2,626 matches
-
injust, rasist (moștenitorul tronului habsburgic înainte de a fi asasinat la Saraievo, Franz Ferdinand, îi considera pe slavii din imperiu niște sub-oameni, pe sârbi considerându-i niște porci.) și brutal în care erau tratate minoritățile negermane si nemaghiare ale Austro-Ungariei, Imperiul Habsburgic era o permanentă și predilectă țintă a terorismului naționalist: de exemplu, românii, în frunte cu Ilie Cătărău, i-au trimis prin poștă adjunctului episcopului catolic al Transilvaniei, în martie 1914 o bombă cu ceas, care l-a omorât, iar un
Cauzele Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/299912_a_301241]
-
trei evenimente majore de importanță culturală, istorică și religioasă. Două evenimente se leagă de revoluția maghiară de la 1848. În data de 17 ianuarie 1849 armata maghiară condusă de generalul polonez Iosif Bem a reușit la Gănești prima victorie împotriva armatelor habsburgice, tot în decursul anului 1849 poetul romantic maghiar Sándor Petőfi a trecut prin Gănești în drumul său spre Secuime. În 1638 localitatea Gănești a fost locul unei premiere religioase, în acel an constituindu-se la Gănești, pentru prima dată în
Gănești, Mureș () [Corola-website/Science/299938_a_301267]
-
ca rege în 1471, i-a succedat lui Matei. În 1526, fiul lui Vladislav, Ludovic al Boemiei a murit într-o bătălie, iar Împăratul Ferdinand I a fost ales rege al Boemiei. Moravia a rămas cu Boemia ca o posesiune Habsburgică până la sfârșitul Primului Război Mondial. Până în 1641, capitala Moraviei a fost localizată la "Olmütz" Olomouc, dar după ce a fost capturată de suedezi, a fost mutată la orașul mai mare "Brünn" Brno, care a rezistat în fața invadatorilor. Margraviatul Moraviei a avut propriul "zemský
Moravia () [Corola-website/Science/299954_a_301283]
-
Viena) a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1765-1790. A fost, de asemenea, rege al Ungariei, Boemiei etc. A fost primul fiu al împărătesei Maria Tereza și al soțului acesteia, împăratul Francisc I, cooptat la conducerea Țărilor Ereditare Habsburgice după moartea tatălui său în anul 1765. Din cei șaisprezece copii ai cuplului imperial, a fost cel mai dificil de educat. Copil așteptat cu nerăbdare, după trei fete, nașterea sa a fost întâmpinată cu bucurie de Maria Tereza, care și-
Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299307_a_300636]
-
numai regiunea denumită de Turci «"Bugeac"»). Din 1812, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui teritoriu, două concepții identitare potrivnice: «românismul» care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și «moldovenismul» susținut de autoritățile rusești, care (fără să fie încă astfel denumit în acele vremi) promova deosebirea și despărțirea culturală și politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice supuși ai « "Țarului tuturor Rusiilor" », de ceilalți. ca
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
serie de noi victorii poloneze au asigurat independența țării și i-au securizat frontierele. Polonezii luptau să-și apere independența proaspăt câștigată, pe care o pierduseră în 1795 după dezmembrarea țării de către vecinii mai puternici: Imperiul Rus, Prusia și Imperiul Habsburgic. S-a încercat și formarea unei noi țări, Federația Międzymorze, pe ruinele fostelor imperii. Bolșevicii reușiseră să obțină victorii importante în 1919 în războiul civil rus, dând lovituri mortale inamicilor din Armata Albă. Lenin a considerat că Polonia este un
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
și deoarece Carol a început să numească flamanzi în posturi importante din Spania și America, ignorând candidații castilieni. Rezistența a avut drept rezultat izbucnirea Războiului Comunităților Castiliene, suprimat până la urmă de Carol. După aceasta, Castilia a fost integrată în Imperiul Habsburgic, și a reprezentat o sursă importantă de resurse militare și financiare pentru imperiu. În timpul domniei lui Carol teritoriile din Noua Spanie au fost extinse în mod considerabil de conchistadori precum Hernán Cortés sau Francisco Pizarro, care au determinat căderea imperiilor
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
scurt timp după moartea lui Carol), care a decimat sever brațul marin spaniol. În același timp corsarii musulmani au acționat sub autoritatea și supravegherea sultanului, au devastat în mod regulat coastele spaniole și italiene, au lovit comerțul spaniol și puterea habsburgică. În 1536 regele Francisc I al Franței s-a aliat cu Suleiman împotriva lui Carol. În timp ce Francisc a fost convins să semneze tratatul de pace din 1538, el s-a aliat din nou cu otomanii în 1542 într-o alianță
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
