2,610 matches
-
de-a ședea în capul mesei. 1° BOIER TÎNĂR (încet lui Vodă) Vă spun, M[ăria] Voastră, că bătrînii-l vor pe Petre Rareș de Domn. El le-a promis de-a-i reașeza pe toți în boieriile din care i-ai gonit acuma M[ăria] Ta pentru de-a ne pune pe noi în ele. Bătrânii răzvrătesc poporul. {EminescuOpVIII 172} 2° BOIER Azi încă trebuie să-i iei toiagul portăriei, M[ăria] Ta! ARBORE (care i-a ochit lung și-a înțeles
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca să-l privești Iată cum [î]l duc acuma cu mulțime de norod La mormîmt ca să-l îngroape... cu cântare și prohod. [LĂPUȘNEANU] Este Gruie? Dar se cade ca dușman Domniei Mele Să se-ngroape ca și alții...? Ei, aprozi! Goniți acele Gloate care îmblă-n uliți văitîndu-se, mergeți, Risipiți toată mulțimea, iar pe mort să îl aduceți Să-i gătesc mormânt mai mare, ca să spânzure în vânt Precum gîndu-i era-n viață între cer și-ntre pământ.... O, viteaz fără
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca iarna, iară corbi în negre stoluri De asupra-ți se coboare în sălbatece ocoluri, Pentru inima din tine s-or lupta pe oseminte Câte ai făcut tu mie, Lăpușneanu ține minte... (s-aude un țipăt de femeie ) Ce strigări... Goniți muierea!... Se preface cumcă piere Vist[i]erul singur știe ce plătește-acea durere. [BOIER I] O! tiranu-i fără milă [BOIER II] Biata, mînile își frânge, O, cum plânge de se-neacă. LĂPUȘN[EANU] Da! [și] foarte bine plânge, Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai scrii o faptă în ea... Eu, care îmblu de mână cu soartea ta, care te-ani scos din pulbere, voi dicta... Scrie trei vorbe: Mira va muri. M[AGDALINA] Va muri? Să mă-ncovoi sub muntele vorbei tale ca strigoiul gonit de un blăstăm?... Nu... Te lauzi că m-ai scos din pulbere, că m-ai pus alături cu Domnul Moldovei... M-ai scos din pulbere moartă... căci sufletul meu unde este?... Nu e la Satana, care și-a luat demult
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prin popor, ridic ochii și văd în cocie de aur cu 12 cai pe un Domn cu barba lungă și neagră ca {EminescuOpVIII 247} un codru și sub muntele frunții cu doi ochi de vultur: era Mihai cel mare, ce gonise pe Ieremia și intrase-n Suceava - alături cu el Marcu Vodă - era fratele meu. Descriere Fugeam amețit pe stradele ce vuiau de gurile poporului - din partea opusă s-auzea trâmbițele oștirei lui Zamoiski și Ieremia - noaptea era galbenă ca lumina de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sau] IRIS (Albă și surâzândă. În păru-i blond ard stele, într-o mână crinul luminei, în cealaltă o coroană de lauri de argint) Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma când din Umbră Lumina, eu, răsar Aruncă de pe tine noianul de amar. Eu vin din centrul lumei, încoronat de sori, Preced pe mândrul, \- -\ frumosul Viitori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cum i se prezintă oricărui ochi vizionar netrezit încă, oricărei subiectivități fericite în grădina înflorită a închipuirilor sale. 2 2254 [ÎNTUNERICUL ȘI POETUL] ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt {EminescuOpVIII 286} Ce cânți ca o stafie ieșită din mormânt, Sfarmă-n stânca rece a ta nebună liră, Căci lumea este piatră și ea nu te admiră, Ci tu, nebun și palid, la poalele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dorinței. În van... deșertăciuni Au ars și mai departe sub spuză, ca cărbuni... În van în a lui urmă s-a-nchis a lumei poartă: Inima-i tot de flacări și minte-i tot deșartă... Retrasu-s-a la mare, gonit de vis și gânduri, Pe-un pat de trențe doarme, făcut din două scânduri, Ce vrea singur nu știe, se chinuie-n zădar, Nu bea apă d-izvoare, ci valul mării-amar Și, chinuit de doruri, de rugăciuni asceze, Vrea viața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fie dară. Te urăsc. LAIS Pe mine? Însă Pentru ce? CHALKIDIAS Aveam dorința să revărs durerea strânsă Care inima-mi apasă, scânteind ca o furtună Când pe ceruri nouri negri se alungă și s-adună. Numai dorul libertății m-a gonit din țara mea Unde orice rădăcină mie o piedică-mi părea. Floarea soarelui e astfel, e legată de pământ, Pe când capul ei se-ndreaptă după soare, fără vânt. Existența ce-o dusesem îmi părea nesuferită, Deci plecai în lumea largă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Oameni plini de vanitate și de inimă săraci, Între ei amorul nu e decât goală jucărie Ce se dă precum se cere, de urât ori de mândrie, Pentru trecere de vreme, uneori pentru câștiguri, Iar când patima s-arată o gonim ca niște friguri, Căci ar fi o nerozie ș-o pornire în zădar De-a deschide unor oameni cum sunt ei un sanctuar Ca al inimei. Simțirea ce-ar veni din adâncime O înăbușim cu sila, ca să nu ne știe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
