 13. Am strigat pînă dimineața; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele. Pînă deseară îmi vei pune capăt. 14. Ciripeam ca o rîndunea, croncăneam ca un cocor și gemeam ca o porumbiță. Ochii îmi priveau topiți spre cer: "Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!" 15. Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat. Acum voi umbla smerit pînă la capătul anilor mei, după ce am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
din sat. După un timp, unii țărani mai îndrăzneți veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
puțin) de primire servilă a mângâierilor - obligată față de amintirea de altădată - după câteva lacrimi de remușcare, simțind că totuși faptul brutal produce asupra simțurilor ei, acum învățate, aceeași voluptate, va lăsa slobodă firea ei, se va încolătăci, va tremura, va geme, va obosi. Așa demult aș vrea să fi murit!... 4 octombrie. Prost amant am fost, fără îndoială! Nu eram niciodată mulțumit de nimic, spuneam toate gândurile rele fără cruțare, și chiar îmi plăcea uneori să chinuiesc fără motiv. Voiam lacrimi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sabotaje, bombe și distrugeri sălbatice. În februarie, amiralul Machado dos Santos - omul care se lăuda pretutindeni că lui i se datorește Republica, - organizează o mare manifestație patriotică în fața Palatului Președintelui, cerând demisia Guvernului și eliberarea deținuților politici. Pentru că firește, închisorile gem de arestați, aparținând tuturor grupărilor; sunt, în primul rând, monarhiștii și rebelii lui Paiva Couceiro; apoi, disidenții periculoși ai republicanilor; apoi preoții și catolicii nedisciplinați; în sfârșit, un mare număr de muncitori învinuiți de sabotaj sau crime politice, fabricanți de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nouă", în jurământul prestat etc. Duarte este imediat arestat la Lisabona, condamnat la 6 luni închisoare și deportat pe un vas de război. Oamenii lui zadarnic îl așteaptă în munții Nordului. Vor fi încolțiți, executați sau închiși în temnițele care gem de naționaliști, monarhiști și sidoniști laolaltă. Șefii efemerei monarhii din Nord, în frunte cu Paiva Couceiro izbutesc să treacă frontiera spaniolă. Dar ceilalți, zecile de mii de tineri care crezuseră în Sidonio Paes sau în Don Manuel, sunt arestați. La
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vorbea - adică nu scria - decât despre lucruri asupra cărora meditase timp îndelungat, proza lui e lipsită de spontaneitatea celui care-și desăvârșește gândul scriind sau vorbind, lipsită fiind de asemenea de fervoarea marilor inspirați și de patosul celor care "caută gemînd". Conferința din aula colegiului Via-Sacra a avut un succes atât de răsunător încît, câteva luni în urmă, Salazar o repetă, tot în Vizeu, pentru părinții elevilor. După rezumatele și extrasele care ne-au rămas din această conferință, ne putem da
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tânărul ce stătea rezemat de un bloc de travertin, cu bustul gol, cu umărul și brațul strânse într-o legătură improvizată; sprijinindu-se în mâini și scormonind cu picioarele pământul, căuta în zadar să se ridice. Las-o! îl auzi gemând furios spre Rutger. Blestematule, porc ucigaș! Ceva mai încolo, Balamber văzu minunatul cal, încă înșeuat, cu veșmântul de pe el pătat de sânge, pe care câteva ore mai înainte îl văzuse purtându-l în goană pe tânăr; animalul nu era împiedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl văzu umflat și plin de beșici. Din fericire, datorită ploii, arsura fusese mai puțin intensă, însă acum, că-și recăpăta simțurile, durerea îl cotropea, insuportabilă, urcând de-a lungul brațului, până aproape de umăr. Se sprijini în celălalt braț și, gemând, se ridică din nou; sunetul geamătului îi ajunse la urechi ca învelit în vată, nenatural. Privindu-și în iarbă picioarele, zări o bucată contorsionată de fier, în care își recunoscu cu greu sabia, topită de căldură. După aceea simți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se numele Tău și împărăția Ta și iartă păcatele... păcătoșilor, da, păcătoșilor... și... și...“ Apucându-se de păr cu violență, disperat, își lovi de mai multe ori capul de pietrele drumului: Nu. Nu-mi mai amintesc... Nu-mi amintesc! recunoscu, gemând. Râsete batjocoritoare se ridicară împrejurul său, dar Sebastianus, întinzând iarăși mâna, îi făcu pe toți să tacă. Pe un ton sever, i se adresă prizonierului: — Așadar, ai mințit, și asta îți agravează situația. Nu-mi rămâne decât să te dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urmat de alți cavaleri, se ducea mai departe, dincolo de linia primilor copaci. Se ridică imediat după trecerea lor și nu-i trebui decât o ocheadă ca să constate că oamenii lui fuseseră împrăștiați; mulți fuseseră doborâți, alții se târau printre arbuști, gemând răniți. Printre aceștia îl descoperi pe Mataurus, care, rămas fără scut, stătea îngenuncheat în iarbă, cu fața încordată, apăsându-și pântecele cu mâinile. O vânătoare pe viață și pe moarte se desfășura între copaci. Arcașii fugeau, încercând să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tovarășilor săi și acum se distra într-un colț întunecat al sălii largi, pe niște piei îngrămădite, muncea din greu între coapsele desfăcute ale unei tinere burgunde cu plete lungi și blonde. Gâfâia, mârâia, fornăia, în vreme ce ea, zgâlțâindu-se și gemând, cu palmele proptite în pieptul său musculos, îl fixa cu ochii strânși, cu gura întredeschisă, și scutura imperceptibil capul, implorând parcă să fie eliberată. Aproape terminase, oricum, când ușa pe jumătate distrusă fu deschisă și, cu izbitură zdravănă, un războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajuns o clipă ca să ia hotărârea. îi dădu apoi sulița lui Maliban și se întoarse spre Lidania: Vino cu mine! îi porunci, în vreme ce, cu un gest rapid, o ridică pe fată cu forța; fata continua să se zbată și să geamă chemându-și mama, în timp ce el porni să-și facă loc printre cei care îl înconjurau, fără să-l piardă din vedere pe alan, care îi deschidea drumul către cai. — Știi să mergi pe cal? o întrebă pe Lidania. Sigur, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sabia și, văzând cursa închisă în jurul dușmanilor înnebuniți, își conduse oamenii într-un atac în adâncime. Pretutindeni, într-un vacarm asurzitor de urlete, gemete, nechezaturi, bufnituri de trupurilor prăbușite și zăngănit de arme, oamenii se luptau, caii se prăvăleau, răniții gemeau târându-se prin iarbă, iar unii dintre ei - cu răni înfiorătoare, încât era o minune că mai trăiau - alergau pe câmpul de luptă. Balamber evita să-și înfrunte dușmanii ce i se vârau în față ca să-l atace, eschiva teribilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu curtoaziile față de comandantul garnizoanei și ofițerii superiori. Preferând să păstreze secretul prezenței sale în cetate, găsi un adăpost cât de cât acceptabil într-un han, unde dormi, împreună cu prietenii săi, alături de cai, nu numai fiindcă cubiculum-urile și dormitoarele gemeau de clienți, ci mai ales pentru a evita ca cineva să încerce să-i fure și să-i revândă ori să-i măcelărească. în dimineața următoare se porniră iarăși la drum, luând calea spre Argentoratum, și intrară astfel în regiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]