4,554 matches
-
trei volume (IV-VI, 1952-1963). Cele șase masive tomuri ale ediției au o valoare culturală exemplară, ele epuizând, ca text și interpretare istorico-literară, întreaga secțiune lirică a operei eminesciene. Notele și variantele constituie o contribuție fundamentală la exegeza eminesciană, înfățișând geneza operei, avatarurile ei, structura și conexiunile interioare, proiecția pe coordonatele biografiei lui Eminescu și ale epocii sale. Aparatul critic este, în esență, o confruntare dramatică de fapte, făcând perceptibil efortul poetului. Restabilind variantele fiecărui text, editorul este dublat de interpretul
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
reintegrează fragmentele disparate, delimitează etapele creației, cronologia ei interioară. Este pus în aplicare studiul operei ca palimpsest, descoperindu-se straturile succesive, „vârstele” poeziilor. Cronologia nu se rezumă la fixarea în timp a formelor, ci ajunge la succesiunea interioară, ce reflectă geneza poeziilor. Comentariul lui P. din Note și variante este luxuriant, însă erudiția, fără nimic ostentativ, este departe de a fi o aglomerare amorfă de date. Suplu, uneori cu digresiuni captivante, într-o frazare cu inflexiuni melodice, textul se citește ca
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
Time. Eight Romanian Poets Today, Memphis, 1988 (în colaborare cu Thomas C. Carlson și Ștefan Stoenescu). Repere bibliografice: Petre Ghelmez, Un debut de excepție: Vasile Poenaru, ARG, 1971, 11; Domițian Cesereanu, Un debut precoce?, LCF, 1972, 3; Ion Pop, Poezia genezelor, ECH, 1972, 6-7; Poantă, Modalități, 126-128; Mincu, Poezie, 228-230; Popa, Dicț. lit. (1977), 438; Lit. rom. cont., I, 754-755; Dumitru Radu Popa, Pariul identității, LCF, 1984, 25; H. Zalis, Deveniri promițătoare, VR, 1984, 7; Ion Cristofor, „Investigații”, ST, 1985, 8
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 179-192; Dicț. lit. 1900, 649; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, I, București, 1981, 442-446; Ion Șeuleanu, Orația de nuntă, în Poezia populară la nuntă, București, 1985, 137-181; Andrei Hâncu, Reflecții generale asupra genezei, dezvoltării istorice și stării actuale a speciei orației ritualice, în Probleme de geneză a creației poetice populare moldovenești, Chișinău, 1991, 128-151; Ion Șeuleanu, Nunta în Transilvania, București, 2000, 93-135, passim; Pavel Ruxăndoiu, Folclorul literar în contextul culturii populare românești, București
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
649; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, I, București, 1981, 442-446; Ion Șeuleanu, Orația de nuntă, în Poezia populară la nuntă, București, 1985, 137-181; Andrei Hâncu, Reflecții generale asupra genezei, dezvoltării istorice și stării actuale a speciei orației ritualice, în Probleme de geneză a creației poetice populare moldovenești, Chișinău, 1991, 128-151; Ion Șeuleanu, Nunta în Transilvania, București, 2000, 93-135, passim; Pavel Ruxăndoiu, Folclorul literar în contextul culturii populare românești, București, 2001, 282-291. I.H.C.
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
întemeiat sau nu, cititorul este în drept să estimeze - a fistructurile fundamentale ale gândirii sociologice în calitatea ei de gândire științifică. Acestea sunt expuse în ceea ce mi s-a părut a avea ele mai durabil, făcându-se abstracție de particularitățile genezei lor și de controversele asupra amănuntelor. Sunt astfel eliminate din capul locului discuțiile critice prilejuite de formulările particulare și de propozițiile unilaterale. Din analiză dispar deci „teoriile” cu caracterul lor singular, distinct, cu opțiunile lor epistemologice și ideologice, cel mai
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
determina volumul și tipul de cunoștințe de care are nevoie un sistem sau altul. Omul are nevoie de autoactualizare, de securitate, de stimă. Dar toate aceste cerințe sunt încă dificil de identificat empiric într-o manieră suficient de riguroasă. Problema genezei elementului. Geneza fenomenelor sociale reprezintă încă un domeniu în care progresele se fac așteptate. Este clar că fenomenele sociale nu apar în același fel cu cele naturale, ci prin mecanisme specifice. Structura funcțională presupune că ele sunt în mare parte
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și tipul de cunoștințe de care are nevoie un sistem sau altul. Omul are nevoie de autoactualizare, de securitate, de stimă. Dar toate aceste cerințe sunt încă dificil de identificat empiric într-o manieră suficient de riguroasă. Problema genezei elementului. Geneza fenomenelor sociale reprezintă încă un domeniu în care progresele se fac așteptate. Este clar că fenomenele sociale nu apar în același fel cu cele naturale, ci prin mecanisme specifice. Structura funcțională presupune că ele sunt în mare parte rezultatul unui
