2,045 matches
-
pipăi cu fereală și descoperi un mâner mic pe care-l apăsă ușor. Ca prin minune, pietroiul se răsuci În loc și În câteva clipe se pomeniră Într-un coridor Întunecos care se termina brusc Într-o Încăpere largă, Închisă cu gratii. Dincolo de ele se vedeau roți de fier, grătare, butuci, toate uneltele sinistre dintr-o cameră de tortură. Câțiva pași mai Încolo, câteva trepte În piatră duceau afară. Rămâneți aici, nobile Bodo, să nu ne descopere cine va. Să ne Întoarcem
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
s-o găsesc pe domniță. Voi Întoarceți-vă și spuneți-i ducelui ce-am descoperit. Slujitorul cel bătrân Înjură Încetișor: — Haideți după nebunul ăsta, nu-l putem lăsa aici sin gur. Fiți cu băgare de seamă să nu nimerim dincolo de gratii. Oricum dacă scăpăm de uneltele de aici, ne așteaptă altă pedeapsă pentru neascultare... N-avem de ales. Într-adevăr, coridoarele erau pustii. Toți slujitorii erau pe ziduri pregătindu-se pentru luptă și urmărind cu spaimă cum se apropiau amenințător asediatorii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
primului tip, adică de 5 tone. Era făcut din scânduri. La mijloc era prevăzut cu o ușă culisantă care se termina cu un cârlig solid, pentru a putea fi închisă din exterior. În partea stângă superioară avea un gemuleț cu gratii. Un om de înălțime obișnuită, dacă se ridica în vârful picioarelor, ajungea să vadă prin el afară. În partea din față a vagonului se afla o platformă destul de mică, pe suprafața căreia era montată o gheretă, tot din scânduri. În interiorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să o acceptăm ca atare. Stăteam în picioare, unul lângă altul, încercând să ne acomodăm vederea cu semiîntunericul din interior. Ne străduiam să deslușim fețele celor care ocupau deja jumătatea de spațiu mai întunecos, în care nu era gemuleț cu gratii. Mircea, hai să așezăm cumva lucrurile și să ne găsim niște locuri. Da, mama, imediat le punem, acuma. Cu adevărat, Mircea era nădejdea mamei și sprijinul neprețuit al întregii familii. Fiind cel mai mare dintre noi, acționa cu pricepere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
are față de vietățile Terrei un comportament subanimalic, deoarece manifestă un sadism înfiorător. Omul chinuie și torturează animalele pentru plăcerea sa personală și egoistă. este o satisfacție cu repercusiuni nefaste atât asupra stării de sănătate, cât și asupra longevității pensionarilor de după gratii, fie păsări ori animale: "Eu bomboane nu mănânc Nici cafea cu lapte Colivia descuiați Ca să zbor departe." (Cântec de grădiniță) Copiii și tinerii, oamenii în general, au un sentiment de plăcere, se bucură privind locatarul încarcerat, nebănuind nicio clipă zbuciumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lui betonată și mucegăită, silit să înfrunte singur pustiul unei existențe lipsite de căldură, în care zilele se succedau monotone, insipide și insuportabile, în interiorul lui, Martin murise de mult, iar ceea ce vedeau insensibilii și curioșii vizitatori privindu-l de dincolo de gratii era numai carcasa unei fantome, ce-și mișca din ce în ce mai greu caroseria slăbănogită prin hruba ucigătoare... Așa că putem spune, cu toată convingerea și din tot sufletul, împreună cu Sfântul Apostol Pavel, prin Marin Preda: Dacă dragoste nu e, nimic nu e. (Ep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
incandescentă, își potolise oarecum elanul maratonist și manifesta vădite semne de agonie. Mircea, te rog, uită-te pe gemuleț și vezi ce se întâmplă, zise mama. Mircea s-a ridicat de la locul lui și s-a apropiat de gemulețul cu gratii, privind afară. Mama, sunt mai multe linii ferate. Cred că intrăm într-o gară. Da, mama, este o gară! Într-adevăr, era o gară: Timișoara. Însă garnitura fusese oprită la o distanță ceva mai mare de peronul propriu-zis, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mama voastră, ați auzit? Vă iubesc pe toți. Dumnezeu să vă ocrotească acolo unde veți ajunge! Neamțul a blocat ușa și a sărit vioi pe scara vagonului. Garnitura se pusese în mișcare. Mama, cu Bebi în brațe, în fața ferestruicii cu gratii, a mai aruncat o ultimă privire, lungă, spre peronul de care ne îndepărtam din ce în ce mai mult, în timp ce mânuța copilului, ieșită spontan printre gratiile de fier, se unduia în semn de rămas bun spre cei de pe peron, într-o zvâcnire dezordonată, inconștientă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sărit vioi pe scara vagonului. Garnitura se pusese în mișcare. Mama, cu Bebi în brațe, în fața ferestruicii cu gratii, a mai aruncat o ultimă privire, lungă, spre