2,384 matches
-
binecuvîntează; binele; bunici; burta; ceva; chip; cineva; cu pasiune; cupă; cuprinde; dinți; doi; dor; dorințe; drag; drăguț; ea; educat; el; Elena; familie; fața; față; femeie; fericit; fete; fetele; fir; fluturi în stomac; geam; gingaș; gingășie; gol; gura; gură, buze; gustă; haz; icoana; impuls; inimă; intens; interacționează; interacțiune; iute; kiss; lemn; linge; liniște; lung; mama; microbi; Mihai; mireasa; mireasă; mirific; mîinile; mozolește; nasol; nevasta; Oana; palmă; parșiv; pasionant; pasionat; pasiuni; părintește; pătimaș; pe cineva; pe obraz; persoana iubită; persoană; pipă; plecare; popă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Da... sînt atîtea boli...! Cum îl chema? Octav: Octav... așa îl chema... Preotul: Dumnezeu să-l ierte... Donose, mai ai tămîie în candelă? Dă-i foc! Costache: (îl trage deoparte pe Octav) Hai, zău, las-o-ncolo, n-are nici un haz chestia asta... Marieta: (de asemenea cu discreție) Păi dacă eu îți spun că tu nu ești normal! Matei: Lasă-l, soro, să se distreze și el...! Preotul: Vină de ține aghiasmatarul... să am mîinile libere...! Groparul: Da, părinte... Costache: Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rentabil cu tine... (intră Mona) Octav: (abia stăpînindu-și emoția) Îmi pare bine că ai venit...! Mona: (intimidată de tandrețea lui Octav) Ei...! (lunecînd) Dar văd că te-ai lansat tare! Octav:...Cu ce vă servim? Avem de toate... insomnii rebele... haz de necaz... chinuri răsuflate... sentimente la preț redus... Prețuri convenabile! Mona: Da ce-i aicea, dragă, bazar de sentimente uzate?! Octav: Adevărul e că ne-am lărgit profilul... Vrem ca aici să funcționeze un... cavou cultural... turistic... spiritual... Mona: Interesant
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
făcut tu?! Gh. P. doi:...Adevărul e că ne-am dat curajul și demnitatea pe o bucată de brînză... Am fost orbi și surzi pentru un salam și o decorație... Ăsta-i adevărul... Gh. P. unu: (încercînd o trecere spre haz) Eu n-am primit nici o decorație... Gh. P. doi:...Și mai rău decît complicitatea noastră era faptul că ei ajungeau să creadă că ceea ce fac e bine..., că fac ceea ce trebuie să facă... Și-și vedeau mai departe de treabă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
luna decembrie sunt purtate din casă în casă, într-un car împodobit, tras de patru perechi de boi. Anul vechi prezintă, în versuri sau în proză, împlinirile sau neîmplinirile din timpul său, în timp ce fiecare lună ironizează sau satirizează lipsurile, spre hazul tuturor. La final, Anul Nou rostește urătura de belșug și sănătate.46 În calendarul creștin, există două sărbători ale înnoirii timpului anual, Crăciunul solar și Paștele lunar. Riturile practicate la moartea Moșului Crăciun, între Ignat și Anul Nou, corespund riturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bacului până îl luau butuc de acolo și îl duceau jos... Mâncarea în lagărul de la Periprava era întotdeauna prea puțină. In general mâncarea era constituită din ciorbă cu 20-30 de boabe de arpacaș sau 10-15 boabe de fasole. Deținuții făceau haz de necaz uneori spunând că „sunt mai mulți miniștri la București decât boabe de fasole în gamela noastră” . Părintele Justin Pârvu povestește astfel despre mâncarea de la Periprava: „Acolo te așteptau caraliii aceia sălbatici, criminalii de drept comun și-ți puneau
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
din simplul motiv că au dat greș cu mine. Pentru că n-au reușit să mă facă nici agent și nici hoață de cojoace. Episodul arestării mele sub acuzația de a fi hoață de cojoace a fost rememorat însă cu mare haz în familie în anul 1982, cu ocazia achiziționării unui cojoc din acelea de care fusesem acuzată că am furat. Am mai amintit că sufeream tare mult din cauza unei discopatii lombare iar în primavara acelui an chiar am fost trimisă
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și un regret într-o nostalgie de ținută. În volumul următor, "13 iluzii", despre care Dan Cristea într-una din cronici spune că poetul și-ar fi găsit formula, îl descoperim sorescian; parabola este însă expusă cu ostentație, lipsindu-i hazul poetului citat; N. Prelipceanu rămâne grav și elegiac: "Trăiască dansatoarea totuși/ prefer să mor acum aici chiar eu/ și să se scrie pe mormânt cuvinte/ pe care ploile le vor spăla"/. Timpul lunecător, regretul unor posibilități pierdute sunt cuprinse în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
