1,830 matches
-
faptele lui ca la ceva străin. Însă gîndul că a fost strălucitor și orb nu-i da pace. S-a deschis În el un proces pe care nu-l mai poate stăpîni și opri. Unde-l va duce? TÎnăr, doborîse Himera și, iată, sîngele ei și bucuria lui de-atunci sînt Împreuna aici, În nisipul prin care merge. Acum știe că fiecare clipă cînd o atingi se preface iremediabil În trecut. Regăsești apoi transformate În nisip tocmai clipele de care ai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de-atunci sînt Împreuna aici, În nisipul prin care merge. Acum știe că fiecare clipă cînd o atingi se preface iremediabil În trecut. Regăsești apoi transformate În nisip tocmai clipele de care ai vrut să te agăți. El a omorît Himera și și-a creat singur acest deșert. Și-a irosit anii de tinerețe În isprăvi răsunătoare, dar n-a găsit vreme sa se gîndească la el și să se Întrebe un singur lucru: Încotro alerg? Tot eroismul tinereții sale nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
anii de tinerețe În isprăvi răsunătoare, dar n-a găsit vreme sa se gîndească la el și să se Întrebe un singur lucru: Încotro alerg? Tot eroismul tinereții sale nu i-a adus nimic În această privință. Alergînd pe urmele Himerei, fugise, de fapt, de sine Însuși. Acum are dovada că Apolo și Dionysos nu epuizează lumea și viața. Melancolia sa nu aparține nici unuia dintre acești zei și singură ea Îl Însoțește acum stîrnindu-i amintirile ca dintr-o altă lume. Și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o altă lume. Și e cu atît mai cotropitoare și mai umană și mai sălbatică melancolia lui, cu cît zeii nu mai pot provoca aici nici o confuzie. Homer nu ne spune nimic În această privință, dar e evident că biruitorul Himerei a Înțeles În cele din urmă semnul monstrului răpus. CÎt de departe sînt toate orgoliile sale naive acum, cînd are nevoie de orgoliul sau de umilința unui singur cuvînt pe care să-l opună nisipului. În timp ce Belerofon se depărtează, soarele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
legendele. Poate că nici despre moarte n-ar trebui să vorbim altceva decît ne Îndeamnă viața. Abia piramidele ne amintesc cît de fragili sîntem; ele care au promis veșnicia. Dar măreția unei piramide nu stă În arta ei, ci În himera și zădărnicia ei. Îngropîndu-l pe Polinice, Antigona presară pămînt și peste propria ei teamă de moarte. Căci ceea ce ne separă de celelalte animale sînt și mormintele În care ne Îngropăm morții. Și nu e nevoie să mergem la piramide pentru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de piatră ce i-a dat naștere, dar nici nu devine aripă ca să zboare dincolo de amăgirea piramidei. E mai degrabă mormîntul tuturor liniilor care au aspirat spre vîrful piramidei pentru a se ucide reciproc acolo sus. Ceea ce dăinuie e o himeră Înlănțuită de o stîncă sub cerul gol. E principala Fata Morgana după care am alergat, fie că am ridicat piramide, fie că ne-am mulțumit să visăm la umbra lor. Ne-am Întors de fiecare dată la ea ca la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fi clădite pe ele templele grecești. Și oricît ni s-ar părea de ciudat, Între acest gladiator primitiv și Parthenon e o strînsă legătură... Elada Își afla echilibrul Între zei și monștri. Fiară e sfinxul, fiară Minotaurul, fiară labirintul, fiară Himera; și chiar lumina care Îl ucide pe Icar; fiară e aventura pentru Ulise. Grecul antic e sfîșiat Între bestii și idealul olimpic. Heracles se bate pentru a-i Întări Încrederea; se luptă pentru seninătatea pe care o va arăta mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să știe ce chip să așeze pe el În afară de cel al disperării. Hiperboreea Părăsind sanctuarul din Delfi, Apolo se Întorcea toamna În Hiperboreea, ținut misterios din nordul extrem unde nu cobora niciodată noaptea și pe care, numai din pricina vechilor mele himere polare, mi-l imaginez, În prima clipă, avînd claritatea maladivă a unui soare boreal, Înălțat roșu deasupra munților de gheață. Nu mă Întreb ca altădată: de ce n-aș privi o marmură greacă fără să obiectez nimic? Sau: ce mai este