peronul de care ne îndepărtam din ce în ce mai mult, în timp ce mânuța copilului, ieșită spontan printre gratiile de fier, se unduia în semn de rămas bun spre cei de pe peron, într-o zvâcnire dezordonată, inconștientă și nevinovată, cu mișcări din ce în ce mai slabe și neputincioase, asemenea aripii unui porumbel lovită brutal de alica braconierului ucigaș. După câteva clipe, mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Butu se uitau și ei la noi, dar mai ales la ceea ce făcea mama. Privirile lor urmăreau cu atenție tot ce se întâmpla în partea noastră de vagon. Din când în când, pale de vânt nervos dirijau spre gemulețul cu gratii trâmbe de fum înecăcios și aburi mirosind a cenușă opărită, ca să nu uităm niciun moment cine suntem și unde ne aflăm. Ne duceau ca pe cei mai periculoși răufăcători. Dar unde? Și, mai ales, de ce?? Bunica lui Țile se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
iuți, nici în veac se va mânia. (David 102) Unde sunt milostenia și îndelunga-răbdare? Unde? Sunt complet tulburat, Doamne! Ajută necredinței mele! Luminează-mă! ... Se lăsase întunericul peste țară și peste sufletele noastre debusolate. Era liniște în colivia noastră cu gratii; nu se auzea decât lătratul sacadat, ritmic și obstinat al roților la extremitatea șinelor ca un memento dureros al unei epopei dramatice: da-da, da-da, da-da... Pe fondul acesta de huruială neîntreruptă și înnebunitoare, sora noastră, Țuki, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de ziar pe care a folosit-o ca înlocuitor cu multă grijă, pentru a nu-i aduce fetei vreo vătămare. Țuki s-a așezat lângă mama, la locul ei. Mircea, dragul meu, oare n-ai putea încerca să arunci printre gratii conținutul oliței? Mă voi strădui, mama, nu știu, sunt cam mici ochiurile... Mircea s-a apropiat de gemulețul cu gratii, având în mâna dreaptă olița. A îndepărtat-o puțin de gemuleț pentru a-și face elan, apoi a proiectat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Țuki s-a așezat lângă mama, la locul ei. Mircea, dragul meu, oare n-ai putea încerca să arunci printre gratii conținutul oliței? Mă voi strădui, mama, nu știu, sunt cam mici ochiurile... Mircea s-a apropiat de gemulețul cu gratii, având în mâna dreaptă olița. A îndepărtat-o puțin de gemuleț pentru a-și face elan, apoi a proiectat-o cu forță spre gratii. Mișcarea a fost inteligent gândită și corect executată, însă din nefericire rețeaua de vergele era prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
voi strădui, mama, nu știu, sunt cam mici ochiurile... Mircea s-a apropiat de gemulețul cu gratii, având în mâna dreaptă olița. A îndepărtat-o puțin de gemuleț pentru a-și face elan, apoi a proiectat-o cu forță spre gratii. Mișcarea a fost inteligent gândită și corect executată, însă din nefericire rețeaua de vergele era prea deasă, așa că o parte din materia aflată în recipient se prelingea încet, de pe vergele, pe peretele de scândură al vagonului spre dușumea. Un miros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
al roților deasupra șinelor de cale ferată, amintindu-ne că suntem cu toții jucăria unui destin unic și implacabil: "da-da, da-da, da-da, da-da"... Dimineața, o rază zglobie de soare s-a furișat fără zgomot prin gemulețul cu gratii și, alarmată, ne-a examinat cu multă atenție și delicatețe fizionomiile, intrigată de absența vizibilă a tonusului vital. Impacientată, parcă voia să ne spună în limbajul nostru omenesc: "Hai, capul sus! Curaj! Nu mai fiți așa de triști. Lumea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
directorului Dumitrescu din 25 decembrie 1949: Ați fost induși în eroare de către șefii voștri, care vă învățau ca într-o mână să țineți crucea, iar în cealaltă pistolul. Voi va trebui să ajungeți până acolo încât să rupeți cu dinții gratiile acestea și să vă duceți la Aiud, unde vă sunt șefii, să-i luați de beregată și să le cereți socoteală pentru ceea ce au făcut din voi. Uitați-vă la Nuty ['Nutti' Pătrășcanu-n.n.]: a făcut ce-a făcut afară
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
multiple (familie, școală, societate, naționalitate, religie...), practic, gardianul care nu ne lasă liberi, colivia aurită în care ne complacem și care ne frânge zborul. Libertatea este atât de aproape de noi, atât de accesibilă încât, în orbirea noastră, nu vedem dincolo de gratiile coliviei când, o singură și fugară ocheadă ar fi suficientă să ne lumineze interiorul, adică esența de care vorbim, Spiritul, și să pășim astfel mereu pe aceeași planetă dar, totuși, alta... Oare să ne aducă mai multă satisfacție o viață
