2,083 matches
-
pară rău” (Numeri 23, 19) și își îndeplinește cu fermitate toate făgăduințele. Mai precizăm că substantivul emunah exprimă o credință mai mult teoretică în existența lui Dum-nezeu întrucât Biblia îl cataloghează ca fiind total lipsit de minte pecel necredincios după cum grăiește psalmistul: amar nabal belibo ein Elohim „Zis-a cel nebun în inima lui, nu este Dumnezeu” (Psalm 14, 153, 1), ci una practică ce se concretizează prin mărturisirea cufermitate a lucrărilor lui Dumnezeu în viața personală, atunci cândacest fapt s-
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). Creatorul semănase „sămânțăbună în țarina Sa” (Matei 13, 27).În starea primordială nu era numai „Cuvânt”. Dumnezeu știacum să păstreze locașul inimii omului ca „templu al Duhului Sfânt”(1 Corinteni 6, 19), căci atunci când grăiește, Dumnezeu împărtășește Duhul Sfânt. Numai atunci când Cuvântul a fost dat pe „tablede piatră” prin Legea Veche nu împărtășea Duhul Sfânt decât con diționat: în măsura în care omul ținea acest cuvânt exterior, el senumea „drept”, și după această măsură Dumnezeu împărtășea Duhul Sfânt
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în lume, Eu îi pă-zeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pieritnici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine și aceasta le grăiesc în lume, ca să fie de-plină bucuria Mea în ei” (Ioan 17, 1 13).Pericopa „Apostolului” zilei aduce aminte de astfel de zguduiridin cauza rătăcirilor. Sfântul Apostol Pavel cheamă insistent preoțiidin Efes la păstrarea credinței adevărate apostolice. „Drept aceea,luați
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe carea câștigat-o cu Însuși sângele Său. Căci eu știu aceasta, că după plecarea Mea vor intra între voi lupi îngrozitori care nu vor cruța turma.Și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați grăind învățături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei” (Faptele Apostolilor 20, 28-29). b. Mărturisirea credinței apostolice în cadrul Sfintei Liturghii Pentru păstrarea bucuriei apostolice în Hristos ca „Domn alslavei” (1 Corinteni 2, 8) și „Mire al Bisericii” (Matei 9, 15) Tradiția
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ale Patimilor sfințitoare ale Domnului. La ieșirea cu Cinstitele Daruri în timpul Sfintei Liturghii slujitorii fac pomeniri în mijlocul bisericii în amintirea rugăciunii tâlharului din dreapta Mântuitorului: „Pomenește-mă Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta”,la care răspunsul Mântuitorului a fost: „Adevărat grăiesc ție, astăzivei fi cu Mine în rai!” (Luca 23, 42 43). Evenimentele Patimilor sfințitoare se continuă cu pogorârea Mântuitorului de pe Cruce dupămoartea Sa și punerea în mormânt cu semnificația atingerii stânciide piatră cu toiagul pentru a curge din ea apă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
inimilor deschise, așa cum le-a deschis Hristos prin Jertfa Sa, ca preț de răscumpărare, ca să scape și de dispute și de închinare la idoli. Este chemarela deschiderea tuturor simțurilor pentru învățătura despre Dum nezeu cuprinsă în „Crez” ca adevărata înțelepciune, grăind-o și as-cultând-o necontenit cu luare aminte și cu concentrare<footnote Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, 26, PG 150, col. 421 D. footnote>. Este vorbade ușile simțurilor, pentru care la Botez se pune semnul crucii carezistență la asuprirea celui
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
o primi din mâinile noastre, deși stau înaintea Ta mii de arhangheli și zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi mulți și serafimiicei cu câte șase aripi care se înalță zburând, cântarea de biruințăcântând, strigând, glas înălțând și grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot! Plin este cerul și pământul de mărirea Ta. Osana întrucei de sus. Binecuvântat este cel ce vine întru Numele Domnului.Osana întru cei de sus! Cu aceste fericite puteri și noi, Iubitorule deoameni, Stăpâne, strigăm
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Sfânt, Sfânt Domnul Savaot! Plin este cerul și pământul de mărirea Ta. Osana întrucei de sus. Binecuvântat este cel ce vine întru Numele Domnului.Osana întru cei de sus! Cu aceste fericite puteri și noi, Iubitorule deoameni, Stăpâne, strigăm și grăim: Sfânt ești și preasfânt și slava Taeste plină de măreție. Tu ai iubit atât de mult lumea Ta, că și peUnul-Născut, Fiul Tău, L-ai dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, cisă aibă viață veșnică
