2,559 matches
-
și, uneori, superficial înțeleasă. De acest adevăr s-a convins însuși autorul acestei admirabile cărți în urma unei conferințe susținute la Divinity School, la onoranta invitație a lui Ioan Petru Culianu. Cartea de față este gândită și scrisă în spiritul unei hermeneutici interdisciplinare, numită la vremea ei de Marija Gimbutas arheomitologie. Așa cum arată și Miriam Robbins Dexter, Adrian Poruciuc este fascinat de sursele vechi, precreștine, ale folclorului sud-est european și, în mod special, a celui românesc actual. În contextul acelor tradiții străvechi
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
care coboară până la începuturile expansiunii demice și culturale ale Semilunii Fertile din neolitic și eneolitic" (p. 172). Într-un subcapitol special din Istoria credințelor și ideilor religioase, Mircea Eliade invita specialiștii în știința religiilor la o veritabilă elaborare a unei hermeneutici interdisciplinare a tradițiilor populare, a miturilor străvechi și a colindelor, în mod special. Scopul ultim al acestei "heremenutici creatoare" (Mircea Eliade) ar fi acela de a reconfigura credințele religioase și profilul spiritual al unor mituri, ritualuri, personaje fabuloase preclasice și
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Ortodoxă și provocările viitorului". Cartea conține și un spectaculos studiu de caz despre charisma populistă, cu trimitere precisă din titlu la Gigi Becali. El ne obligă să recompunem și să nuanțăm inteligent clasica distribuție a autorității realizate de Max Weber. Hermeneutica în cheie patologică a succesului public de care se bucură (încă?) Gigi Becali este una corectă și ... curajoasă. De ce? Pentru că, implicit, pune sub semnul întrebării demnitatea unor reprezentanți ai BOR care au făcut jocurile miliardarului din Pipera. Excluderea simbolurilor religioase
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
ample, devenind, la limită, difuz, irelevant. În fond, oricine putea fi "complotist"', mai puțin membrii USLA, după cum precizează Teodor Brateș. 3. Terorismul - un fractal în spațiul Hilbert Ne propunem să analizăm în acest studiu terorismul românesc din 1989 din perspectiva hermeneuticii de tip fractal, metodă dezvoltată de Ioan Petru Culianu în cărțile sale de după 1986. Această nouă epistemologie aplicată de autorul român istoriei religiilor, fenomenului social și politic, modei, literaturii etc. se revendică din fizică și matematică. În Mind Tools the
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
fost sau inutile, sau gândite diabolic, ca să creeze sînge. Este planul cel mai teribil care se putea studia și duce la îndeplinire"118. În baza unui asemenea plan, specialiștii sovietici ar fi operat în întreaga Europă de Est cu o hermeneutică a fractalilor întemeiată pe alegeri simple, binare, și pe compararea efectelor pe care aceste alegeri le-ar fi făcut cu putință. Evident, multora dintre noi o asemenea interpretare le-ar putea părea utopică, ireală, științifico-fantastică. Ar ține de ceea ce italienii
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
o realitate generică, oarecum diferită, și anume forțele fidele lui Ceaușescu. Teoria a fost mediatizată de Teodor Brateș, atunci cînd acesta a făcut corecția la interpretarea primă, originară, că teroriștii ar fi fost specialiști USLA. Cea de-a doua variantă hermeneutică identifică printre specialiștii groazei și pe unii fanatici izolați. Ea îi aparține lui Ion lliescu și o vom avea mai tîrziu în atenție. Tot de neaoșă extracție este și următoarea interpretare. Părintele ei fondator este Silviu Brucan 119. Aceasta recunoaște
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
niciun fel de teroriști în România! Înainte de a avansa totuși anumite sugestii, Ion lliescu a refuzat să formuleze orice răspuns cu privire la terorismul românesc. Avem de-a face, în acest caz. cu un refuz al interpretării. Or, așa cum știm bine din hermeneutica modernă, refuzul interpretării este el însuși o interpretare. 13. Terorismul românesc - o altă problemă insolubilă? În cartea sa din 1994, la întrebarea care sunt adevărații teroriști, (ex)președintele Ion lliescu nu răspunde într-o primă instanță. Mai exact, politicianul român
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Collingwood, în The Idea of History, 1946). Noua filosofie a istoriei a oferit o replică bine articulată modelului (clasic) deductiv și nomologic,8 plecând de la conceptul de Verstehen ("înțelegere") propus de Johann G. Droysen în 1857 și ajungând la interpretarea hermeneutică. În special școala franceză a dezvoltat această perspectivă anti-pozitivistă, mai ales prin Michel Foucault și Paul Ricœur,9 care au plecat de la încercarea de conciliere critică a modelului nomologic cu analizele explicării istorice a acțiunilor umane și au ajuns în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