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Laurențiu Damian), făcând zid viu în spatele dramei care se consumă în prim-plan Plus Simbolurile. Cinematograful românesc a stat și mă tem că stă încă sub nefasta influență a cinematografului sovietic de tip Tarkovski, producând în serie regizori bântuiți de himere, afișând dispreț pentru story, intrigă, construcție dramaturgică. O (anumită) parte a criticii de film, favorabilă ea însăși Poeziei, Inefabilului, Simbolului, i-a încurajat împotriva oricărei evidențe. în fine, Publicul ”avizat”, strâmbând din nas la producția americană mediocră (pentru că oamenii aceia
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
revedere! le spun. Îmi văd de drum, fluturîndu-mi mîna în semn de salut. Îmi pare bine că Graur s-a hotărît să preia conducerea Sectorului cercetare. E un tip descuiat, cu o bază științifică solidă. El n-o să alerge după himere, luînd ochii directorului cu vorbe goale. S-a hotărît el, dar asta nu înseamnă că a și fost numit", îmi zic eu, amintindu-mi de individul despre care spunea domnul Florea că vrea să se transfere la noi, căruia Dinu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Că oricum aici nu mai poate fi tipărit. Aș face-o prin următorul curier. [...] Să ți trimit jurnalul tatei pe aceeași cale ca lucrarea lui Tonegaru? [...] Îți dai seama, mi se întâmplă ceva extraordinar: aș vrea să mă hrănesc cu himere, cu speranțe, dar și cu o afecțiune numai a mea, nu cu frânturi minuscule ca resturile care i se aruncă unui câine flămând. Himere, himere. Te iubesc, fetița mea, sper ca următoarea scrisoare să fie mai luminoasă; îmi întind către
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui Tonegaru? [...] Îți dai seama, mi se întâmplă ceva extraordinar: aș vrea să mă hrănesc cu himere, cu speranțe, dar și cu o afecțiune numai a mea, nu cu frânturi minuscule ca resturile care i se aruncă unui câine flămând. Himere, himere. Te iubesc, fetița mea, sper ca următoarea scrisoare să fie mai luminoasă; îmi întind către tine biata mea față boțită, ochii triști, gura cu colțurile lăsate: învață-mă să zâmbesc, să trăiesc. II 8 septembrie [1948], miercuri dimineață E
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Tonegaru? [...] Îți dai seama, mi se întâmplă ceva extraordinar: aș vrea să mă hrănesc cu himere, cu speranțe, dar și cu o afecțiune numai a mea, nu cu frânturi minuscule ca resturile care i se aruncă unui câine flămând. Himere, himere. Te iubesc, fetița mea, sper ca următoarea scrisoare să fie mai luminoasă; îmi întind către tine biata mea față boțită, ochii triști, gura cu colțurile lăsate: învață-mă să zâmbesc, să trăiesc. II 8 septembrie [1948], miercuri dimineață E de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ei. Religiozitatea ei profundă și pură se manifesta printr-o credință egală În existența unei alte lumi și a imposibilității de a o Înțelege În termenii vieții pământene. Tot ce puteai face era să arunci o privire, prin ceață și himere, spre ceva real dinaintea ta, așa cum persoanele Înzestrate cu o neobișnuită persistență a activității cerebrale diurne sunt capabile să Întrevadă În somnul cel mai profund, undeva, dincolo de chinul unui coșmar Încâlcit și stupid, realitatea ordonată a ceasurilor de trezie. 3
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
