1,981 matches
-
sunt locuri. Am insistat, dar degeaba. Plictisită poate, până la urmă mi-a recomandat să merg să mănânc ceva, și să revin mai târziu. Văzându-l apoape, am ales restaurantul din parc. Acolo, o priveliște dezgustătoare: o femeie beată, în ultimul hal. Venit s-o ia acasă, bărbatu-său a pălmuit-o, i-a scăpat capul pe ciment, ce mai, a fost un spectacol tare urât. Pentru ca impresia despre oraș să fie întregită, așteptam degeaba la masa localului să-mi ia cineva
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
iarna. Lucinescu a făcut cunoștință cu acțiunea violentă în camera 3-subsol, unde a sesizat că ceva nu este în regulă din cauza discursului ciudat al lui Eugen Măgirescu, care i-a mărturisit, după o tăcere semnificativă: ' Dacă ai ști în ce hal am suferit!'. Pentru a evita discuțiile periculoase, Lucinescu a organizat în cameră miniconferințe despre mecanică. În vara lui 1950, în cameră au intrat cinci deținuți mai bine hrăniți și agresivi, printre care și Titus Leonida, care au pornit bătăile. Lucinescu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Ăștia erau destul de nepricepuți, erau intelectuali voluntari, în disperare de cauză, l-a întrebat pe milițianul de la ambasada libiană, vecină, care, din câte ne-am dat noi seama din dosare, n-a raportat niciodată cazul. Se ajunsese într-un așa hal, că toată lumea supraveghea pe toată lumea. Nu erau computere, ca azi. Deci un nume care apărea într-un dosar nu sărea automat în alt dosar. Supravegherea era atunci ca și agricultura : extensivă - suprave‑ gheai foarte mult și strângeai puțin. De aceea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Eu n-am prins niciodată toată teoria asta a corupției în com‑ portamente regresive. Ce se crede e că trebuie să existe un stimulent, ca oamenii să fie motivați să-și schimbe comportamentul. Dar asta nu e ușor, pentru că, în halul în care se fură în țările ce sunt sistematic corupte, nu vei putea niciodată, de exemplu, să crești salariul unuia de la vamă, față de cât ia el. N-ai cum, pentru că e prea puțin. Deci trebuie cumva, între costul represiunii, pe
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
s-a decis încă situația dvs. universitară. Sunt incapabil să înțeleg cauzele. Widengren părea optimist, iar acest lucru îmi dăduse curaj. Dar știu foarte bine ce înseamnă un ciclu ghinionist - eu însumi am suferit între 1944 și 1950 în așa hal, încât mă consideram definitiv condamnat la mizerie și solitudine. Iar apoi, dintr-o dată, Fortuna s-a schimbat!... Singura mea speranță este să găsesc mereu o fundație, oricare ar fi ea, care să îmi asigure pâinea de fiecare zi. Detest cursurile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Miorița ș...ț 21 martie Dragă prietene, vă vine să credeți că această scrisoare a zăcut mai bine de două luni într-un dosar? Eram convins că o terminasem și expediasem în ianuarie... Asta dovedește (I am afraid!) în ce hal mi-am pierdut memoria!... În orice caz, voiam să vă spun că observațiile dvs. despre Miorița mă tulbură: căci această baladă nu este doar foarte populară, ci se cunoaște contextul său ritual, care este arhaic (precreștin, după Bártok). Dar vom
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
al Afacerilor Interne și responsabil cu lagărele, a transmis indicația de a se folosi bătaia, zelosul comandant al coloniei de muncă Salcia, locotenentul Pavel Ion, s-a achitat excelent de sarcina trasată de superiorul său. "Deținuții erau bătuți în așa hal, încît pierdeau carnea de pe ei", avea să declare mai tîrziu, în fața unei comisii de partid secrete, un înalt demnitar comunist, șef al Ministerului de Interne. Bătea comandantul, băteau ofițerii și subofițerii, băteau brigadierii, aleși de administrație dintre criminalii cei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bubuitură și amețiți de cioburi și de fum, cei mai mulți nici nu observă că scăpaseră. Iar până să se dezmeticească toți și să iasă afară, Fernic, Pribeagu și Cristi deja o luaseră spre Dâmbovița cu o viteză nemaipomenită, alergând în asemenea hal, de parcă iadul însuși s-ar fi dezlănțuit în spatele lor. Ați apucat, mă, să-i vedeți la față careva ? întreabă hăndrălăul care căzuse primul, lovit de halba lui Fernic. În final, după toată nebunia, își venise