1,658 matches
-
În scopuri geodezice sunt utilizate de obicei radiotelemetre în fază, care lucrează, de regulă, în gama de unde centimetrice cu reflector activ. Radiotelemetrele geodezice sunt numite uneori tellurometre. În prezent industria nu produce de fapt radiotelemetre, accentul principal, în practica lucrărilor geodezice și cadastrale, se acordă atenție introducerii echipamentelor de recepție de la sistemele de navigație prin satelit (GPS), de tip navigare și geodezice. Pentru indicarea prin radiolocație a țintelor, în domeniul apărării antiaeriene, sunt utilizate radiotelemetre care lucrează în impuls, cu antene
Radiotelemetru () [Corola-website/Science/335688_a_337017]
-
științe strâns legate între ele. Evoluția geodeziei a fost marcată printr-o serie de perioade care s-au succedat și s-au deosebit calitativ între ele. Astfel, se pot caracteriza cele mai importante perioade, relativ distincte, de dezvoltare a știiinței geodezice, în general: Istoria măsurătorii își are începuturile în neolitic, cu circa 10 000 de ani în urmă, adică în jurul anului 8000 î.Hr., atunci când oamenii au început să devină sedentari. Atunci, la construcția așezărilor și la împărțirea câmpurilor era nevoie de
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
o culegere de formule ale matematicii practice. În jurul anului 62, în cartea sa "„Dioptra”", Heron din Alexandria a demonstrat cum se poate aplica geometria în topografie (care înseamnă literalmente „măsurarea pământului”). A inventat diopterul (dioptra), un instrument optic pentru măsurări geodezice și astronomice. Ptolemeu (în latină "Claudius Ptolemaeus"; circa 87 d.Hr. — circa 165 d.Hr.) a fost un astronom, matematician și geograf grec din epoca helenistică tardivă, în timpul stăpânirii romane a Egiptului, ale cărui teorii au dominat știința până în secolul
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
Leipzig. În 1870 a intrat la Universitatea Tehnică din Aachen, mai întâi ca instructor și apoi, între anii 1872-1886, ca profesor de geometrie practică și geodezie. În 1886 el i-a succedat lui Johann Jacob Baeyer ca director al Institutului geodezic din Berlin, poziție pe care a menținut-o până la moartea sa în 1917. Din 1887 a fost profesor la Universitatea Humboldt din Berlin. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin (Academia Prusacă de Științe) din 1900 și membru
Friedrich Robert Helmert () [Corola-website/Science/333276_a_334605]
-
Iași, considerat a fi primul observator astronomic din România, precum și pe cel de la București, în anul 1877. A activat ca ofițer în cadrul Secției topografice a Marelui Cartier General al armatei în timpul Războiului de Independență al României. Prin metode astronomice și geodezice a determinat coordonatele geografice (longitudinea și latitudinea) mai multor localități importante (București, Iași, Galați, Cernăuți, Chișinău, Brașov etc.) și a realizat rețeaua de triangulație pentru zona Moldovei și Dobrogei, având prin aceasta o contribuție importantă la realizarea primei hărți moderne
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
Napoli. În aceeași perioadă face și unele cercetări la Observatorul Astronomic din Pizzofalcone. În 1875 s-a înființat Observatorul astronomic de la Iași, unde Căpităneanu a amenajat prima sală din România pentru instalarea unei lunete meridiane. În același an, în cadrul măsurătorilor geodezice efectuate pentru a se întocmi harta țării, a deteminat diferența de longitudine dintre Iași și Cernăuți cu ajutorul instrumentelor austriece puse la dispoziție de . Anul 1876 a permis reluarea observațiilor astronomice pentru determinarea latitudinii observatorului din Iași, de data aceasta cu
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
articole în care face cunoscute rezultatele cercetărilor proprii sau împărtășește din experiența acumulată în perioada cât a lucrat în Franța și Italia. Cu excepția stagiilor efectuate în Franța și Italia, ca și a activității din țară, el participă la întrunirile Comisiei Geodezice Internaționale, la studiul cadastrului în Franța, Italia, Austria, Elveția și Bavaria, prezentat în lucrarea „"Instituții cadastrale în Europa și asupra necesității creării unei asemenea instituții în România"”, publicată în Buletinul Societății Geografice Române, anul VI. Contribuții importante în acest domeniu
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
în , bazată pe "Ajustările generale ale datelor din America de nord din 1988" (în original, "General Adjustment of the North American Datum of 1988"). Culegerea setului de date NAVD88 a fost un aranjament la nivelul anului de culegere de date geodezice în trei țări din America de Nord: Canada, Mexic și Statele Unite ale Americii. În setul de date, nivelul primar al fluxului Marilor Lacuri, consemnat în 1985 (cunoscut tehnic sub denominarea, "International Great Lakes Datum of 1985") a fost considerat de referință, combinat
North American Vertical Datum of 1988 () [Corola-website/Science/334706_a_336035]