2,864 matches
-
Suciu: „La 28 octombrie 1948, povestește el, Episcopul Suciu a fost în vizită canonică la parohia Ileni, iar apoi a binecuvântat lăcașul bisericesc din Berivoii Mici. Anunțat de Pr. Andrei Radeș (fratele autorului relatării) că a văzut mai mulți preoți greco-catolici la Miliția din Făgăraș, Episcopul Suciu a spus: - Aceste momente grele de persecuție, prin care trece Biserica noastră, sunt cele mai fericite momente din viața noastră creștină, dacă le vom ști folosi bine pentru apărarea credinței, sunt momente care ne
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
nu au mai ieșit decât pentru a ajunge în groapa comună a închisorii”. Acolo, în închisoarea de la Sighet, episcopul Ioan Suciu a rămas între 28 octombrie 1949 și 27 iunie 1953. Episcopul Ioan Suciu se afla închis, alături de alți episcopi greco-catolici români, în celula 44 a închisorii de la Sighet. „S-a purtat foarte dârz, dar iată cum i-a venit sfârșitul. Mi l-a relatat monseniorul Coriolan Tămăian, ordinarius de Oradea: «În seara zilei de 26 iunie 1953, noi, episcop Ioan
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
Micfalău din cadrul comunei Malnaș din nordul județului Covasna, locuit în trecut în majoritate de români colonizați în 1763, și-a pierdut naționalitatea în urma maghiarizării lingvistice a locuitorilor în secolele XIX și XX. Astăzi, puțini dintre ei mai sunt ortodocși sau greco-catolici, majoritatea îmbrățișând romano-catolicismul. La marginea nordică, vestică și sudică a ariei locuite de secui se află mai multe localități cu majorități românești. Sub aspectul toponimiei, numele orașului Vlăhița a fost menționat în documente în anul 1406 sub numele de "villa
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
CJ-I-s-A-07211). De-a lungul secolelor a purtat diferite denumiri (Poján, Polyán, Poyana, Aranyos-Polyán, Székely-Polyán), fiind integrat în Scaunul Secuiesc al Arieșului până în anul 1876. Din anul 1968 satul Poiana a fost intregat teritorial și administrativ în orașul Turda. În Biserica Greco-Catolică „Adormirea Maicii Domnului” există o valoroasă placă istorică din anul 1888 (vezi poza). Textul inscipționat este următorul: ACEASTA S. BASERICA SA EDIFICATU ÎN ANULU 1888 ÎN ZILELE MAI (Măriei) SALE IMPERATULUI) - REGE FRANCISC IOSIF - DE ARCHIEPISCOPU ȘI METROPOLITU DR. IOANU
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
apartenența etnică. Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (83,12%), dar există și minorități de reformați (1,85%) și romano-catolici (1,37%). Pentru 8,53% din populație nu este cunoscută apartenența confesională. În anul 1733, când episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein a decis organizarea în Ardeal a unei conscripțiuni (recensământ), la Făgăraș au fost recenzați doi preoți: Toma (ortodox) și Petru (greco-catolic). Funcționa o biserică românească (greco-catolică) (Sf. Nicolae), iar populația românească a localității era formată din 183 de
Făgăraș () [Corola-website/Science/296980_a_298309]
-
din populație nu este cunoscută apartenența confesională. În anul 1733, când episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein a decis organizarea în Ardeal a unei conscripțiuni (recensământ), la Făgăraș au fost recenzați doi preoți: Toma (ortodox) și Petru (greco-catolic). Funcționa o biserică românească (greco-catolică) (Sf. Nicolae), iar populația românească a localității era formată din 183 de familii, adică un număr de circa 915 persoane. Conform datelor recensământului din 1930 populația orașului era de 11.841 locuitori, dintre care 7.094 români (54,2%), 4
Făgăraș () [Corola-website/Science/296980_a_298309]
-
centru politic, mai ales datorită găzduirii dietelor, ca reședință princiară, precum și pentru faptul că în secolele al XVI-lea - al XVII-lea, a fost scaun superior de judecată. În 1721 Făgărașul a devenit sediu al Episcopiei Române Unite cu Roma (greco-catolică), reședința episcopului fiind la etajul întâi al aripii de sud a cetății. Însă episcopul Ioan Giurgiu Patachi a preferat să stea la Castelul Brukenthal de la Sâmbăta de Jos. La Făgăraș, episcopul Giurgiu a ridicat la rang de catedrală episcopală Biserica
Făgăraș () [Corola-website/Science/296980_a_298309]
-
a fost un preot greco-catolic, om de cultură și autor. A fost "preot în Zalnoc, Sărăuad și Giurtelecu Șimleului — unul dintre cei mai distinși preoți sălăjeni, care fiind și scriitorul unui tom de predici bisericești foarte practice și instructive", scria Daniil Graur. Este cunoscut pentru
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
urmați de cei 159 de mozaici, 3 ortodocși și 2 baptiști. În sat s-au mai păstrat instituții importante cu valoare istorică: biserica din lemn, construită probabil în anul 1531, cu modificări majore în secolele XVIII-XIX și fosta școală confesională greco-catolică.
