1,996 matches
-
-i exprima bănuiala că o înșeală. Efectul dramatic al acestei conversații este realizat printr-un paralelism de situații, fiecare povestindu-și drama. Similitudinea posturii lor apare când cei doi realizează că „îi traduce” una și aceiași persoană. Cu mintea lui greoaie, Pampon crede în povestea cu înșelăciunea spițerului și, după ce Mița lămurește lucrurile („ce spițer? nu-i spițer...”), cade victima unei alte confuzii. Agresiv, aleargă după bietul Crăcănel, care este amantul Miței, dar nu cel cu „traducerea”. Mache Razachescu, „ce-i
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și poate că acolo Îi va surâde norocul. Zis și făcut: Își cumpără un calculator pentru că nu avea până atunci- făcu niște cursuri de inițiere și, Încet, Încet Învăță să mânuiască această “unealtă” care i se păru la Început destul de greoaie. Apoi, Își deschise conturi pe site-urile matrimoniale.Gigilică și-a completat profilul și s-a descris: “ bărbat matur, fără obligații, cu venituri substanțiale, caut o femeie care, pe lângă afecțiune, să-mi dăruiască și un moștenitor”. Această descriere părea destul de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Comunelor fusesem invitat eu să-i țin locul. Aerul respectabil al societății nu prevestea nimic bun. Femeile erau prea drăguțe ca să fie bine îmbrăcate și prea sigure pe poziția lor ca să fie amuzante. Bărbații aveau o înfățișare de-a dreptul greoaie. Plutea deasupra tuturor un aer de satisfacție și prosperitate. Toată lumea vorbea mai tare decât ar fi fost firesc, dintr-un fel de dorință instinctivă de a da viață petrecerii, așa că era mult zgomot în cameră. Dar conversația nu era generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sport și cu melonul neperiat. Avea pantalonii necălcați, mâinile murdare, iar fața lui, cu barba roșie crescută de câteva zile, cu ochii mici, nasul mare și agresiv, era nu numai aspră, ci de-a dreptul sălbatică. Gura prea mare, buzele greoaie și senzuale. Nu, era imposibil să-l etichetez exact. — Și nu te mai întorci la soție? l-am întrebat în cele din urmă. Niciodată. — Să știi că ea e gata să dea uitării tot ce s-a întâmplat și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ce i-a insuflat prima dată ideea de a se face pictor, ori n-a izbutit să-mi spună, ori n-a vrut. În orice caz, n-am înțeles nimic. Am încercat să mă conving singur că în mintea lui greoaie crescuse încetul cu încetul până la paroxism un sentiment de revoltă, dar împotriva acestei idei se ridica faptul neîndoielnic că până atunci nu manifestase nici un fel de nemulțumire față de monotonia vieții sale. Dacă, fiind cuprins de o plictiseală insuportabilă, se hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din când în când făceam câte o partidă de șah cu el. Avea un temeperament destul de imprevizibil. Uneori ședea tăcut și dus pe gânduri fără să bage în seamă pe nimeni. Alteori, când era bine dispus, vorbea în felul său greoi, cu multe întreruperi. Niciodată nu spunea vreun lucru inteligent, avea o vână de sarcasm brutal care nu era lipsit de efect și întotdeauna spunea numai ceea ce gândea cu adevărat. Nu-i păsa de susceptibilitățile altora, iar când izbutea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spuse Strickland. — Ei haide, haide, fii rezonabil. Dă-mi voie să te așez mai confortabil. N-ai pe nimeni care să te îngrijească? Se uita speriat în jur la mansarda aceea sordidă. Încercă să aranjeze așternutul. Strickland, cu o respirație greoaie, păstra o tăcere furioasă. Îmi aruncă o privire plină de antipatie. Am înfruntat-o în liniște. — Dacă vrei să faci ceva pentru mine poți să-mi aduci niște lapte, spuse Strickland în cele din urmă. De două zile n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
adorm învîrtindu-mă când pe o parte, când pe cealaltă, dar somnul nu se lipea de mine. Timpul curgea anevoie, cu picătura. Fără vrere, am înregistrat auditiv toată activitatea matinală a mansardei. Gleber plecă cel dintâi, la șapte, cu pașii lui greoi și măsurați. Apoi, sora Mihaelei, grăbită, ca întotdeauna. După ea veni la rând Virgil, actorul, care se întoarse după o oră, cu coșnița de la piață. Auzeam, de asemenea, pe Rița dere-ticînd prin odăi, cum și glasul strident al Dorinei. În