catolice. În urma acțiunilor lui Carol, Imperiul Persan a intrat în conflict cu Imperiul Otoman (1532-1555), forțând-l pe acesta să împartă resursele militare. Carol a suferit de un maxilar inferior extins, o deformare care s-a înrăutățit în viitoarele generații habsburgice dând naștere termenului de maxilarul Habsburg (prognatism). Această deformare a fost cauzată de lunga istorie de endogamie care a fost practicată în familiile regale pentru a menține controlul dinastic al teritoriilor. El se chinuia să mestece mâncarea în mod corespunzător
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
Carol a abdicat la toate titlurile sale cu excepția ținutului Charolais, dând Imperiul Spaniol (Spania continentală, Olanda, Neapole-Sicilia, Lombardia și coloniile spaniole din America) fiului său, Filip al II-lea al Spaniei. Fratele său, Ferdinand I, deja intrase în posesiunea ținuturilor habsburgice succedându-i ca împărat al Sfântului Imperiu Roman. Carol s-a retras la mănăstirea din Yuste, în Extremadura, Spania, însă a continuat să păstreze o corespondență largă și și-a menținut interesul asupra situației imperiului. A suferit de o gută
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
numele unui trib celtic ce ocupă teritoriul. În Evul Mediu aici se află Ducatul Boemiei (Regatul Boemiei după 1198), unificat de Casă de Premislid în secolul IX. Mai târziu a făcut parte din Sfanțul Imperiu Român și ulterior din Imperiul Habsburgic. În 1348 la Praga se înființează prima universitate din Europa Centrală iar ulterior regiunea a fost centrul mișcării de emancipare a națiunii cehe. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar regiunea este principala regiune a nou formatei republici a Cehoslovaciei. În 1938, în urma
Boemia () [Corola-website/Science/297924_a_299253]
-
anilor 1300, el a trecut de la episcopia Wrocławului la ducele Konrad I de Oels (Oleśnica). Împreună cu restul Sileziei, Oborniki a trecut sub suzeranitatea Regatului Bohemiei, parte a Sfântului Imperiu Roman, în Evul Mediu târziu. Regiunea a fost moștenită de Monarhia Habsburgică a Austriei în 1526 și anexată de Regatul Prusiei în 1742 în timpul Războaielor Sileziene. Orașul a fost administrat în cadrul provinciei prusace a Sileziei sub numele de Obernigk. Poetul Karl Eduard von Holtei a trăit în Obernigk câțiva ani și s-
Oborniki Śląskie () [Corola-website/Science/297933_a_299262]
-
Dintre domnii care i-au urmat lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu, Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir. După ce, în 1775, partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina) a fost cedată Imperiului Habsburgic, în 1792, prin Tratatul de la Iași, Imperiul Otoman a fost forțat să cedeze și teritoriile deținute în regiunea care acum se numește Transnistria, către Imperiul Rus. Astfel, Imperiul Rus a ajuns să aibă o frontieră comună cu Moldova. După războiul
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
evreii formau aproape o jumătate din populația orașului. În secolul al XVII-lea orașul intră în declin din cauza invaziei suedeze din timpul războaielor nordice. După cea de-a treia dintre împărțirile Poloniei, în 1795 Lublin devine parte componentă a imperiului habsburgic, iar din 1809, a ducatului Varșoviei întemeiat de Napoleon. Din 1815 Lublin face parte din Polonia Congresului, dependentă de Rusia. La începutul secolului al XIX-lea au loc mai multe acțiuni de modernizare a orașului, construindu-se noi piețe, străzi
Lublin () [Corola-website/Science/297938_a_299267]
-
Similară a fost și soarta altor orașe ale județului, în Drzewica au rămas doar 21 de case, și în Odrzywół 22 de case. Până în 1795, Opoczno a aparținut din Polonia Mică. În urma Împărțirilor Poloniei, orasul a fost anexat de către Imperiul Habsburgic, iar în 1815 a devenit parte a Regatului Poloniei aflat sub suzeranitate rusă (Congresul Poloniei). La acea vreme, orașul a fost împărțit în districte catolice și evreiești. Populația a fost decimată de epidemii frecvente de holeră, care au revenit de
Opoczno () [Corola-website/Science/297930_a_299259]
-
III-lea al Poloniei (Cazimir cel Mare) în 1354 de către coloniști germani de la Görlitz (a se vedea, de asemenea, Walddeutsche). Ca rezultat al primelor împărțire a Poloniei (Tratatul de la St-Petersburg din 05 iulie 1772), zona orașului a fost atribuită monarhiei habsburgice (pentru mai multe detalii, citiți articolul Regatul Galiției și Lodomeriei). Până în anul 1918, orașul a aparținut Austriei (Cisleithania) după Compromisul austro-ungar din 1867, a devenit centrul districtului cu același nume, una din 78" Bezirkshauptmannschaften" în provincia Galiția (proprietate a Coroanei
Gorlice () [Corola-website/Science/297946_a_299275]
-
mai multor așezări daco-romane care datează din secolele III - IV. În 1562 Biledul devine proprietate regală. Colonizarea germanilor are loc într-o primă etapă în 1765 și în a doua etapă între 1768 - 1775. În 1786 se construiește biserica. Stăpânirea habsburgică a stabilit Biledul cu statut urban. În perioada 1956 - 1996 au avut loc importante emigrări spre vest. Primarul comunei, Cristian David este membru PSD iar Braica Gheorghe (IND). Consiliul Local este constituit din 13 consilieri, împărțiți astfel: Biledul este înfrățit