în fire și se pome-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să-l chemi, că mă știe, am mai fost de atâtea ori. Și am adus doi prieteni care să mă însoțească. — Ita, dar ce prințișori eleganți, ai ? se aude mai din fundul străzii o voce groasă și răgușită în ultimul hal. — Să trăiți, domnule Știrbu ! îl salută Fernic, însă fără să-l poată zări. Păi, eu știam că oferiți distracții bogătașilor, nu săracilor, râde el. — Da, așa umblă vorbă, trubadurule ? și moaca lui Jean Știrbu apare deodată în lumina gălbuie și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au răstur- nat în lateral. Fernic a sărit în față, Cristi în spate, iar Pribeagu s-a dus cu trăsura câteva zeci de metri, de-a dura, cu tot cu caii care rămăseseră prinși și fuseseră dați peste cap, urlând în ultimul hal. Și apoi trec ceilalți concurenți, care apucă să ia curba, și gloanțe în toate direcțiile. Nimeni nu mai știe de el însuși, d-apoi de celălalt. — Cristi, ești bine ? întreabă Fernic, după ce se verifică cu mâinile pe toate părțile. Nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
În funcție de ce găsea, își continua ziua fie întorcându-se la crâșmă, plin de energie și gata iar să golească sticlele, fie rătăcind amețit, ca o legumă, prin cine știe ce parcuri, adormind lângă un copac sau sub vreo bancă, jegos în ultimul hal. Și de la capăt, zile și nopți întregi, cărora le pierduse numărul și sensul, rătăcind în lumile macabre pe care mintea sa le mai putea concepe. Nu de puține ori halucina și stătea de vorbă singur la masă, crezând că-l
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
te miri cine, pentru că-și bea atât de tare mințile, încât începea să-i înjure pe toți din jurul său, oameni de la mese, din crâșme, sau oameni de pe stradă. Fără niciun motiv, începea deodată să le sluțească pe femei în ultimul hal și să le scuipe, ba chiar aproape să le și pocnească, iar pe bărbați să-i facă în toate felurile. Inevitabil cineva îl punea la punct, neînțelegând că omul din fața lor nici nu mai avea putere să gândească vreun gest
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
picioare și hai acasă, până nu-ți dai ortu’ popii prin cine știe ce dugheană, trage Pribeagu de el, dar fără niciun folos. Ah, dac-ai ști cât de comod e acest pat de iarbă, prietene, după care Cristi tușește în ultimul hal, scuipându-și plămânii atât de puternic că și mațele i s-au întors pe dos, făcându-l să-și vomite bila, căci altceva nu mai avea. S-a ridicat în fund, cu ultimele forțe, iar fierea și saliva i se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acolo este împins și tras pe un culoar semiîntunecat, într-o lumină slabă, roșiatică, un culoar îngust, tot numai cărămidă dură, cu un miros ciudat de umiditate și de boală, ca de spital. Tot mai amețit și speriat în ultimul hal, Cristi vomită, mai mult pe el decât pe jos. Matahalele îi dau drumul și încep să-i care deodată niște pumni zdraveni în spate, până îl îngenuchează, ceea ce-l face să verse și mai mult și să se înece. Este
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fel de viață e asta ? Ați înnebunit ? — Oricum ar fi, măcar e viață, Cristi, măcar respirăm. Iar dacă nu erau morți, atunci cu siguranță erau închiși. Și torturați, cel mai probabil. Nu mulți ieșeau întregi de după gratii, batjocoriți în ultimul hal, bătuți până nu mai puteau să meargă, înfometați și umiliți, mințile luând-o razna de atâta durere și chin, oameni odată sănătoși care nici nu mai știau cine sunt, din cauza loviturilor zilnice primite în cap, violuri, boli care te urmăreau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dat seama că cineva lăsase păpușa în funcțiune. Așa că m-am scuturat și am înaintat din nou spre ea. Mișcările îi erau atât de caraghioase și de mecanice, încât am pufnit în râs la gândul că mă speriasem în așa hal. Sunetele guturale pe care le scotea acum păreau înregistrate și dublate de un fel de bruiaj - nimic asemănător unor sunete anormale de pasăre, la care mă așteptasem. Am oftat. Trebuia să iau un Xanax și să cobor în birou să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mike îi cumpără puștoaicei o legitimație falsă. „Nu vrea să fie atât de proastă,“ o scuză el mereu în fața prietenilor exasperați, alți burlaci trăind în aceeași lume pierdută ca cea a lui Mike. Într-o noapte o îndoapă în așa hal cu ciuperci halucinogene încât nici nu mai e în stare să-și localizeze propriul vagin. Însă dincolo de aceste excese revoltătoare, el se confruntă cu o fostă iubită care consumase atât de multă cocaină încât i se surpase fața („Rusoaică stricată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
