2,181 matches
-
de nemți, apoi de ruși... a scăpat din nou. O insolită întâlnire într-un tren cu o enigmatică doamnă, pe care n-a mai revăzut-o vreodată, o fi fost tot cu ghinion? Apoi i s-a furat valiza. Chiar ghinion... În profesie... noroc cu carul. După ce niște săteni nu reușiseră să scoată vițelul dintr-o vacă gata să fete, tânărul doctor le-a arătat ce știe. Să mai crezi sau nu în zicale din bătrâni? Momente de duioasă aducere aminte
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
mult mai dificil decît instituirea unei democrații în succesiunea unei oligarhii. În locul dezvoltării și reformării instituțiilor existente, o democrație nouă post-comunistă trebuie să creeze instituțiile, pe un loc gol. Confruntat cu o asemenea moștenire, președintele polonez Lech Walesa a spus: "ghinionul a făcut să cîștigăm alegerile" (citat în Przeworski, 1991: 79). Patru ani mai tîrziu, norocul lui s-a schimbat: Walesa a pierdut șansa de a fi reales în 1995. Societățile post-comuniste au început democratizarea invers; primul pas a fost introducerea
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
ironie subțire, cu siguranța celui care știe că astfel toate soluțiile sânt epuizate și numai el mai posedă una, foarte sigură. Toți surîdeau: cunoșteau acea soluție; numai acela n-o cunoștea... "Imposibil să nu găsim, zise el, nu putem avea ghinion în ambele părți." "Am văzut eu ghinioane din en părți", îi răspunse deținătorul secretului cu un astfel de glas încît toată lumea deveni veselă, dar cu discreție, să nu i se dea aceluia de bănuit că grupul nu-i comunicase și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că astfel toate soluțiile sânt epuizate și numai el mai posedă una, foarte sigură. Toți surîdeau: cunoșteau acea soluție; numai acela n-o cunoștea... "Imposibil să nu găsim, zise el, nu putem avea ghinion în ambele părți." "Am văzut eu ghinioane din en părți", îi răspunse deținătorul secretului cu un astfel de glas încît toată lumea deveni veselă, dar cu discreție, să nu i se dea aceluia de bănuit că grupul nu-i comunicase și lui programul. Se făcu din asta un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mobil și sfârșiseră neprevăzut: transformați în strecurătoare sau cu două degete lipsă. Berea mea avea gust de votcă și-aventură. Butonam calculatorul și măream imaginea emisunii preferate: Air Crash, o poveste care, de două ori pe săptămână, îmi amintea că ghinionul unora face norocul celorlalți. Vedeam avioane bubuind în aer, spintecate de explozii sănătoase: fuselajul se răsucea, topit ca foița de țigară, scaunele zburau două câte două, împreună cu pasagerii lor încremeniți, încă fixate de bucata de podea cu care tăiau norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
amestec de bitum și pietriș, în care lipsa primului trebuia compensată printr-un preaplin de nisip și pietricele: se „punea mixtura caldă de la stația de-asfalt“. În două, maximum trei săptămâni, șanțurile reapăreau, piatra cubică sărea la suprafață (dacă aveai ghinion, luai un cataroi tip Gavroche pe capotă), iar peticele se evaporau, cu pietrișul spălat încă de la primele ploi. Șoferii strângeau din dinți, făceau slalom și își blestemau zilele. Până pe 1 august, nici o mișcare: atunci demara Marea Asfaltare. Buldozerele rupeau dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pietriș, deșertat de basculantele care lucrau pe centură. Abia la urmă, ajungeai la RAR. Plecai de-acasă frumos, cu mașina spălată, cum scria pe hârtia de programare; când intrai pe poartă, puteai să juri că te-ai întors de la raliu. Ghinionul nu se-oprea aici. Dacă nimereai vreun inspector ciufut, te respingea, zicea că ai tupeu să vii așa, cu mașina murdară. Imediat după București, schimbai epoca. Vara, căruțele cu fân îți tăiau calea, ca și satele uscate, cu fântâni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nicăieri nu te simțeai în siguranță. Vecinii îți citeau corespondența din calculator (uneori, și plicurile poștale), administratorii îți umflau nota la întreținere. Vizitatorii de-ocazie îți trăgeau preșul de la intrare sau desfăceau pastila fosforescentă de la întrerupătorul de scară. Dacă aveai ghinion, pierdeai și ghivecele cu flori. Era mai simplu să numeri ce nu se evapora, dar nu rămâneai cu mare lucru. O clipă de neatenție, și dispăreai și tu de pe stradă; nu-și mai amintea nimeni de tine, nici dacă lăsai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plesneau sub apăsarea cilindrică a sânilor sau la cizmele interminabile, trase peste pantalon, de un negru sadic. Ceaușescu a bănuit că se întâmpla ceva necurat aici, pentru că, într-o bună zi, le-a interzis pe toate. Te mai lovea și ghinionul câteodată, fugeai în casă să-i vezi genunchii Olimpiei Panciu și dădeai de Karel Gott sau Orchestra James Last. Cu timpul, minunile au început să se șteargă, coclite ca o monedă cu stema republicii. Julieta Szöny n-a mai apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