uitat poate, când eu îi sânt datoare viața, mă aflu fericită și când cea mai mică din fantaziile mele este o poruncă pentru fiecare aci!... Oh, nu, nu poci, nu trebuie a mă face complice a soartei lui ce îl gonește după urmă, a aceștii fatalități ce apasă atât de greu ființa lui... Căci pentru mine el sufere! O, Dumnezeul meu! cugetarea această îmi despică inima, și dacă el nu s-ar fi aruncat după mine în lacul d'Albano, eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu aș fi pierit, și când el sufere, când boala îl apasă, îi sfâșie pieptul, când toate s-au sculat asupră-i să-l facă nenorocit, eu să nu merg să-l mângâi, să privighez la trebuințele lui, să-i gonesc nenorocirea?... Oh! când aș cuteza aș vorbi tatălui [meu] despre dureroasa stare a aceluia ce mi-a fost învățătorul meu la muzică, dar nu poci, căci aceasta ar fi să-i mărturisesc ceea ce abia poci să mi-o încredințez mie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tu mai mare decât o nenorocire? Și nedreptatea, neștiința norodului roman putea-vor să-ți doboare geniul? Pergoleze zâmbi cu amor și răspunse: - O, geniu! mie ți-ai găsit să-mi dai acest titlu sfințit, mie, pe care Italia îl gonește din sînu-i astăzi? Romanii sunt necredincioși, nedrepți, și crez, îți zic fără răutate, că ei pierd din zi în zi gustul cel bun ce îi deosebea de rămășița Italiei. - Știu eu ceva, eu autorul lui Nerone, care ei îl suiră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sosească la Neapol mai nainte de a porni aceea pe care iubea. Gândul lui era ca să o urmeze cel puțin până la Roma. Era atât de turburat încît porni fără să-și ia ziua bună de la mumă-sa. însă nenorocirea îl gonea din urmă; toate trăsurile publice era pline de călători. Sărbătoarea Salernei îi ardicase toate mijloacele de a se putea duce. Așa, trebui să pornească pe jos, cu toată starea de slăbiciune în care se afla, abia întremat. Picioarele îi slăbea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ne cățăram pe scaunele piloților până sus, la locul radiotelegrafistului, priveam prin geamurile aburite norii de deasupra localității S., puneam în funcțiune „fortăreața zburătoare“, strecurându-ne prin tirul antiaerianei și canonada deschisă de avioanele de vânătoare inamice, veneam în picaj, goneam pe deasupra copacilor de pe țărm ca să punem aparatul greu pe apă, și aveam sentimentul - de fiecare dată aici, pentru că nu priveam înspre cabină - că soldații vechiului bombardier s-ar afla încă pe locurile lor, că pe manetă și pe armături ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-și imagineze că faptul de a nu avea acces la un cerc de oameni care îi era deschis angajatului său W. îi devenise de nesuportat. Un perete se repezise spre obrazul tatei - o filă de scrisoare liniată cu rânduri negre gonea spre el, și în fața ochilor lui se închegă din nou într-o imagine pe care n-o putea înțelege. Odată cu explozia aia, o durere arzătoare îi apăsă pieptul, dar nu-i mai rămase timp să recunoască amenințarea cu priviri rapide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la care renunțase odată cu reangajarea lui la „Hackler Holding“. Dar încă înainte de a fi ajuns la destinație, vorbele și rândurile scrisorii de concediere îl ajunseseră pe el. Înțelesese ceea ce spuneau ele cu adevărat, cât de absurdă fusese încercarea lui și gonea împotriva întunericului. Ați făcut un atac cerebral la volan, spuse medicul. Familia a fost înștiințată în baza actelor pe care le aveați asupra dumneavoastră. Mașina se află într-un garaj, e destul de avariată. S-a produs un carambol și mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-ul, în forma în care îl cunoaștem noi azi, a apărut abia de vreo 150 de ani. Până atunci, buda se înfățișa privirii precum în bancurile cu olteni. Din doi pari. De unul te ții și cu unul încerci să gonești câinii. Nu era o instituție autonomă. Norbert Elias înțelegea civilizația drept o fugă a omului de propriul corp. O încercare de a-și ascunde corpul în tot felul de straturi, de învelișuri protectoare, haine, parfumuri care să camufleze, să curme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