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu cele naturale, ci prin mecanisme specifice. Structura funcțională presupune că ele sunt în mare parte rezultatul unui act de constituire finalist. Sistemele sociale, oamenii care le compun, sunt acelea care, pornind de la cerințele lor funcționale, construiesc mijloacele satisfacerii acestora. Geneza fenomenelor sociale nu este însă decât în mod excepțional conștientă. Marx utiliza frecvent conceptul de „spontan” pentru a desemna acest proces de geneză, printr-o activitate orientată finalist, dar cu un grad scăzut de conștientizare, mai mult neconștientă și adesea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale, oamenii care le compun, sunt acelea care, pornind de la cerințele lor funcționale, construiesc mijloacele satisfacerii acestora. Geneza fenomenelor sociale nu este însă decât în mod excepțional conștientă. Marx utiliza frecvent conceptul de „spontan” pentru a desemna acest proces de geneză, printr-o activitate orientată finalist, dar cu un grad scăzut de conștientizare, mai mult neconștientă și adesea fals conștientă (Engels, 1967). Odată constituite, elementele unui sistem sunt supuse unei continue adaptări și perfecționări la multiplele cerințe funcționale în spațiul cărora
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe care îl selectează pentru satisfacerea cerințelor sale funcționale. Desigur,odată făcute, aceste alegeri afectează și starea sistemului, prin includerea în cadrul lui a unui element sau a altuia. Analizele actuale ale criminalității acordă oportunităților un rol determinant foarte important în geneza comportamentului deviant: victime potențiale, cultură criminală, vizibilitate socială redusă, ineficacitatea controlului social. Să ne oprim asupra câtorva teorii care acordă un loc special factorilor externi ce determină comportamentul sistemului la nivelul posibilului său acțional. Teoria societății tributale (Stahl, 1980). Societățile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
factor determinant. Însăși constituirea sociologiei a eliminat interpretările idealiste naive ale vieții sociale care atribuiau conștiinței un rol determinant exclusiv. Analiza sociologică a pus în evidență rolul contextului obiectiv în explicarea oricărui fenomen social, mai general, și rolul situației în geneza comportamentului individual și colectiv. Ca o reacție la accentuarea factorilor obiectivi în explicarea sociologică, în ultimele decenii s-au cristalizat, devenind destul de influente, o serie de orientări care încearcă să reediteze, într-un context științific nou, abordările idealiste tradiționale: sociologia
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mecanismelor reale de determinare, fără a avea însă vreun rol în acest proces. Schematic, această poziție poate fi figurată astfel: Conștiința nu apare ca o rațiune a acțiunii, ca un proiect prealabil al comportamentului care, în această calitate, prezidează la geneza acestuia, ci mai mult ca o raționalizare a comportamentului deja constituit, o tentativă a subiectului de a-și explica lui însuși și celorlalți de ce a acționat așa cum a acționat, și nu altfel. Sau cum se exprima plastic Hamlet, „judecata este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
funcția pe care o poate avea retrodicția (reconstrucția teoretică) în reconstituirea de ansamblu a unei realități trecute despre care avem informații empirice extrem de fragmentare și nesigure. Este, de altfel, metoda pe care el a utilizat-o curezultate excelente în reconstituirea genezei feudalismului românesc (Stahl, 1969, 1972). Viitorul nu poate fi descris decât prin mijloacele teoriei, ale predicției. Predicția este simetrică retrodicției. Descrierea viitorului nu poate fi decât teoretică, pe când știința trecutului poate fi, cel puțin într-o oarecare măsură, strict empirică
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
învinge sincronia, devine imposibil să se interpreteze ordinea umană ca o proiecție fixă a ordinii naturale (Lévi-Strauss, 1970). Există o formă specifică totuși de a gândi timpul și istoria în societățile stabile. Pentru orice structură stabilă există două momente importante: geneza și prezentul. Conștiința temporală a unei asemenea societăți leagă printr-o relație determinată aceste două momente. Momentul genezei este plasat la o distanță neutră în timp față de prezent. Ce s-a întâmplat între momentul originar și prezent nu mai prezintă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Există o formă specifică totuși de a gândi timpul și istoria în societățile stabile. Pentru orice structură stabilă există două momente importante: geneza și prezentul. Conștiința temporală a unei asemenea societăți leagă printr-o relație determinată aceste două momente. Momentul genezei este plasat la o distanță neutră în timp față de prezent. Ce s-a întâmplat între momentul originar și prezent nu mai prezintă nici o importanță. Este o scurgere incoloră a timpului. A plasa prezentul la o distanță anumită în timp față de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu are nici un sens, pentru că nu aduce nici o informație. De aceea, numărarea momentelor de timp, a unităților de timp care s-au scurs nu are pentru o societate stabilă o semnificație în sine (figura 13.1). Figura 13.1. Momentul genezei în raport cu prezentul O asemenea structură o găsim prezentă universal în cultura societăților stabile „arhaice” sub forma mitului genezei. Toate aceste societăți au pentru formele lor de organizare un mit al genezei. Mitul genezei este compus dintr-un eveniment oarecare plasat