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
văzut ce am făcut Egiptenilor și cum v-am luatpe aripi de vultur și v-am adus la Mine!” (Ieșire 19, 4; 20, 22).Despre dreptatea care vine nu din Lege, ci din credință, SfântulApostol Pavel scrie: „Dreptatea din credință grăiește așa: să nu ziciîn inima ta: Cine se va sui la cer?», ca adică să coboare pe Hristos!Sau, « Cine se va coborî întru adânc», ca să ridice pe Hristos dinmorți! Dar ce zice Scriptura? Aproape este de tine cuvântul în
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
aFiului. Expresia „care de la Tatăl purcede” precizează monarhiaTatălui, ca singura sursă în Sfânta Treime a Fiului și al Sfântului Duh,și ca premisă a înțelegerii ortodoxe a lucrării lor în Biserică. Apoi,prin expresiile „de viață făcătorul” și „Care a grăit prin prooroci”se arată lucrarea Sfântului Duh în lume și mai ales în Biserică, aspect despre care se vorbește foarte concis în articolul următor.Prin aceste formule Simbolul nu se referă numai la Dumnezeu,ci prin Întruparea lui Hristos și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pierdea soția el și-ar fi putut lua în căsătorie „vreo nevastă din acel neam”, ambele situații constituind prilejuri de „strecurare în graiul romanilor a vreunui cuvânt de-al băștinașilor”. Această explicație ar avea-o cuvintele stejar, pădure, eleșteu, cărare, grăiesc, privesc, nemeresc (DM, p. 365). De observat însă că elementele autohtone, deși sunt cele mai vechi, nu sunt luate ca parte constitutivă a unei limbi noi. În lipsa imaginii evolutive a limbii, Cantemir grupează elementele dacice la un loc cu celelalte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rùimas „cavitate, deschidere”, vgr. ρεο „a curge, a se revărsa”, vsl. ravĭnŭ „neted”, fiind legat etimologic, prin alternanța l/r, de lume, uliță, alb. lumë „gârlă, râu”, lat. villa „câmp, țară”. 4. Cantemir selectează un grup de șapte cuvinte (cărare, grăiesc, heleșteu, nemeresc, pădure, privesc, stejar), pe care le apreciază ca băștinașe. Criteriul de selecție a fost evident acela că ele nu sunt latine și nici nu se putea identifica pentru ele atunci sursa în limbile vecine, cu care latina ar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cărăruică. It. carriera înseamnă atât „hipodrom” cât și „carieră, tărâm, câmp de activitate”. Latina are trei omonime care converg în vastul câmp semantic conturat mai sus: caro1 (κείρο) „a pieptăna (lâna)”, caro2 „carne, corp, pulpa fructelor”, caro3 „drag, scump”. A grăi, cuvânt autohton înrudit etimologic cu gură (lat. gula „laringe, gâtlej, gât”), cu a gurăi „a scoate sunete caracteristice (despre unele păsări)”, cu gaură (lat. cavum „gol, pustiu, adânc”), alb. gojë „gură”, gjuhë „limbă”, cu a goli (gol) și a vărsa
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
gramaticească”, care însă este în așa fel țesută, încât „nu poate cineva să o învețe cu acea deplinire, cât să nu facă dese și grele greșeli asupra gramaticii”. Limbii culte, artificiale și nefirești, Maior îi opunea limba pe care o grăia poporul, „suptă de la mama lor, din auzite adică”: „Mulțimea nu știa fără numai limba poporului, de la mamele lor”; „Nimeni nu scria în limba poporului”. Aceste sublinieri dihotomice au menirea de a evidenția principiul pe care Maior construiește istoria limbii române
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
44 a găbui, 98 Galiția, 69 a geme, 99 ghes, 132 a ghigosi, 132 glas, 98 glie, 44 glod, 54 glonț, 130 glugă, 134 goldan, 130 a goli, 103 gordin, 130 gorun, 105 gospodar, 137 grajd, 43 grădină, 43 a grăi, 103 grămadă, 69 grăunte, 127 grăunță, 130 grâu, 127 grec, 46 greu, 46 groază, 130 Gruia, 46 grunz, 130 gură, 103 a gurăi, 103 Haemus, 69 Halici, 69 han, 66 hapcă, 44 harag, 131 a hălădui, 53 heleșteu, 103 Heleșteu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
bucur că a mers bine. Ai vrea să ieșim în oraș să-mi povestești tot? — Mi-ar plăcea, dar chiar nu pot, spuse Darcey. Am tot fost plecată săptămânile astea. Trebuie să mă duc acasă să-mi spăl lenjeria. Astfel grăit-a femeia modernă, zise Anna. Luăm prânzul împreună mâine? Mai vorbim dimineață, promise Darcey. Puse receptorul în furcă și își sprijini iar bărbia în mâini. Dar de data asta nu mai închise ochii. La ora opt în seara aceea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