răspunde scurt Marcela - mi-am amintit de celebrul „Moni, stai pe coaiele tale” -, apoi, fără altă vorbă, ne trage câte o palmă zdravănă fiecăruia de am auzit numaidecât câinii în Giurgiu. ― Ia, ieșiți afară, strigă Beligan la noi și ne gonește cât ai clipi, pesemne știa el ce știa. Mergem pe culoar cu obrajii roșii, cabinierele erau lipite de pereți, albe la față, iar Beligan venea în urma noastră, spunându-ne ca să ne consoleze: ― Ați scăpat ușor, asta și pe mine m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
-i înjure pe securiști și să-și dea cu părerea despre viitor. Treceam prin Otopeni, pe lîngă aeroportul internațional, liniște și pace și aici ca la Băneasa, m-am binoclat cît am putut, dar tot n-am sesizat nimic, mașina gonea cu peste o sută la oră pocnind din încheieturi, martorul de ulei începuse să pîlpîie, dar omului nu-i păsa, zicea că vrea să ajungă cît mai repede acasă. După încă un pahar de rachiu, din poziția chinuită în care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și-n dreapta pe marginea șoselei. Asta înseamnă că mergem într-un ritm bun, să ai numai grijă la radare, îi recomadă lui Sena, e adevărat că cu cît ajungem mai repede, cu atît este mai bine, însă nu ne gonește nimeni din spate. Se poate spune că Piticul a închis de tot robinetul, zice Petrică, te și miri că poporul a rezistat pînă acum, încă puțin și o să ajungem la faza de cantină ca în Coreea. Un strop de cafea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că te-a lăsat stăpînul, te și miri că încă mai trăiești. Cîinele parcă-l simte și se oprește, îl privește țintă cu ochiul pe care-l mai are, adulmecă aerul, praful și gazele care ies din eșapamentele mașinilor care gonesc înspre Casa Poporului, și eu te știu pe tine de undeva pare să zică, apoi își ridică laba din spate și stropește cu un jet scurt de urină pavajul, după care se pune din nou în mișcare. Degeaba ți-ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
polițiști de la brigada rutieră, porecliți „șoareci albi“ din cauza hainelor scurte, albe, specifice lor, se dădeau jos de pe motocicletele lor BMW de un gri prăfos. O dubă a poliției, o Minna verde, trecu În trombă pe șosea, cu sirena În funcțiune, gonind În direcția podului Jannowitz. Fără să dea atenție zgomotului, cei doi polițiști merseră țanțoși către Intrarea 3, ducându-se să dea raportul. Am pătruns În clădire prin Intrarea 2, căci cunoșteam destul de bine locul Încât să știu că pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Anna din Tharau e cea pe care o iubesc“? Nu, nu aduce cu un cântec, mai degrabă cu tramvaiul 51 retrăgându-se la depoul din Schonhauser Allee. Clopoțelul tramvaiului scoate clinchetele-i sonore, metalice, și mașina se zguduie În timp ce noi gonim prin Schillerstrasse, Pankow, Breite Strasse. Giganticul clopot olimpic din turnul cu ceas care bate ora de Începere și de Închidere a Jocurilor. Pistolul lui Herr Miller, starterul, și mulțimea strigând În timp ce Joe Louis aleargă spre mine și mă pune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
el. Apoi el a rotit volanul Într-o parte, a lovit maneta de accelerație și ne-am avântat Înainte. Era o barcă puternică și la fel de rapidă ca una pe care până și poliția navală ar fi putut-o avea. Am gonit În sus pe Havel către Spandau, cu Six ținând de volan, negru de supărare, fără să ia În seamă efectul pe care valul enorm provocat de șalupă Îl avea asupra celorlalte ambarcațiuni din calea noastră și care se lovea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]