piață, de unde se întorcea cu-o pâine și-o plasă de cartofi. Doamna Matei era cuminte ca un cadavru, n-o auzeai niciodată. Locuia într-o casă-mausoleu, cu draperiile trase și mobilierul pietrificat în parchet. Acolo se plătea și întreținerea, ghinionul sau o glumă proastă o înzestraseră pe biata femeie cu funcția etern-provizorie de administrator. Becurile din tavan lipseau, iar televizorul zăcea pe covor, acoperit cu-o față de masă. Apartamentul nu mișca. Dacă totuși reușeai să intri, nu știai cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cunoșteau toate capcanele Facultății de Litere. Când ateriza câte-un profesor străin, invitat din Franța sau Germania, primul lucru pe care îl făceau era să-l îndepărteze de lift și toalete. Musafirul urca pe treptele de marmură, iar dacă, din ghinion sau imprudență, își exprima dorința de-a se abate de la traseul prestabilit (care lega culoarul de aulă și aula de titlul honoris causa), pentru a-și satisface o nevoie urgentă, era ținut de vorbă un sfert de oră pe holuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu cojocul îmbrăcat în postav remarcase toate acestea, mai mult din cauză că nu avea ce face, și, în sfârșit, îl întrebă cu acel zâmbet lipsit de delicatețe, prin care se exprimă uneori, cu atâta necuviință și desconsiderație, satisfacția omului care vede ghinionul aproapelui: — Frig, nu? Și strânse din umeri. Foarte frig, îi răspunse vecinul cu solicitudine extremă. Și remarcați, vă rog, că nu-i decât moină. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi dat gerul? Nu mi-aș fi închipuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vreo optsprezece ani mai înainte. În vecinătatea uneia dintre cele mai bogate moșii ale lui Afanasi Ivanovici, într-una din guberniile din mijlocul țării, trăia în sărăcie un mic moșier. Acesta era un om remarcabil prin neîntreruptul lui șir de ghinioane anecdotice, un anume Filipp Alexandrovici Barașkov, ofițer în retragere, aristocrat de familie bună, chiar mai bună decât Toțki. Plin de datorii și ipoteci, după o muncă de ocnaș, aproape țărănească, moșierul izbutise în sfârșit să-și aducă la un nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mama lui Gavrila Ardalionovici, este o femeie excepțională și cât se poate de respectabilă, că sora lui, Varvara Ardalionovna, e o domnișoară extraordinară și energică. Ptițân i-a vorbit mult despre ea. A mai auzit că își suportă cu stoicism ghinioanele; ar dori să le cunoască; însă întrebarea e: o vor primi oare cu bucurie în familia lor? În tot cazul, nu poate spune nimic împotriva eventualității acestei căsătorii, dar mai trebuie să mediteze; ar dori să nu fie grăbită. În ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înainte am fost într-adevăr bolnav, încât chiar eram aproape idiot, însă acum m-am însănătoșit de mult și mi-e întrucâtva neplăcut când mi se spune pe față că sunt idiot. Ați putea fi scuzat, avându-vă în vedere ghinioanele, însă în furia dumneavoastră mi-ați vorbit urât de două ori. Nu-mi convine deloc, mai ales așa, de la prima întâlnire, cum e în cazul nostru, și întrucât ne aflăm chiar la o intersecție, cred că ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și neîncrezătoare, auzind numele generalului Ivolghin și al prințului Mâșkin. — Maria Alexandrovna nu-i acasă, spuse ea, privindu-l mai ales pe general, a plecat cu domnișoara, cu Alexandra Mihailovna, la bunica. — Și Alexandra Mihailovna e cu ei! Doamne, ce ghinion! Și, imaginați-vă, doamnă, totdeauna mă paște acest ghinion! Vă rog din suflet să le transmiteți plecăciuni din partea mea, iar Alexandrei Mihailovna să-i amintiți... într-un cuvânt, transmiteți-i că-i doresc din toată inima ceea ce și dumneaei și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mâșkin. — Maria Alexandrovna nu-i acasă, spuse ea, privindu-l mai ales pe general, a plecat cu domnișoara, cu Alexandra Mihailovna, la bunica. — Și Alexandra Mihailovna e cu ei! Doamne, ce ghinion! Și, imaginați-vă, doamnă, totdeauna mă paște acest ghinion! Vă rog din suflet să le transmiteți plecăciuni din partea mea, iar Alexandrei Mihailovna să-i amintiți... într-un cuvânt, transmiteți-i că-i doresc din toată inima ceea ce și dumneaei și-a dorit joi seara, în sunetele baladei lui Chopin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