Comuna Biled, Timiș () [Corola-website/Science/297967_a_299296]
-
să aducă sub stăpânirea Șerbiei, pentru scurt timp, regiunea dintre râul Morava și masivul muntos Homolije. Către sfârșitul secolului al XIV-lea, regiunea a intrat complet sub stăpânirea Imperiului Otoman. Stăpânirea otomană a fost întreruptă doar de o scurtă perioadă habsburgica (1718-1739). Până în 1817, anul reînființării statului sârbesc, românii timoceni trăiau într-o unitate administrativă comună care se numea „Provincia Morava-Lom“ și care era situată pe o mare parte a teritoriului vechii provincii Moesia Superior și pe teritoriul Daciei Aureliene. Unii
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
Frasin, Milișăuți, Rădăuți, Siret, Solca, Suceava, Vatra Dornei și Vicovu de Sus din România, precum și Cernăuți, Cozmeni, Zastavna, Vășcăuți pe Ceremuș, Vijnița, Sadagura și Storojineț din Ucraina. Denumirea a intrat oficial în uz în 1774, odată cu anexarea teritoriului de către Imperiul Habsburgic. Numele provine din cuvântul slav pentru "fag" („buk”), astfel termenul „Bucovina” se poate traduce prin „Țara fagilor”. Termenul "bucovina", în sensul de "pădure de fagi", apare prima dată într-un document emis de domnul Moldovei, Roman I Mușat, la 30
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
sate, aflate pe apa Siretului, „în sus până la "bucovina cea mare", pe unde se arată drumul de la Dobrinăuți...” Teritoriul Bucovinei a făcut parte din Principatul Moldovei; în 1774, 10.442 km² din partea de nord-vest a Moldovei sunt anexați de către Imperiul Habsburgic. Devine Ducatul Bucovinei în 1849, unindu-se ulterior cu România la 15/28 noiembrie 1918, pentru ca, pe 28 iunie 1940, urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, partea sa de nord împreună cu Basarabia și Ținutul Herța, să fie ocupate de U.R.S.S.. În
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
parte a Ucrainei (regiunea Cernăuți). Pînă în 1774 nu putem vorbi de Bucovina, aceasta fiind înainte o parte din "Țara de Sus" a Țării Moldovei. Ca realitate istorică și ca nume de teritoriu, Bucovina începe să existe în cuprinsul Imperiului Habsburgic, dăinuind în imperiu vreme de 144 ani, între 1774 și 1918. Odată cu debutul administrării habsburgice, denumirea de "Bucovina" este adoptată oficial. Totuși, numele nu se impune decât treptat, o vreme continuându-se și utilizarea în paralel a unor denumiri mai
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
înainte o parte din "Țara de Sus" a Țării Moldovei. Ca realitate istorică și ca nume de teritoriu, Bucovina începe să existe în cuprinsul Imperiului Habsburgic, dăinuind în imperiu vreme de 144 ani, între 1774 și 1918. Odată cu debutul administrării habsburgice, denumirea de "Bucovina" este adoptată oficial. Totuși, numele nu se impune decât treptat, o vreme continuându-se și utilizarea în paralel a unor denumiri mai vechi: Țara de Sus/Țara Moldovei, Plonina, Cordon/Cordun și Arboroasa. (Acest ultim apelativ este
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
Țara de Sus/Țara Moldovei, Plonina, Cordon/Cordun și Arboroasa. (Acest ultim apelativ este reafirmat de un grup de studenți români de la Cernăuți (Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Morariu), care au înființat societatea cu același nume în 1875). În timpul administrării habsburgice, toți birocrații erau obligați să învețe limba română. În 1793 s-a introdus învățământul obligatoriu în limbile germană și română, iar în 1875 s-a înființat Universitatea „Franz Josef” la Cernăuți. Recensământul din 1776 a reliefat faptul că în Bucovina
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
printre care și Ceaslovul din 1745 aflat și astăzi în colecția Mănăstirii. Totuși, în 1750, odată cu alegerea episcopului Iacob Putneanul ca mitropolit al Moldovei, tipografia a fost mutată la Iași. În anul 1775, nordul Moldovei a fost anexat de către Imperiul Habsburgic în urma unei înțelegeri cu Imperiul Otoman, reprezentanții Moldovei nefiind nici măcar consultați. În anul 1781 s-a construit un turn clopotniță, dar peste numai un an, în 1782, reședința episcopală a fost transferată la Cernăuți. Ca urmare a acestor evoluții istorice
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
secolul XIV. În secolul XVI, statul sârbesc a fost cucerit de otomani. Șerbia și-a recâștigat independența față de Imperiul Otoman prin revoluția sârbă din secolul XIX și, în același timp, și-a extins teritoriul. Voivodina, fosta provincie regală a Imperiului Habsburgic, s-a unit cu Șerbia în 1918. După sfârșitul Primului Război Mondial, statul s-a unit cu celelalte state slave din Balcanii de Vest, formând un stat iugoslav, care a existat, în diferite forme politice, până în 2006, cănd Șerbia a redevenit un
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]