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ce însemna oare știința dreptului, ce noimă aveau disciplinele filozofice și toate celelalte științe pe lângă marea știință a dragostei? Dacă școala nu ne învăța să descoperim țara iubirii și să întreținem nestinsă flacăra ei, la ce bun toată învățătura aceea greoaie și uscată? Cu aceste gânduri am trăit zile întregi, zburând numai pe vîr-furi de munte, unde mă simțeam asemenea zeilor olimpici. Dacă ar trebui să dau un nume acestui zbor pe culmi, i-aș spune: fericire. O fericire necuprinsă, darnică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
importanță prea mare faptului că își cioplește piciorul patului nupțial dintr-un măslin nedezrădăcinat. Dar un romantic nu se poate abține să nu exclame: Așadar, haimanaua știa că dragostea și fidelitatea trebuie să meargă împreună! Noaptea, târziu. Pe fundalul foșnetului greoi al valurilor, se aud, de pe terasă, voci ușor stridente, mai ales când râd. Nu înțeleg ce spun. Comentează, probabil, nimicurile de peste zi sau pun țara la cale. E puțină nesimțire în această șuetă nocturnă care nu se sinchisește că alții
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că un codeținut îi putea da cu adevărat un ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
decât niște monologuri, Irina neavând decât rolul să-mi întreție elocința, rolul confidentelor din tragediile clasice. Am făcut o excursie de elevi, și am avut multe peripeții și nedumeriri. Amicii erau, unii, de cea mai proastă calitate. Fete cu vorbe greoaie și gesturi la fel. Schimbau între ele zilnic cele câteva rochii și cei câțiva ciorapi pe care-i aveau. E ridicol să vezi aceeași bluză roșie cu panglicuțe colorate, ornamentate pretențios, apărând în fiecare zi pe alt trup. Mă indignam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Mă clătinam la cea mai mică întîrziere. Vecinii mă priveau curioși. Elveția, Austria, Ungaria, România... Întârzierile fatale din România, după ce venisem exact. Semnalele întreite de plecare de prin toate stațiile mici din Ardeal, până ce trenul să se pună în mișcare greoi. Ce mizerie! Am sosit la miezul nopții. Am luat un automobil și m-am dus la prietena mea Gina. Am găsit casa întunecată și am sunat lung, de mai multe ori, până s-au aprins luminile. A apărut servitoarea somnoroasă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
oameni, dar soldații lui Kyutaro se împuținau și ei tot mai mult, pe când continuau urmărirea. Deși efectivul principal o luase mult înainte, doi oameni care încă mai respirau, printre cadavre, își încrucișară acum lăncile, după care le abandonară, fiind prea greoaie, și-și scoaseră săbiile. Încăierându-se, desprinzându-se apoi, cădeau, se ridicau iarăși și se băteau la nesfârșit, în propria lor luptă personală. În sfârșit, unul îi zbură celuilalt capul. Cu zbierete aproape demente, învingătorul o luă la fugă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în realitate ea poate că era Melisa. Dar dacă amândouă arătau la fel, într-adevăr aveau ce arăta. Le caracteriza și pe ele o anumită robustețe, la fel ca și pe tatăl lor, fostul magistrat, dar nici urmă de aparență greoaie. Mai degrabă ți-ar fi venit să spui despre oricare din ele: uite o fată sportivă, numai bună să-și petreacă timpul liber pe terenurile de tenis cu zgură roșie din marginea de vest a orașului. Nici lor, la fel
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe timpul deplasării. Asta ar fi însemnat ca, la popasuri, atunci când cobora, automobilistul să fie întâmpinat de o adevărată furtună. Or, așa ceva nu se întâmpla. Și nici din stânga sau din dreapta nu se simțea nimic. Doar respirația i se părea puțin mai greoaie. Nu după multă vreme, au dispărut și alternanțele zi-noapte, locul acestora fiind luat de un amurg continuu; soarele, tot mai palid, putea fi, destul de lesne, confundat cu o lună plină. De-abia atunci, cel de la volan a simțit că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Dar un prea mare entuziasm nu poate să compenseze decât parțial greșelile făcute. Am îmbătrânit eu, poate, dar nu sunt o pradă ușor de digerat... - Oferta ta este... este inacceptabilă, îi răspunse bâlbâit Kaan. Începu să respire într-un ritm greoi și sacadat ca un animal hăituit. Fața i se înroșise din cauza nervilor, iar transpirația îi curgea în pârâiașe pe fața buhăită, de parcă tocmai terminase niște exerciții de gimnastică imposibil de realizat pentru cineva de gabaritul său. - Cred că am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