Breb, Maramureș () [Corola-website/Science/301570_a_302899]
-
Biserica "Sfânta Paraschiva" (până în anul 1948 biserică greco-catolică cu hramul “Adormirea Născătoarei de Dumnezeu”) a fostei mănăstiri Feleacu, terminată în 1516, a fost construită pe locul alteia mai vechi, probabil de lemn. Biserica este atribuită ca fiind ctitorie a lui Ștefan cel Mare, atribuire contestată de medievistul Adrian
Biserica ortodoxă din Feleacu () [Corola-website/Science/307541_a_308870]
-
lemn. Este tencuită atât în interior, cât și exterior. Noua biserică a fost binecuvântată la 21 noiembrie 1927 de dr. Iuliu Florian, Canonic Mitropolitan și a fost sfințită în ziua de 6 iunie 1936, sâmbăta, de către dr. Iuliu Hossu, episcopul greco-catolic al Clujului și Gherlei. La slujba sfințirii au luat parte 20 de preoți, printre care amintim pe preotul Aron Ignat din Ocnița, preotul Ioan Morariu din Pintic, preotul Emil Stanislav din Șopteriu, preotul Gavril Covăsan din Sfântu, preotul Teofil Hossu
Biserica de lemn din Orosfaia () [Corola-website/Science/326952_a_328281]
-
folosirea limbii române în biserică. "Biblia de la București", sau "Biblia lui Șerban", este un monument de limbă română liturgică. Totuși, dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română, . [[Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică|Unirea bisericii din Transilvania cu Roma]] în [[1698]] a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în [[Vechiul Regat]] (de origine slavă) și cei folosiți în [[Transilvania]] (de origine latină). Standardul internațional etnologic [[ISO 639]] conferă limbii române codurile "ro
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
lemne din vechea biserică, știm că aceasta a construită în timpul preotului Cerghi Teodor, fiind binecuvântată de un sobor de preoți. Biserica, a fost construită la începutul secolului XX - după istoricul păstrat în parohie, în anul 1902, iar după șematismele Episcopiei Greco-Catolice în anul 1903 - de către meșterul Grigore din Cozla. Diferențe înte cele două surse apar și la nivelul ocrotitorilor spirituali ai bisericii, unele surse amintind biserica având hramul "Adormirea Preacuratei Fecioare Maria" altele amintind hramul "Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil". Parohia
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]
-
Domnin este un sat în comuna Someș-Odorhei din județul Sălaj, Transilvania, România. În concordanță cu Schița monografică a Sălagiului din 1908, localitatea avea 900 greco-catolici. Pe la 1722 erau 36 familii romanesti, avand preot greco-catolic pe Maftei. Denumiri topice din hotarul satului Domnin: În trecut, hotarul satului Domnin a fost împărțit in 5 furdulauă (trupuri de hotar): Poieni (cu expunere sudică, spre satul Șoimuș), Tiznic (expunere sud-vestică), Față (cu expunere vestică), Fânață/e (cu expunere
Domnin, Sălaj () [Corola-website/Science/301792_a_303121]
-
sauna. Vara, în incinta închisă a piscinei, turiștii, care doresc să campeze, pot monta corturi. În oraș se găsesc un hotel, restaurante etc. Primul lăcaș de cult din orașul Victoria a fost capela clandestină a inginerului Octavian Moisin, totodată preot greco-catolic. Aceasta a funcționat începând cu 21 iunie 1952, în perioada prigoanei comuniste, când Biserica Română Unită cu Roma era interzisă. În prezent există și o a doua capelă greco-catolică. În oraș au fost ridicate după revoluția din 1989 trei biserici
Victoria, România () [Corola-website/Science/299325_a_300654]
-
Victoria a fost capela clandestină a inginerului Octavian Moisin, totodată preot greco-catolic. Aceasta a funcționat începând cu 21 iunie 1952, în perioada prigoanei comuniste, când Biserica Română Unită cu Roma era interzisă. În prezent există și o a doua capelă greco-catolică. În oraș au fost ridicate după revoluția din 1989 trei biserici parohiale ortodoxe, una cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, alta cu hramul „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”, iar a treia cu hramul „Sfânta Parascheva”. Există și o capelă ortodoxă
Victoria, România () [Corola-website/Science/299325_a_300654]
-
Din vechea biserică de lemn, care data din 1707, nu a mai rămas nimic. Avându-și originea în Gârbova de Sus, Alba, biserica este adusă la 1900 în Berghin, cumpărată fiind pentru suma de 360 de coroane. Folosită de comunitatea greco-catolică, biserica din Berghin avea și o „soră” ortodoxă, tot din lemn care a fost demolată spre anul 1960. Construirea actualei biserici de zid ce a determinat utilizarea bisericii vechi doar ocazional precum și alunecarea terenului au dus în final la dispariția