descălecatului Moldovei și a întemeierii Bourenilor). Sărutul, al doilea gest obligatoriu pentru pecetluirea jurământului, are o semnificație diferită de sărutul liturgic creștin sau de sărutul de pace. Pentru că simbolizează intrarea într-o nouă comunitate, el este mai apropiat, într-o "hermeneutică a substanțialității", de valoarea sărutului de logodnă. În absența mâinii stăpânului său unic (celest), domnul depune sărutul de credință pe obiectele sfinte − spre diferență de supușii săi, care nu au nevoie să recurgă la substitute, dat fiind că superiorul lor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
actorului său? Scriam acum un an [în 2008, n.n.] despre faptul că, în sistemul de lectură al profesorului Dan-Horia Mazilu, Voievodul însuși, "blestemat", părăsește sala tronului și astfel lumea lui se descentrează. Era o primă înțelegere a intruziunii istoriei în hermeneutica istoriei literare. Ce nu am înțeles atunci și-mi pare că văd acum este metoda de istorie literară − de ce nu?, interesantă și pentru studiile culturale în general - inaugurată în medievistica românească în ultimii lui ani. Proiectul pentru un grup tânăr
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în discuție arta în raport cu obiectul artistic. Din aceste raporturi putem extrage esența operei de artă care este însăși originea ei. Orice interogarea a operei de artă presupune în general o istorie a originii ontologice a artei și, în particular, o hermeneutică în limitele intersubiectivității reprezentării și a manifestării sale. Prin intermediul istoriei ontologice a artei se vor interoga condițiile de existență a operei de artă, iar prin intermediul hermenuticii se va analiza experiența conștiinței estetice în raport cu cea a conștiinței istorice. Astfel, opera de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ajungă la capătul procesului de diviziune prin genuri și specii. Chiar și așa, în cadrul artei, lógos-ul pare să fie înțeles în termenii heraclitieni, ca hazardul aparent al unui joc ciclic specific spiritului omului conducând spre o organizarea logică a universului. Hermeneutica intervine în stabilirea sensurilor folosirii termenului de lógos în diverse discursuri, dar niciodată interpretarea nu va putea surprinde semnificația fundamentală în conținutul ei primordial. Există, însă, o relație de identificare între lógos și discurs, dar nici o demonstrație care să arate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
aflată în sfera limbajului, iar cealaltă întrupată din „metafora vie a trupurilor și lucrurilor”, reclamă anumite coduri de lectură și nu se poate mărgini la modalitățile naratologice ale structuralismului, adică la modelele interpretative pur textuale. Pledoaria se îndreaptă spre o hermeneutică simultană, contextuală și intertextuală, spre o receptare de tip pragmatic, după modelul oferit de Camil Petrescu, „unul din primii pragmaticieni ai teatrului”. Din multitudinea de ilustrări prin intermediul cărora se configurează construcția teoretică, autoarea se oprește îndeosebi asupra pieselor lui I.L.
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
se oprește îndeosebi asupra pieselor lui I.L.Caragiale, Camil Petrescu și Mircea Eliade, cărora le dedică trei studii pornind de la câteva aspecte tratate și anterior. Astfel, analiza funcțiilor măștii în teatru - din volumul Dramatis personae - se constituie ulterior într-o hermeneutică a operei lui I.L. Caragiale (Despre Caragiale, 1982), întemeiată pe semiologia moftului. „Moftul e mai presus de toate un cuvânt, și definiția lui e deopotrivă o reflecție asupra verbului și a semnului, asupra rostului și sensurilor lor.” Sunt investigate modalitățile
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
ci, dimpotrivă, pozitivă. Pentru aceasta, trebuie să Începem prin valorizarea culturii și limbii celuilalt, astfel Încât să ne putem servi de ele ca de niște instrumente de dezvoltare lingvistică și vectori de recunoaștere identitară. Punctul de vedere antropologic Văzută ca o hermeneutică ce permite abordarea faptelor culturale prezente În textele literare sau chiar În orice tip de discurs, abordarea antropologică este o altă cheie esențială. Scopul său este acela de a urmări felul cum fiecare locutor se folosește de fapte apaținând culturii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și sacrifică iluzia referinței unice În favoarea unei lecturi cu adevărat polifonice a faptelor de cultură. Cei doi autori se pronunță astfel Împotriva oricărei forme de predare a unor cunoștințe preconcepute, indiferent care ar fi acestea. Antropologia este, de fapt, o hermeneutică, În măsura În care efectuează o muncă de interpretare, și nu de explicare, așa cum se crede adesea. De aceea, În loc să vorbim de cunoștințe despre cultură, ar trebui să vorbim despre investigare, despre formularea de ipoteze având ca subiect manifestările culturale, oricare ar fi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
moderne, cel mai adesea prezentată ca o concepție asupra lumii printre atâtea altele. Într-o asemenea abordare, care acordă subiectivității un privilegiu definitiv, scopul observatorului este să interpreteze realul din perspectiva sa, și În nici un caz să-l explice. Această hermeneutică fără criterii se expune riscului unei infinite interpretări. În plus, limitează extrem de mult ambiția științelor despre om. Acestea, acordând atenție inepuizabilei diversități de obiceiuri și de practici, se vor mulțumi cu Înregistrarea variațiilor și nu vor căuta explicarea variabilității. Știința
