16,018 matches
-
dreapta și am urmat poteca, nu mergeam, zburam, peste puțin avem să ajung la locul de întâlnire. În fața mea, puțin în stânga, în mijlocul lanului de grâu copt, era o poieniță, din motive știute doar de divinitate, în acest loc nu răsărise grîul, în schimb erau o mulțime de maci roșii. Firave și gingașe aceste flori formau un fel de insulă în marea aurie. Mari nu era venită, m-am întristat, dintr-o dată am văzut macii roșii la fel ca taurul în arena
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
un țăran venind, ne-am așezat pe iarba deasă, puțin uscată, la umbra frumoșilor maci. Adăpostiți de ochi curioși, am continuat să ne jucăm și să ne declarăm jurăminti fierbinți de iubire. Am făcut o coroniță din câteva spice de grîu și câteva flori de mac. Coronița astfel alcătuită, am pus-o pe capul lui Mari, spicele aurii de grâu se confundau cu părul ei, macii roșii erau precum bujorii din obrajii fetei. Mă uitat la ea și nu puteam crede
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
am continuat să ne jucăm și să ne declarăm jurăminti fierbinți de iubire. Am făcut o coroniță din câteva spice de grîu și câteva flori de mac. Coronița astfel alcătuită, am pus-o pe capul lui Mari, spicele aurii de grâu se confundau cu părul ei, macii roșii erau precum bujorii din obrajii fetei. Mă uitat la ea și nu puteam crede, că pot fi atât de norocos. Nu era pământeană, nu părul părea a avea în el raze de soare
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
Și aci scriitorul creează imagini vii. Parcă-i vezi pe sărmanii elevi prin ”crăpătul de căldură”, fie prășind sau copăind porumbii, fie la adunat prune, strâns fân sau mânuni de spice după combinele care erau nereglate și „băteau„ pe jumătate grâul ... sau ... la alte munci. Nelu Părăianu descrie aici, cum nu se poate mai frumos, scene de la prașila porumbului, dar și de la scăldatul în apa Șasei, apa copilăriei noastre, unde un coleg de-al lui, consătean de-al nostru, s-a
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
sângeriu? Și ea era ca o floare plăpândă de mac. Era atât de firavă și totuși avea atâta farmec, încât toată natura părea să-i înalțe imnuri. (Se ridică de pe valiză.) Imginați-vă o floare de mac în mijlocul unui lan de grâu. Toată lumina din jurul ei i-ar mângâia petalele însângerate, iar ea ar fi regina. Așa era floarea mea, prietena mea din adolescență. (Se apropie de ușa roșie.) A plâns mult când am plecat. Dacă vântul în încercarea de a-i
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
De primăvară . Cu bratele-ncarcate de parfum . De muguri Ce abia-si deschid Privirea către soare, De flori de liliac, Si de salcâm. O zi, să-mi dai, Din toate zilele De vară, O zi de iulie, Cu aromă De grâu copt . O zi senina, Îmbrăcată în splendoare, Cu cerul azuriu, Și vânt mângâietor . Referință Bibliografica: O zi, să-mi dai / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
O ZI, SA-MI DAI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382508_a_383837]
-
aceste timpuri chiar nu prea multi o mai bagă în seamă. Dacă am asculta cum pronunțam următoarele versete biblice vechi de mult mai înainte de a fi scrise (deoarece, cuvintele despre credință, dragoste și speranța, circulau și erau cunoscute prin viu grâi de mai de mult înaintea lui Cristos, însuși Mântuitorul a fost Marea Speranța al tuturor timpurilor antichității) cu siguranță nu am rămâne fără de efect-e... Pentru că: “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
aceste timpuri chiar nu prea multi o mai bagă în seamă. Dacă am asculta cum pronunțam următoarele versete biblice vechi de mult mai înainte de a fi scrise (deoarece, cuvintele despre credință, dragoste și speranța, circulau și erau cunoscute prin viu grâi de mai de mult înaintea lui Cristos, însuși Mântuitorul a fost Marea Speranța al tuturor timpurilor antichității) cu siguranță nu am rămâne fără de efect-e... Pentru că: “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
mut? Gândul bun, din toți și toate, Ar rodi, dar nu se poate; Sunt stafiile de ieri, Care cresc în flori de meri, Sunt stafiile de azi, Care cresc în ram de brazi, Sunt stafiile de mâine, Care cresc în grâu și pâine. Între două perne moi, Două mâini stau în altoi; Când răspunsul și-ntrebarea Ne mai netezesc cărarea, Lasă drumul să cotească, Înspre ceruri să ne crească; Aș putea privi de sus. Acum ce mai e de spus? Stau