etc. Al. Piru remarcă pe bună dreptate că poetul nu reușește să fie original și ecourile din Eminescu, Marin Sorescu, N. Labiș, din suprarealism, din Arghezi, sunt evidente. Retoric, pasionat de ceea ce este simplu și direct, îi lipsește echivocul și hazul lui Marin Sorescu din zilele lui bune: "Copiii au crescut, își spunea,/ cămășile le-au rămas mici./ Sigur trebuia făcut ceva cu cămășile, cu hărțile Pământului, adică" ("Neliniște"). Versuri facile sunt cuprinse și în "Vârsta sărutului", volum ce se vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să-și sufle unul altuia/ câte un fir de iarbă verde" ("Frescă"). În unele poeme din volumul " Tușiți",spectacolul, spunea un critic, este de estradă, în el bufoneria își dă mâna cu absurdul într-un dans amețitor și mustind de haz, sau sec. Iată o strofă din poemul care dă titlul volumului ("Tușiți"): "Răgușit, pițigăiat, dogit,/ Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,/ Ca la vocalize, ca la doctor./ Tușiți". De fapt, poemul ne trimite la poeziile manifest ale avangardiștilor, numai că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trei-patru versuri, uneori se încearcă o sensibilizare a ideii: ("Urme", "Vânt", "Drum", " Merg înainte spre moarte/ Cu coada ochilor/ Târâș spre lucruri"). Ciclul "Către mare" nu mai aduce nimic nou, realul se implică în poezie cam fără scânteie și fără haz: "din antichitate facem greșeli tactice, strategice, poetice, politice: trenuri întregi de greșeli", recunoaște poetul. Dincolo de aceste preocupări legate de arta lui, Sorescu aduce lumea cu partea ei perisabilă, cu neajunsurile ei, cu marile ei probleme; de aceea, în poemul "Întoarcere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a găsit idei noi, proaspete, acroșante: "Toate sfîrșiturile cehoviene afectate de deznădejdea încrederii, dezleagă începutul comedie... FINALUL start al destinului. ...Amenințarea stă în ființe normale și-n faptele zilnice. Se trag focuri de armă și moartea nu vine. Sinuciderea stîrnește hazul. Pleznesc nervii biciuiți de clipele lucide ale constatării. Și totuși, zahărul îndulcește gura pentru un nou pahar de ceai". După cum ușor se poate constata, un dar al regizorului este acela de-a contura un spectacol, în cîteva rînduri. Cuvintele au
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a întâmplat în acea seară a fost forma desăvârșită a teatrului, cu tensiunea maximă, dramatică a vieții... (Irina Budeanu) Schițe de decor și costume de Eugenia Tărășescu Jianu " În Pescărușul domnește risipirea întru timp a iubiri, a sufletului, a vieții. Hazul și harul, bufoni virtuoși ai uitării, ne-au sechestrat timpul. Ascundem prin farmec degradarea ce a început să ne placă, însăilând idealuri ce se plictisesc de truda noastră. Atingem moartea fără rost, fardându-ne cu cioburi de veșnicie. Singuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noi, cumpărate de mama pentru Paști. O iubeam pe mama și mă uitam la ea cu un fel de frică amestecată cu religiozitate: îmi amintesc că ea mă privea cum mâncam și îmi povestea tot felul de istorii pline de haz, ca să mă facă să nu observ cât eram de săraci. Acum mă gândesc că, probabil, moștenesc de la tata (care a rezistat prin închisori atâția ani) un anumit tip de forță, iar de la mama, partea aceasta histrionică. Acum, la bătrânețe, mama
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fragmente din dramaturgia eminesciană și, câteodată, texte post-post-moderne, adică luam fiecare câte un volum piese diferite și autori diferiți și construiam un dialog al versiunilor ce se nășteau din această improvizație. Îmi aduc aminte că am jucat O întâmplare cu haz de Goldoni, unde eram regizor, scenograf, interpret, recuziter și "impresar"...Apoi, pe scena teatrului din Botoșani, am jucat E vinovată Corina, de Laurențiu Fulga, îndrumat de un actor al teatrului. M-am îndrăgostit de o colegă, Doina, iubire curată, adâncă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
îmbrățișat, e închis în dimensiunile lumii fizice, în timp ce chipul de icoană rămâne deasupra celor trei dimensiuni ale lumii fizice, afundat în taină. Un amplu spațiu acordă autorul ironiei și umorului românesc ca trăsături ale spiritului autohton, învederate în porecle, onomastică, hazul de necaz al supraviețuirii și comuniunii, al temperării orgoliului și riscului de a mitiza. Exemple din folclorul literar, dar și din literatura cultă, vin să ilustreze multiplul rol al umorului în viața comunității românești, lipsa aceluia fiind resimțită aproape ca
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