oamenilor, ca să vadă de este cel ce înțelege sau cel ce caută pre Dumnezeu (și zugrăvește puterile cerești) Arhangheli,Puteri, Stăpânii, Începătorii, Domnii, Scaune cu șase aripi și cu ochi mulți, Și eu recunosc inspirația acestei ierarhii îngerești, strigând și grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaoth, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, cel ce este și petrece în veci. Și mai jos de jur împrejur prorocii, Se oprește din citit meșterul Luca cu degetul arătător îndoit între filele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sunet gravid care să umple văzduhul de forme Înghesuite Între limba și fălcile mele de brontozaur Lăsând să răzbească dintre gingii putrezite o pastă de lucruri vii, Încă nedigerate, Scuipate cu scârbă afară de limba zeului ce nu mai vrea să grăiască prin noi. De ce, când vorbesc, să-mproșc aceleași lături de la spălarea picioarelor, Aceleași resturi fetide ale unui prânz abia Început; Silabele se-mpreună la fel ca la cei ce muriră De ce să fim morți mestecând aceeași mâncare mestecată de morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tine a silă și reproș, ba chiar Își și Înșurubează degetul arătător În tâmplă. Îți bați joc de noi, băi tovarășe? Pleci aproape cântând. „Zori cu noroc ne răsar; tăcere și gânduri curate Zile bune de-acum vorbe de bine grăiți Astăzi nu vrem judecăți, departe cu sfadă nebună. Gloată cu grai veninos, lucrul să ți-l zăbovești!” Ai divorțat de soacră, deci și de nevastă, nu mai ești slugă la sas. O să pleci când vrei tu, nu târâit de alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gâtului un colan cu paftale de aur, în vreme ce al meu purta un centimetru de mușama cenușie, prevăzut cu cifre negre, cu liniuțe între ele. Dar amândoi au fost buni meseriași și oameni tare cumsecade. Inima de aur a bunicului meu grăia limpede din ochii săi blajini, care, sunt sigur, că atunci când pleoapele i s-au coborât pentru eternitate, au păstrat imaginea chipului meu de copil fericit, să o ducă acolo unde el credea că omul este judecat și răsplătit după merit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mi-ai dat iubirea pentru una singură, și tot Tu îmi vei sufla de pe umeri pulberea de purpură și chiciura de aur, ninse de vis pe genele-mi grele”. „De când sunt supărat cu Dumnezeu, vorbesc cu mine, și sunt singur, grăi, grav și numai pentru dânsul, Ferdinand Sinidis. ...De atunci mă plimb la braț cu moartea. Ea vine ori de câte ori o chem. Ca să scurteze drumul, sare uluca din dreptul ferestrei scunde, la casa refugiului meu de la țară, și bate de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Să ne sfătuim ce trebuie să facem de acum încolo. Băiatul n-a murit și mă gândesc că dacă mai trăiește, să fac o danie azilului, ca să avem, baba și cu mine, un adăpost pentru bătrânețe”. „Fiindcă, să vezi - mai grăi Zaharia - mâna îmi tremură pe rândeaua care merge pișălău și blana coșciugului a început să iasă șuie...” Ferdinand Sinidis se ridică încovoiat din fotoliu, ca să prepare al doilea rând de cafele. Se plimbă agitat prin cameră, ignorându-mi prezența, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
al familiei Montenegro și-a deschis larg În fața sa ușile cu vitralii și draperii. Amfitrionul, care e nespus de viril În materie de ospitalitate, a acceptat o havană Corona extralungă și, Între două trâmbe de fum și-un banc, a grăit precum oracolul un ciubăr de vorbe, astfel Încât, cu inima grea și tare cătrănit, Ricardo al nostru s-a văzut nevoit să se Întoarcă În Castellammare, neputând goni cu mai mare sprinteneală nici dacă i-ar fi luat urma cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
preadevotata și nestatornica Madame Hsin! În timp ce cu ochiul drept plânge moartea amicului, cu stângul trebuie să râdă, ca să-i scoată din minți pe marinari. Dar, vai mie, să nu vă sparg timpanul. A nădăjdui ca elocința și coerența să vă grăiască prin gura mea e ca și cum ați spera ca omida să strănute vorbele măsurat, ca dromaderul, sau cu fantezia unei colivii cu greieri, Încropită din carton și Împestrițată cu duzina culorilor naturale. Eu nu sunt preaminunatul Meng Tzi care, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vină cu slavă, să judece vii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfîrșit. Și întru Duhul Sfînt, Domnul de viață făcătorul, Carele de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Carele a grăit prin prooroci. Întru una, sfînta, soborniceasca și apostoliceasca Biserică. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin.” Sfîrșit Noiembrie 1993-Februarie 1994
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]