TÂNJIRILE LUI PETRARCA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383864_a_385193]
-
luminează un soare. Pe pământul negru, iarba-și țese urma, De tine, Românie, mi-e dor întotdeauna! Iubim în limba noastră, sperăm, iertăm, trăim... Mai plângem câteodată, dar tot mai mult zâmbim. Ne cresc din urmă pașii prin lanele de grâu, Pe limba cea română, de-a pururi o slăvim! Pe brațele bunicii, atâtea primăveri... Și copilării atâtea prin mâinile ei... Buneii mă așteaptă și azi să le strâng mâna, Mi-e dor de România și ieri și azi și-ntruna
MAI POETIC de IRINA STAVER în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383868_a_385197]
-
rătăcire, și-n ceas de regăsire, De parcă viața toată ți-a fost înseninată, De curcubeu și soare și nu de-a lacrimilor ploaie. Aș vrea să stăm de vorbă și vorbele să curgă, Ușoare, mlădioase, ca roua-n spic de grâu Și-n urma noastră alții, s-asculte de povață, O limbă am prin veacuri, pe ea o cânt, pe ea o știu. Nu ți-am cerut să-mi lași averi, Căci poate n-am fost vrednic eu, Eu numai vreau
MAI POETIC de IRINA STAVER în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383868_a_385197]
-
Clar,îți dorești ceva concret! Si-ncepe provocare,ea te transforma Într-un joc fără de forma E doar un puzzle de simboluri, O piesă-i de-aici,una-i din ceruri! Cum să unești Umbră cu Lumina? Cum să separi Grâul de Neghina? Cum să trăiești cu Ură și Iubirea? Cum să alegi ,Efemer sau Nemurirea? O revelație-mi deschise inima zglobie Și-mi prefăcu jocul într-o poezie, În ea reușii să le-așez pe toate La locul lor,pentru
VIATA, PUZZLE DE SIMBOLURI de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383996_a_385325]
-
cărei durată nu poate fi măsurată decât cu sufletul. Zile, ore sau secunde stau sub semnul misterului existențial. “Degeaba-ți spun că nu există mâine,/ Tu uiți că a trecut un veac de ieri,/ Că nu s-a copt nici grâul de sub pâine,/ Că ninge iarna peste primăveri.”. Așa arată implacabila fatalitate în viziunea autorului : “Când inima s-a îmbătat în sânge,/ Cireșii fără floare nu dau rod,/ Nu poți să cânți când sufletul îți plânge,/ Nu poți să râzi în
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
unde se ținea tot ce era util la casa omului în viața de zi cu zi, hambarul cu făină, altul pentru mălai, putineiul de smântânit laptele, oala din lut ars în care făcea mama borș din huști de tărâță de grâu și multe alte obiecte casnice precum războiul de țesut, daracul , vârtelnița , albia din lemn de tei pentru făcut baie, covata de frământat aluatul pentru pâine sau cozonac și altele . Tot din acea încăpere se alimenta iarna cu paie soba oarbă
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
acea încăpere se alimenta iarna cu paie soba oarbă, pentru încălzirea camerei de dormit. Și cealaltă cameră a avut la început tot sobă oarbă ,zidită din cioburi de olană spartă, lipite între ele cu pământ galben amestecat cu pleavă de grâu și balegă de cal, care apoi erau „drișcuite ” cu același amestec din lut și pleavă și la urmă date cu var alb amestecat cu puțină sineală , însă mai târziu când au avut bani, părinții au dărâmat-o și au construit
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Ești zâna mândră a zăpezii Iar mantia-ți de fulgi pufoși, A îmbrăcat pomii livezii Cu fluturașii săi frumoși. Azi ai acoperit pământul, Cu dalba-ți plapumă de nea, Sub care care o să doarmă grâul, Ce mâine pâinea ne va da. Nu vezi pe ramuri păsărele, Cu tine viscol ai adus. În Apusenii țării mele, Doi oameni moartea a răpus. Ce tristă ,rece și zăludă, Îmi pari acuma, iarnă rea, Căci soarta lor le fuse
IANUARIE CERNIT de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384128_a_385457]
-
1952 simplifică procedura de confiscare în cazul refuzului de a preda cotele la stat.” Venise toamna anului 1950, bălăcindu-se în ploi și într-o înecată posomorâre. Ceața lunecoasă și nesuferită acoperea în fiecare dimineață ariile ruginii și clăile de grâu netreierat, de după gardurile de nuiele ce împrejmuiau curtea unde era hambarul și nutrețul. Pământul nedesțelenit mustea de apă iar în luncă, amăgitoare culori vii, ca dintr-un obraz ros de boală, mijeau în ceea ce părea a fi înverzirea ierbii noi
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