obținut dreptul de a nu spune decât adevărul, întrucât se știe că adevărul îl spun doar cei care nu sunt spirituali. Pe deasupra, sunt un om foarte răzbunător, tot din cauză că nu sunt spiritual. Suport resemnat orice jignire, însă numai până la primul ghinion al celui care mă jignește; chiar la primul ghinion, îi aduc imediat aminte și mă răzbun pe loc cu ceva, dau cu copita, cum s-a exprimat despre mine Ivan Petrovici Ptițân care, fiți sigur de asta, nu dă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se știe că adevărul îl spun doar cei care nu sunt spirituali. Pe deasupra, sunt un om foarte răzbunător, tot din cauză că nu sunt spiritual. Suport resemnat orice jignire, însă numai până la primul ghinion al celui care mă jignește; chiar la primul ghinion, îi aduc imediat aminte și mă răzbun pe loc cu ceva, dau cu copita, cum s-a exprimat despre mine Ivan Petrovici Ptițân care, fiți sigur de asta, nu dă niciodată cu copita. Excelență, știți fabula lui Krâlov Leul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Tăcut, prințul își băgă mâna în pălărie și scoase primul bilețel - al lui Ferdâșcenko, al doilea - al lui Ptițân, al treilea - al generalului, al lui Ganea și așa mai departe. Doamnele nu participau la tragerea la sorți. — O, Doamne, ce ghinion! strigă Ferdâșcenko. Și eu care speram că primul va fi prințul, al doilea - generalul. Dar, slavă Domnului că Ivan Petrovici urmează după mine și voi fi astfel răsplătit. Ei bine, domnilor, desigur, am obligația să dau un frumos exemplu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adică unul care nu minte la fiecare pas, care, poate, nu minte deloc și eu, într-o problemă, am nevoie de un prieten și de un sfătuitor, pentru că, hotărât lucru, acum fac parte din categoria oamenilor nefericiți... Râse din nou. — Ghinionul e, spuse prințul după câteva clipe de gândire, că vreți să așteptați până ce vor pleca, însă numai Dumnezeu știe când se va întâmpla asta. Poate că ar fi mai bine să mergem acum în parc; sunt sigur că o să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
jignit că am avut curajul să pătrund cu atâta necuviință în ungherul lui și să văd urâta dezordine, de care și lui îi era rușine. Desigur, s-a bucurat de ocazia de a-și vărsa pe cineva năduful provocat de ghinioanele pe care le avea. Un moment chiar am crezut că sare la bătaie; s-a făcut palid la față, ca apucat de isterie femeiască, speriindu-și astfel soția tare. — Cum ați îndrăznit să intrați așa? Afară! strigă el, tremurând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
numai... — Firește, se înțelege, se înțelege, nu-i treaba mea! La revedere, prințe! spuse Kolea și se retrase imediat. Îmi place copilul ăsta pentru că înțelege repede, spuse Lebedev, uitându-se în urma lui. Băiatul e vioi, deși sâcâitor. Am avut un ghinion extrem, mult stimate prinț, ieri-seară sau astăzi în zori... ezit încă să indic timpul exact. — Ce s-a întâmplat? — Mi-au dispărut patru sute de ruble din buzunarul lateral, mult stimate prinț; le-a pus cineva cruce! adăugă el cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un efort atât de mare. — Bine, gata cu asta. Va să zică, m-ați compătimit și-i suficient pentru curtoazia mondenă... Ah, am uitat: cum vă simțiți? — Sunt sănătos. Ieri n-am fost... prea... Am auzit, am auzit. Vaza chinezească a avut ghinion cu dumneavoastră; păcat că n-am fost și eu de față! Vă spun problema. Mai întâi, astăzi am avut plăcerea să-l văd pe Gavrila Ardalionovici la o întâlnire cu Aglaia Ivanovna, lângă banca verde. M-am mirat în ce măsură poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
interlocutorului. Se spune că a nu te mira de nimic este o dovadă de mare înțelepciune. După părerea mea, ar putea la fel de bine să fie o dovadă de mare prostie... De altfel, nu la dumneavoastră fac aluzie, scuzați... Astăzi am ghinion în expresii. — Știam de ieri că Gavrila Ardalionovici... începu prințul și își înghiți vorba, vădit încurcat, deși lui Ippolit îi era necaz că nu se arată surprins. — Știați! Asta mai zic și eu noutate! De altfel, puteți să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]