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
abordarea narațiunii ca metaforă-cheie a lui Sarbin (1986), abordarea modului narativ de cunoaștere a lui Bruner (1986, 1987) sau teoria scenariului a lui Tompkin (1987). Există, de asemenea, tehnici de codificare (Coffey, Atkinson, 1996; Stewart, Franz, Layton, 1988), o abordare hermeneutică, incluzând reconstituirea, dialogul și teoriile deconstrucției (Widdershoven, 1993), precum și o abordare narativă din perspectiva genului (Gergen, Gergen 1993) care pot fi luate în considerare. Dintr-o perspectivă biografică, putem lua în considerare și o analiză tematică de ramură (Rosenthal, 1993
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
o "lingvistică a sensului" cu obiective și metode proprii, iar nu o "gramatică transfrastică", adică un studiu gramatical, realizat după principiile consacrate și aplicat complexelor superioare frazei. Fiind o "lingvistică a sensului", lingvistica textului concepută de Eugeniu Coșeriu, este o hermeneutică a sensului 20 sau, cu alte cuvinte, interpretarea sensului la nivelul macrostructurii reprezentate de text, ce are dimensiuni care pot varia între un singur cuvînt și o operă întreagă, o reconstituire a semnificatului pornind de la exegeza semnificantului textual cu perspectiva
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
organizare discursivă, prin urmare, competența narativă și discursivă a cititorului, care îi permite să aprecieze originaliatea discursului prin noutatea pe care o oferă lecturii. Deși de inspirație fenomenologică, teoria dezvoltată de H. R. Jauss devine, prin perspectiva ei generală, o hermeneutică a textului literar (poetic). V. competență, discurs, text. GREIMAS - COURTES 1993 RN AUTODESEMNARE. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, termenul autodesemnare vizează mijloacele prin care realizatorul unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor virtualități imanente ori inedite, inefabile, în esență (sensurile semantic și pragmatic ale textului). V. coerență, text. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; COSERIU 1994; BUSSMANN 2008. RN H HERMENEUTICĂ. Prin hermeneutică se denumește știința interpretării textelor, în mod deosebit, a textelor filozofice și biblice. Acest termen mai poate semnifica și interpretarea propriu-zisă a unui text sau ansamblul metodelor de investigație utilizat în această activitate. Sub anumite aspecte, hermeneutica este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor virtualități imanente ori inedite, inefabile, în esență (sensurile semantic și pragmatic ale textului). V. coerență, text. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; COSERIU 1994; BUSSMANN 2008. RN H HERMENEUTICĂ. Prin hermeneutică se denumește știința interpretării textelor, în mod deosebit, a textelor filozofice și biblice. Acest termen mai poate semnifica și interpretarea propriu-zisă a unui text sau ansamblul metodelor de investigație utilizat în această activitate. Sub anumite aspecte, hermeneutica este o disciplină
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
H HERMENEUTICĂ. Prin hermeneutică se denumește știința interpretării textelor, în mod deosebit, a textelor filozofice și biblice. Acest termen mai poate semnifica și interpretarea propriu-zisă a unui text sau ansamblul metodelor de investigație utilizat în această activitate. Sub anumite aspecte, hermeneutica este o disciplină apropiată semioticii, de la care preia unele elemente, în măsura în care întrunește o teorie generală a sensului cu o teorie generală a textului, astfel că, pe de o parte, domeniul ei de manifestare este specific, iar, pe de altă parte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iar, pe de altă parte, cînd vizează raportul textului cu referentul, se aplică datelor extralingvistice ale discursului și condițiilor de producere și de observare a lor. Spre deosebire de abordarea semiotică, pentru care enunțarea se poate reconstrui pornind de la un singur text, hermeneutica presupune intervenirea contextului social-istoric și contextului receptării și tinde să identifice sensurile admisibile, inducînd astfel o poziție filozofică a referinței drept criteriu de evaluare. V. referință, semiotică, sens, text. GREIMAS - COURTES 1993. RN HIPERBOLĂ. Figură retorică, hiperbola se întemeiază pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
V. gen de discurs, poziționare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN IPSEITATE. Termenul ipseitate este folosit în filozofia persoanei, în scolastică și în fenomenologie, unde desemnează diferența individualizatoare, unicitatea identității și a deferenței în raport cu alții. De aici, termenul a fost preluat de hermeneutica narativității, unde s-a constat că dialectica identității narative și a ipseității reprezintă una dintre aplicațiile dialecticii dintre lumea povestirii și lumea reală. Aceasta pornește de la faptul că, pe de o parte, conștiința individuală se bazează pe identitățile narative ale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]