de câte cele..., se tem, tu nu știi, nu vorbești cu nimeni! Am auzit că la Cârnăuani l-au arestat pe unul și l-au condamnat la o lună de închisoare, doar pentru că a întârziat cu o zi terminarea recoltării grâului. Nu-i de joacă, băiete! Asta ne mai trebuie nouă? Nimeni nu avea să știe ce va întâmpla în urma acestei discuții. Faptul că temerile bătrânului Vasile Ene aveau să fie providențiale, s-a dovedit nu peste prea mult timp... În
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
la Editura Pim, Iași, 2015. ,, Curățește-mi ochii să văd cu ei, Frumusețea verii, florile de tei, Curcubeu boltit, colorat în zare, Răsăritul lunii, asfințit de soare. Ploaia mănoasă căzută-n zi de vară, Macii sângerii din lanul de secară, Grâul copt în holde să-l văd aurit, Unduind ca marea, când e de cosit. Să văd pâinea bună, în spicul de grâu Și sămânța vieții în apa din râu. Pe Iisus să-l văd, răstignit pe Cruce, În prescura care
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
Răsăritul lunii, asfințit de soare. Ploaia mănoasă căzută-n zi de vară, Macii sângerii din lanul de secară, Grâul copt în holde să-l văd aurit, Unduind ca marea, când e de cosit. Să văd pâinea bună, în spicul de grâu Și sămânța vieții în apa din râu. Pe Iisus să-l văd, răstignit pe Cruce, În prescura care la altar s-aduce. ,, - Ochiul curat - ......................................................................... Am început comentariul prin aceste versuri din ultimul capitol al cărții cu același nume Ochiul curat
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
În altă viață ,, din toate cât sunt cuprinse în acest capitol. Pentru că eu sunt însuși DORUL, sunt tainicul, eternul feminin, zămislitoarea vieții, ulciorul în care ziditoru-a pus ce e divin. Sunt plinul casei, vatră sunt, sărutul ploii venită din senin, grâul copt, plecat către pământ, grădina cu mirosul alb de crin, sărutul de la care-a supt copilul, ce astăzi e femeie ori bărbat. Sunt soră, mamă, iubită, trupul femeii ce-n pântec te-a purtat. - Mă veșnicesc prin iubire - În capitolul
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
din cosiță de undeva ascuns în fân doream să văd lângă căpiță mijindu-ți mugurul de sân și doamne, ce mai zarvă mare a fost când eu lângă pârâu m-am apropiat de scalda-n care te adânceai ca macu-n grâu e dusă vremea când pe seară furam în glumă un sărut și îmi doresc a mia oară acum să-mi treacă de urât căci dragostea de ființă pură ce timpul vechi mi-o dăruia s-a dus și parcă simt
DULCI AMINTIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383377_a_384706]
-
-mbrățișezi al tău popor. Eu pâine-am copt în vatra casei și prispa iar am văruit, Și-am pus la poartă Tricolorul...dar tu din nou nu ai venit... Și dac-ai ști ce greu mi-a fost ca să culeg grâul de pâine! L-am strâns tocmai de la hotar, sperând că ai să vii la mine... Căci lângă gardul ce desparte a noastre inime frățești, Acuma crește grâu, măi frate, din lacrimile părintești... Au plâns părinții noștri mult, gândind că noi
DE ANI DE ZILE TE AȘTEPT, FRATELE MEU DE PESTE PRUT! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383418_a_384747]
-
ai venit... Și dac-ai ști ce greu mi-a fost ca să culeg grâul de pâine! L-am strâns tocmai de la hotar, sperând că ai să vii la mine... Căci lângă gardul ce desparte a noastre inime frățești, Acuma crește grâu, măi frate, din lacrimile părintești... Au plâns părinții noștri mult, gândind că noi ne-am străinat... Și mă gândesc că nu vii frate...și ce crezi tu? Nu e păcat? Nu e păcat că au murit ai noști părinți tot
DE ANI DE ZILE TE AȘTEPT, FRATELE MEU DE PESTE PRUT! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383418_a_384747]
-
Florin Grigoriu a asemănat viața scriitorilor cu niște șine de cale ferată paralele care se întâlnesc din când în când prin intermediul creațiilor și, în mod deosebit, al antologiilor. S-a dovedit încrezător în revigorarea spirituală a poporului român asemănat cu grâul care semănat toamna, răsare an de an primăvara și dă roadă vara. Victorița Duțu, poet și pictor, a exprimat gânduri luminoase și optimiste cu privire la viitorul spiritual al poporului român. Doamna Elisabeta Iosif le-a mulțumit tuturor scriitorilor care au colaborat
LANSARE ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI DE PE TOATE CONTINENTELE, COORD. ELISABETA IOSIF de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383444_a_384773]