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
timp care s-au scurs nu are pentru o societate stabilă o semnificație în sine (figura 13.1). Figura 13.1. Momentul genezei în raport cu prezentul O asemenea structură o găsim prezentă universal în cultura societăților stabile „arhaice” sub forma mitului genezei. Toate aceste societăți au pentru formele lor de organizare un mit al genezei. Mitul genezei este compus dintr-un eveniment oarecare plasat într-un moment de timp care constituie originea colectivității sau un obicei al acesteia. Acest eveniment poate să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în sine (figura 13.1). Figura 13.1. Momentul genezei în raport cu prezentul O asemenea structură o găsim prezentă universal în cultura societăților stabile „arhaice” sub forma mitului genezei. Toate aceste societăți au pentru formele lor de organizare un mit al genezei. Mitul genezei este compus dintr-un eveniment oarecare plasat într-un moment de timp care constituie originea colectivității sau un obicei al acesteia. Acest eveniment poate să fie modelat după un fapt real sau poate fi o plăsmuire mitică pură
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
figura 13.1). Figura 13.1. Momentul genezei în raport cu prezentul O asemenea structură o găsim prezentă universal în cultura societăților stabile „arhaice” sub forma mitului genezei. Toate aceste societăți au pentru formele lor de organizare un mit al genezei. Mitul genezei este compus dintr-un eveniment oarecare plasat într-un moment de timp care constituie originea colectivității sau un obicei al acesteia. Acest eveniment poate să fie modelat după un fapt real sau poate fi o plăsmuire mitică pură. Între evenimentul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
plăsmuire mitică pură. Între evenimentul originii și prezent există un timp inumerabil. Inexistența vreunei estimări asupra mărimii duratei scurse de la „facere”, „origine” și prezent este explicabilă prin lipsa completă de informație pe care ea ar putea-o aduce. După evenimentul genezei, timpul încetează să mai aibă vreo semnificație. De aceea, structural, momentul genezei are o poziție cu totul aparte pe linia temporalității, parcă îmbiind la o situare a lui pe o dimensiune diferită decât cea a temporalității cotidiene, a timpului fizic
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Inexistența vreunei estimări asupra mărimii duratei scurse de la „facere”, „origine” și prezent este explicabilă prin lipsa completă de informație pe care ea ar putea-o aduce. După evenimentul genezei, timpul încetează să mai aibă vreo semnificație. De aceea, structural, momentul genezei are o poziție cu totul aparte pe linia temporalității, parcă îmbiind la o situare a lui pe o dimensiune diferită decât cea a temporalității cotidiene, a timpului fizic. Mircea Eliade (1978) sublinia în mod special această proprietate structurală a momentului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
obiceiului în cauză. Concluzia acestei analize este că, dacă istoricul ar dori să știe de ce un actor istoric și-a pus în minte un anumit scop, el trebuie să treacă dincolo de suprafața conștiinței acestuia și să refacă procesul „spontan” de geneză a conținutului conștiinței acestuia. O asemenea analiză nu se poate realiza însă cu mijloacele intuiției, empatiei, retrăirii. Aceste mijloace sunt la același nivel (au aceeași putere) cu suprafața conștiinței actorului. Utilizând astfel de mijloace, automat istoricul va tinde să se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Aceste mijloace sunt la același nivel (au aceeași putere) cu suprafața conștiinței actorului. Utilizând astfel de mijloace, automat istoricul va tinde să se înșele în același mod cu actorul pe care vrea să-l înțeleagă. Până acum am analizat procesul genezei conștiinței din perspectivă socială, conștiința ca ideologie. Ea trebuie analizată însă și dintr-o perspectivă psihologică. Psihologia a renunțat de mult la teza că subiectul natural are capacitatea de a se autocunoaște complet, de a fi conștient de propriile sale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
istoria nu mai poate fi privită ca o succesiune pură de evenimente, ea poate fi considerată ca o succesiune de structuri, ca o evoluție și transformare continuă a structurilor înseși. O istorie structurală este o viziune temporală asupra structurilor sociale: geneza și transformarea lor în timp. Într-o asemenea istorie, evenimentul își redobândește importanța. El devine determinant activ al dinamicii ulterioare, înscriindu-se ca modificare de structură. Viziunea structurală nu este prin natura sa antievoluționistă, ci doar antievenimențialistă. Există desigur sisteme
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]