are grijă de alocație? Un oftat imens emană din el. - Mami nu mă lasă să stau în față, repetă Sarah. - Dar tati crede că e în ordine. Plus că pare foarte confortabil. Și vrei să încetezi să înfuleci Skittles în halul ăsta? Treceam pe lângă o monstruozitate de clădire imitație stil colonial cu două etaje de pe Voltemand Drive, când Sarah se ridică arătând spre construcție și strigă: - Acolo și-a ținut Ashleigh ziua de naștere! Menționarea acelei petreceri din septembrie mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nou. - Nu chemi nici o poliție. Jayne zise asta cu un calm de final. Încercă să-mi ia pistolul, dar mi-am tras mâna. - De ce nu vrei să chem poliția? - Pentru că nu vreau să vină aici și să te vadă în halul ăsta și să-i sperie pe copii mai mult decât sunt deja. - Hei, stai așa, am zis, cu dinții încleștați. Eu sunt speriat, Jayne. Eu sunt speriat, bine? - Nu, ești drogat, Bret. Ești pulbere. Acum dă-mi pistolul. Am prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
continua să mă fixeze, ca și cum ar fi încercat să decidă ceva. Mă întrebă dacă aveam diagrama casei. Schițasem una aproximativă pe o coală de corespondență de la Four Seasons și când am scos-o din haină mâna mea tremura în așa hal încât mi-a căzut pe masă atunci când i-am întins-o. Mi-am cerut iertare. A aruncat o privire schiței și a așezat-o lângă carnețel. - Trebuie să te întreb unele lucruri, zise el liniștit. Mi-am împreunat mâinile să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
intrat. Era ceva ce Robby îmi spusese atunci când îmi arăta tot felul de lucruri pe cer în timpul picnicului din Horatio Park în timpul verii: că stelele pe care le vezi în cerul înnoptat nu există în realitate.) Camera era în același hal ca atunci când o lăsasem miercuri noaptea când fugisem de-acasă. Patul nefăcut, computerul mort, dulapul deschis. M-am deplasat încet spre fereastră și m-am uitat pe Elsinore Lane. O altă duminică liniștită, totul părea okay în lume. (E o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-se de mine, rânjea. Am început să dau din picioare în direcția lui, gâfâind, târându-mă în sus pe spate. Câinele se opri. Câinele își ridică din nou capul și începu să urle. Globii oculari i se umflară în așa hal încât îi fură expulzați afară din orbite, atârnând de-o parte și alta a botului, de cozile lor. Sângele începu să-i curgă prin găurile căscate, înecându-i fața, pătându-i dinții cu roșu. Avea acum ceva ce semăna cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
când nu putem crede ceea ce se încearcă să ni se inducă prin mistificare și intoxicare, la nivel de instituții de stat, despre segmentul de timp istoric pe care l-am trăit noi înșine? Ne putem minți și automistifica chiar în halul ăsta noi înșine? Întotdeauna m-am decis foarte greu să public o carte, după o teribilă luptă interioară și amânări de ani și ani de zile, până la limita la care riscam ca lumea tu, de exemplu să uite că sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
frate-meu o mai stat un an, după mine ș-o mai fost încă-un an, după ce-o plecat ăla, dom’le, parcă s-a dat cu Flit... Nu exagerez cu nimic !... Încet, încet s-o degradat, într-un hal fără de hal școala. Acum nu știu la ce nivel mai este. Da ! I. M.: - Cum erau întrecerile pe ramură ? Ș. B.: - ...în fabrică ? I. A.: - Pe meserii. Ș. B.: - În fabrică era, se dădea „Ordinu’ Muncii”, deci, s-a obținut
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o mai stat un an, după mine ș-o mai fost încă-un an, după ce-o plecat ăla, dom’le, parcă s-a dat cu Flit... Nu exagerez cu nimic !... Încet, încet s-o degradat, într-un hal fără de hal școala. Acum nu știu la ce nivel mai este. Da ! I. M.: - Cum erau întrecerile pe ramură ? Ș. B.: - ...în fabrică ? I. A.: - Pe meserii. Ș. B.: - În fabrică era, se dădea „Ordinu’ Muncii”, deci, s-a obținut „Ordinu' Muncii
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]