Biserica de lemn din Berghin () [Corola-website/Science/315836_a_317165]
-
ajungându-se ca în anii 1980, la poarta călugărului să bată bolnavi din toate părțile țării. Călugărul a murit în anul 2000, însă mulți oameni îl păstreaza în memorie și fac pelerinaj la mormântul lui care este așezat lânga Mănăstirea greco-catolică din Prilog. Pe lângă cea greco-catolică, Prilogul mai are încă o Mănăstire care nu este în sat și anume MĂNĂSTIREA PORTĂRIȚA-ortodoxă, aceasta fiind așezată în domeniul Prilogului, în imediata apropiere a localității Mujdeni. Se poate ajunge la Portărița ușor, având drumuri
Prilog, Satu Mare () [Corola-website/Science/301770_a_303099]
-
, cunoscută și sub numele "Madonna del Pascolo", după o icoană păstrată acolo, este o biserică din Romă atestata din anul 796, folosită din secolul al XVI-lea de călugării greco-catolici bazilieni. În această biserică a fost înmormântat episcopul Inocențiu Micu-Klein, la rândul sau călugăr bazilian. Osemintele sale au fost aduse la Blaj în anul 1997. Epitaful episcopului, scris de Samuel Micu, se găsește în interiorul bisericii. Biserică Sânți Sergio e Bacco
Biserica Santi Sergio e Bacco din Roma () [Corola-website/Science/320238_a_321567]
-
nu aveau nici preot și nici biserică. Protopopul Ștefan Moldovan a menționat în anul 1852 faptul că în perioada 1833-1844 biserica românească a fost folosită alternativ de ortodocși și de greco-catolici. În anul 1844 "„neuniții" [ortodocșii] "au lăpădat pe uniți" [greco-catolici] "din biserica comună, și așia" [sic] "uniții au fost fără de oratoriu până în an"[ul] "1850" (...) "și acum se gătesc a redica biserica demnă de acest nume.”" Odată cu prăbușirea comunismului, crește numărul sașilor care părăsesc Biertanul cu destinația Germania. Dacă în
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
sub codul LMI: . Are hramul ""Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"" și este încă folosită de credincioși pentru slujbele din duminici și sărbători. Creștinii din satul Podișu, sau "Ciumeni" - cum se numea odinioară această localitate, și-au construit biserica, conform șematismelor greco-catolice în anul 1833. Actuala biserică de lemn, înlocuiește una mai veche, biserică care exista și în 1733, an în care, sub păstorirea episcopului Inocențiu Micu-Klein a fost întocmită o conscripție cu caracter religios printre românii ardeleni. La acea dată satul
Biserica de lemn din Podișu () [Corola-website/Science/309826_a_311155]
-
de Buteasa (n. 18 mai 1820, Vășad, Bihor, Transilvania - d. 31 iulie 1892, Blaj, Comitatul Alba de Jos, Transilvania) a fost un preot, episcop și mitropolit greco-catolic român. Familia lui era de origine maramureșană, din Oncești (Văncești), trecută prin Buteasa (Țara Chioarului), de unde provine numele său nobiliar, "de Buteasa", și stabilită apoi la Vașăd, în Bihor. A făcut două clase elementare în satul natal, iar apoi la
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
fost trimis de Episcopia Română Unită de Oradea la Seminarul „Sfânta Barbara” din Viena, unde a absolvit 4 ani de teologie. Revenit de la Viena, a fost hirotonit preot celib, la 10 august 1845, odată cu consacrarea bisericii din Vășad, de către episcopul greco-catolic român Vasile Erdeli-Ardeleanu. A fost numit cancelar și protocolist al cancelariei episcopale. La 19 noiembrie 1845, a fost numit capelan la Macău (azi Makó, în sud-estul Ungariei), iar la 7 decembrie, din același an 1845, având o pregătire și calități
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
Alexi. Papa Pius al IX-lea, prin bula din 25 septembrie 1865, a confirmat alegerea, iar la 3 decembrie 1865, a fost consacrat episcop, prin punerea mâinilor episcopului Iosif Pop Silaghi (Sălăjanul), în calitate de împuternicit al mitropolitului Alexandru Șterca-Șuluțiu, în catedrala greco-catolică din Oradea. La 28 ianuarie 1866, a fost instalat la Gherla, unde a fost primit triumfal. A făcut vizitații canonice în părțile Năsăudului, Becleanului, Dejului și Gherlei. În cei doi ani de episcopat la Gherla, Ioan Vancea a înființat o
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
însoțit de secretarul mitropolitan dr. Victor Mihali de Apșa, pentru a participa la Conciliul (Sinodul) ecumenic Vatican I. A rămas la Roma până în 30 iunie 1870. Cu acest prilej mitropolitul Ioan Vancea a fost cel care a săvârșit prima liturghie greco-catolică în limba română în Catedrala Sfântul Petru, în fața corpului episcopal din lumea întreagă, la data de 28 ianuarie 1870. I-a avut diaconi pe canonicul Ioan Sabo și pe Victor Mihaly de Apșa. A fost elogiat de către înalții prelați participanți
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]