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
avea dreptul la judecată? Nefirescul poate deveni firesc datorită Spiritului. Spiritul este constanta vieții, picătura de Divin ce ne susține. În fiecare om întâlnim, de fapt, Spiritul lui. Calitatea unui Spirit nu este neapărat inferioară dacă Se găsește după niște gratii de celulă. Așa cum nu este neapărat superioară dacă aparține unui... președinte de stat. Dacă Dumnezeu nu ne-a dat încă liber la planurile superioare, înseamnă că noi avem un rol aici, în această densitate în care ne găsim? Ce-ar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
aceștia erau scriitorii fruntași, cum îi gratula partidul, care reprezentau literatura oficială, în timp ce scriitorilor adevărați le era interzis accesul la pagina tipărită. Între timp, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Constantin Noica și mulți alții se aflau după gratii, un Lucian Blaga era marginalizat, iar guvernul comunist își trimitea emisarii pentru a împiedica acordarea acestuia a Premiului Nobel, Bacovia, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu și alții erau ajutați să moară de foame. Pentru a făuri o literatură nouă, erau necesari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
era respectat. "Închisoarea, consideră Ion Ioanid, a fost un fel de muzeu în care s-a păstrat o parte din mentalitatea societății românești, cu calitățile și defectele ei, așa cum s-a închegat în perioada dintre cele două războaie". Aflată după gratii, moralitatea nu s-a degradat, n-a fost supusă intemperiilor regimului, care, prin toate mijloacele, a căutat să distrugă fibra morală a națiunii în dorința de a construi omul nou împletire a delațiunii cu mișelia. Un sindrom care a bîntuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rupturile în vasul din care mănîncă, pentru a le cîrpi apoi cu ace improvizate, te deprima. Aici, priveliștea acelorași bărbați, disprețuind frigul și bălăcindu-se ca animalele în sînul naturii, era reconfortantă. Aerul era pur, lumina nu-mi venea printre gratii și mă simțeam liber și neîngrădit ca într-un alt început de lume. Cîmpia înghețată, ce se întindea către interiorul insulei, cerul albastru, cu dantela lui translucidă de nori, răsturnat în oglinda limpede a bălții, sălciile scorburoase din lunca Dunării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la o parte. — Ce fel de viață e asta ? Ați înnebunit ? — Oricum ar fi, măcar e viață, Cristi, măcar respirăm. Iar dacă nu erau morți, atunci cu siguranță erau închiși. Și torturați, cel mai probabil. Nu mulți ieșeau întregi de după gratii, batjocoriți în ultimul hal, bătuți până nu mai puteau să meargă, înfometați și umiliți, mințile luând-o razna de atâta durere și chin, oameni odată sănătoși care nici nu mai știau cine sunt, din cauza loviturilor zilnice primite în cap, violuri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
deținuți, mai mulți decât În Franța sau În Marea Britanie la acea dată; puține nume răsunătoare printre ei, Însă destui condamnați pentru delicte minore sau aproape inexistente care — potrivit chiar directorului general al Închisorilor — n-ar fi trebuit să ajungă după gratii). Unele evoluții politice au fost ieșite din comun. Să nu uităm că a revenit la putere În anul 2000 un partid cu Înclinări naționaliste destul de accentuate, gata oricând să-i culpabilizeze pe unguri și pe cei care le-ar face
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
noștri germani, francezi, spanioli, irlandezi, britanici ș.a.m.d. realizează abia acum adevărata noastră valoare: de translatori ai unor realități halucinante, de călăuze printr-o lume ce se întrevedea, pentru ei, înainte de 1989, ca o câmpie molcomă și uniformă prin gratiile zidurilor care păzeau cu strășnicie paradisul înșelător al realității sovietice. VASILE GÂRNEȚ: Probabil că mulți vor descrie cu o imaginație „provocată” hotelul Oktyabriskaia, la care am fost cazați. E un hotel de stat, „adică al nimănui” (vorba lui Dmitry Golinko-Wolfson
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aspectuoase; dar, mai ales, nu tu pungi de plastic, nu tu recipiente goale de sifon aruncate pe jos (serviciile publice funcționează), nici măgari sau catâri cu coșuri de piele în spate, nici gunoaie, nici copii desculți pe stradă. Trotuare curate, gratii la ferestre, paznici înarmați, firme bilingve (engleză / ivrit), fațade din piatră albă. Senzațiile de belșug și de rece. În cartierele sărace, familii întregi în stradă, ospitalitate și abordări fără fasoane. Strada israeliană este, ca la noi, un spațiu de care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]