capitol este dedicat analizei "Decameronului" de Boccaccio, unde se demonstrează prin repovestirea și interpretarea unor episoade mirabilul paradox: "carnea învinge spiritul dinăuntrul lumii spiritului". Povestirile, cum se știe, au drept scenă mânăstirea, iar ca actori, călugări și călugărițe. De tot hazul este situația stareței madona Usimbalda: deși trecea în ochii tuturor drept sfântă, este surprinsă cu izmenele unui popă pe cap (strecurat în toiul nopții în chilia aceleia într-o ladă pe măsură) puse pe cap în mare grabă în locul vălului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la fel de sobru, reticent, într-o perpetuă defensivă, aparent sever. Avea și motive, căci majoritatea autorilor îl asaltau cu sute de cărți, fie prin poștă, fie prin mijlocirea Editurilor, fie personal (la diverse sindrofii), pe stradă sau chiar ... acasă (de tot hazul este relatarea unei astfel de ... "agresiuni" la domiciliu din partea prozatorului I.B., posibil grafoman), în speranța că vor obține măcar o notă în "R.L.". Spre deosebire de acești naivi incurabili, noi ne vindecasem de mult de asemenea gesturi donquijotești. Nu ofeream propriile cărți
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ai trupei, care spunea, malițios: Cine a mai pomenit ca actorii să citească cărți de teatru?!"), Dumitru Rucăreanu (care în viață avea un defect de vorbire, bîlbîială ce dispărea ca prin farmec, pe scenă; replicile lui sînt transcrise cu mult haz, în jurnal: "Mmai llămmurit bububu cînd se enervează renunță să mai pronunțe cuvîntul întreg ai cu-cu mva ca-ca-ca-ca a vrut să spună cartea, dar a optat pentru un cuvînt mai la-nde...gură vo-vo-lumul?"), Nineta Gusti (buruienoasă la vorbă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și "vinurile" lui Iancu Brezianu, și Massoff, și amintirile lui Gaby Michailescu, și Radu Miron, și Florin Scărlătescu, și H. Nicolaide, și Dumitru Furdui, și Ion Focșa, și Eusebiu Ștefănescu... Cartea lui Candid are ceva în plus: acribia consemnării; și hazul dement; și, mai ales, răbdarea diaristică! Revin la acea reprezentație blestemată cu comedia lui Caragiale: un mare și charismatic actor vroia să debiteze textul unui alt mare creator, Caragiale. Dar comedianul nostru rata vocale și consoane, fără o regulă stabilită
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a fost mușamalizat de oamenii de ordine: au profitat cînd sala întreagă s-a sculat în picioare scandînd: "Cea-u-șes-cu!" și i-au scos, lăsați pe vine, pe cei doi pleoștiți... turbulenți, din sală. Să recunoaștem: aveau și ședințele astea politice hazul lor!... Nemții din... "Cîntarea României" Am avut ocazia să-i cunosc, destul de bine, pe sașii și șvabii din Banat; azi firește, ei nu se mai află pe aceste meleaguri căci decît bugetar cu 150 de mărci, mai bine șomer cu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
semnat, probabil, regia ultimei montări a mileniului premiera a fost pe... 31 decembrie 2000. Și Revelionul s-a sărbătorit ce frumos! în teatru!). Dar nu despre festivisme este vorba; ci despre un aspect mai puțin plăcut, deși nu lipsit de haz. Înaintea mea, montase acolo un celebru regizor o piesă greoaie, de Brecht. Ideea lui și-a scenografei era că în decor se vor monta și 20 de plăci de tablă mari, de 1m. pe 2 m. În fine, vine premiera
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nesigur este drumul pe care și l-au ales. În anii de tinerețe ai marelui regizor însă, el era și mai dificultos, deoarece, cum înfricoșător de exact zice intervievatul, atunci "dispăruse și acel simț al umorului românesc, dispăruseră satira și hazul de necaz. Cutreiera peste tot doar frica și nu numai cea camusiană, care se trăgea din burtă, ci chiar frica de a nu fi auzit chiar cînd nu spui nimic, frica de închisoare, frica de-a-ți pierde viața. Nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
treilea. În fapt, se poate spune că însăși pasivitatea (nu neaparat, mereu, naivitatea) garantează succesul ironiei. Ce ar fi plăcerea ironistului și a complicelui său fără consimțămîntul ridicol al victimei la propria-i defăimare? Firește că nu mai are "nici un haz" falsul inocent, cel care și-a păcălit "agresorii"( în celebra schiță C.F.R., spre pildă, să ne-o amintim), lăsîndu-i să guste din voluptatea jocului ironic, să creadă că l-au învins, să se îmbete cu vinul tare al puterii (rîsului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și a-i cere , ca în poveste, oarece, spune mult despre vocea "unificatoare" a operei. Sîntem în plin Caragiale, iar nu în simpla situație comică datorată repetării, în cer, a ...așteptării în antecameră. N-ar mai avea, vorba amicului, "nici un haz" dacă în vocea Sf. Petru nu s-ar fi strecurat, îndărătnică, fals binevoitoare, dar... clară, replica feciorului (sau a funcționarului la ghișeu, sau a altor nesuferite personaje intermediare...). "Dar sfîntu-i taie vorba : -Drăguță, să ierți, domnul acuma are alte treburi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]