n-a mai putut să nu strige. Am văzut-o zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca o pată de apă ce se evaporă-ncet pe asfaltul încins... Am văzut-o, în fine, ridicân du-se greoaie și mer gând la baie, cu o mână între pulpele umede... Când s-a-ntors, nu mai eram acolo. A doua zi dimineață i-am găsit la masă, bând cafeaua, la fel ca-n celelalte șase dimineți din mica mea vacanță pariziană
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
in etc.), dar a fost o con tesă cum nu s-a mai văzut, totuși. Cam la o oră după ce mă trântisem, de data asta chiar îm brăcat, în patul meu cu baldachin și oaie fierbinte, m-a trezit scârțâitul greoi al ușii dormitorului. Am văzut-o atunci pe contesă strecurându-se, luminată violent de stele pe-o parte, întunecată și enigmatică pe cealaltă. Am văzut oaia zburând cât colo și buf nind greu lângă pat. Contesa a intrat în pat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
timp de o oră ronțăiți biscuiți și puneți ziua la cale. Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbați, nici altceva. Pentru că din ele-am ieșit și-n ele ne-ntoarcem, și mintea noastră se ro tește ca o pla netă greoaie, mereu și mereu, numai în jurul lor. Notă finală Dacă v-au plăcut, cât de cât, istorioarele mele, mă veți mai răbda, poate, un momentissimo, căci țin morțiș să aduc mulțu miri câtorva dintre cei care, într-un fel sau altul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dacă corespunde numelui, atunci avem de la el un număr mare de monumente. Posedăm aici în Berlin o cameră mormântală. Ieroglifatele sunt chiar între cele mai vechi monumente în stil arhaistic. Ea aparținea unui amploaiat care avea privighere asupra palatului. Deși greoaie, totuși ieroglifele cu mare caracteristică. Mai sunt: o altă cameră mormântală, table din vremea lui. Stilul cu mare naturalism pe statue. Fardurile * naturale * se arătau vorbitoare, ochi vii. 2 rege. Sufis 36 ani de guvern. Huifu pe monumente. Este Cheops
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sa, dezgustătorul provoacă neplăcere, prin mortificare inspiră groază, iar prin hidoșenie-scârbă, aspecte și sentimente implicate deopotrivă în macabru ca și în grotesc. De altfel, grosolanul displace mai ales prin “ caracterul inform al masei sale”, de aceea mișcările sale vor fi greoaie, stângace și chiar brutale, aspecte ce fac din grosolan o “pârghie importantă a comicului gros”. La rândul său, hidosul, ca diformitate, ne scârbește, provocând în noi o reacție aproape organică. Din acest motiv, arta se slujește cu succes de hidos
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Pe pardoseală era atâta sânge, încât mâinile Împăratului în agonie erau scufundate în el. Și în timp ce zăcea cu fața în jos, ochii i se fixară o clipă asupra unei ultime imagini: veneau mulți oameni alergând, iar în fața lui văzu încălțările greoaie ale puternicelor, incoruptibilelor gărzi germanice. „Ați ajuns târziu“, gândi el. Pentru prima oară în cei douăzeci și nouă de ani ai lui, știu că nu se mai teme de nimic. Nu mai văzu nimic, toate senzațiile fizice se descompuseră. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și a ridicat în cinstea lui un altar. De fapt, era un monument închinat lui însuși. La acele cuvinte, vântul risipi ceața și dădu la iveală, pe deal, un edificiu solemn, terasat, din marmură albă. Pe prima terasă se aflau greoaiele rostra - pintenii de metal cu trei vârfuri folosiți pentru a sparge chila corăbiilor dușmane - de pe cele treizeci și șase de navae rostratae pierdute de Marcus Antonius. Erau zdrobite, făcute așchii; puterea lor de distrugere nu salvase corăbiile de la înfrângere. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numeroasă și mai aproape de el, de netrecut. Gajus stătea în fundul galeriei și aștepta scurtul moment când treceau pașii aceia îndepărtați. Tiberius mergea la mică distanță în fața escortei, fără să se întoarcă, fără să vorbească. Înalt, adus de spate, cu mâinile greoaie. Singur. Ce forțe, ce demoni dezlănțuia oare puterea? Ce simțea acela care o deținea? În spatele lui mergea grăbit, pentru audiența din fiecare dimineață, mic, cu părul cărunt și rar, astrologul Thrasyllus, pe care Tiberius îl adusese din vremea exilului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]