repere. Fără scară de valori. Fără valori. O lume ̀în care aproape nimeni nu-și mai asumă și nu-și recunoaște vreo obligație. Numai pretenții, numite „drepturi”. În primul rând, cel la „fericire personală”. Dar e o utopie, o himeră nenorocitoare. Nu există fericire personală. Numai egoismul vecin cu nebunia își imaginează așa ceva. Pleacă unul în Canada sau naiba știe unde, părăsindu-și nevasta și copilul. Pleacă să „se realizeze”. Să fie liber. Pleacă de acasă, ca acel Jean din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Wiena? Moșul a rămas o mărturie în timp. Câte comori avem noi aruncare în pulbere? Câte cenușărese sunt printre oropsiții fii ai neamului nostru (!), la care nu ne uităm, pe care nu le luăm în seamă, ci alergăm bolnavi după himere, după mere frumoase la vedere dar viermănoase, după frunze ruginite, după putreziciuni frumos împachetate ? Cum sacrificăm noi fondul fiind înșelați de formă ?. Cum disprețuim esența lucrurilor, de dragul aparențelor pentru ca apoi să plătim cu noian amar de lacrimi, sau chiar cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
idoli, maschere, analizează semantic noțiunea de dublu (17-75), cu referire la texte care duc de la Homer la Platon, ceea ce îi permite să comenteze diferența dintre fantasmă (a unui zeu care ia chipul unui muritor, fie el și erou; a morților), himeră (din somn), psychē, dublu și imagine. Cea mai desconsiderată − la Platon, în Legile (texte asupra cărora vom mai reveni) − este imaginea, ca dublu fantasmatic; de aici, și diferența, de substanță și de grad, față de eídōlon, pe care însă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
adaptare a modelului imperial. Imaginarul medieval a fost însă profund marcat de ele, așa cum a fost și discursul puterii locale, indiferent de forma pe care el a luat-o și către cine s-a adresat. Aflat doar parțial sub influența "himerei basileice", planul de formare a unităților statale românești a urmat o linie de compromis, situată între reperul major de civilizație, Constantinopolul, imposibil de preluat ca atare, și aspectele de ordin pragmatic, impuse de realitatea politică a timpului. În consecință, și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de sub adevărul absenței marii sale iubiri, de sub tirania realității ce spune grosier că idealul său de ființă iubită nu există. Acum, în nesfârșirea imperială a nopții, imaginația sau poate clarviziunea interioară a îndrăgostitului prinde concretețe de umbră și mobilitate de himeră. Marea lui iubire pare a ieși dintr-un orizont nevăzut înaitând în ritm de speranță spre inima sa stigmatizată de răutatea lumii. Conștientizare profundă sau narcoză complexă, acest sentiment al sosirii iubirii întru eros ca ideal concretizat, reprezintă, pentru îndrăgostitul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
construirea stării paradisiace în imanent, inserarea unui eden meșteșugit perfect în spațio-temporal. Acest mecanism de supremă motivație a existenței și meșteșugului terestru a stat la baza tuturor tendințelor utopice. Căderea Babilonului este auto-surparea avântului spre utopie, implozia acestui salt către himera perfecțiunii rostuite în plan terestru. În mijlocul unui astfel de avânt, oamenii decadenței fraternizează cu demonul și își închipuie că sunt pe drumul atingerii absolutului, că sunt la un pas de a intra în cer, turnul alienării lor fiind aproape finalizat
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mai fragilă decât o presupuneam eu. Ajuns la porțile sufletului de care m-am îndrăgostit odată cu rostirea iubirii mele și priminând răspunsul prin ne-deschiderea acestora, eu conștientizez utopia ce m-a purtat ca utopie, înțeleg că era doar o himeră complexă și perfidă. Astfel, uitându-mă la acele porți de suflet ferecat, mă privesc fulgerător în oglinda nefericirilor mele și îmi zăresc chipul înșelat înțelegând că am fost victima unei nădăjduiri ficționale. Clipa privirii unei astfel de imagini-reflexie a poziționării
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
care vede clasa lui Hube, în timp, ca un mic monstru ce-și primenește capetele. Prozatorul supune percepția unei adevărate disocieri plastice. În viziunea creației biologice, într-o pagină dintre cele mai remarcabile, regnul animal e conceput ca o singură himeră în continuă metamorfoză, parodie a spiritului universal și a selecției naturale: " Ele au stăruit și s-au selecționat, s-au îndepărtat una de alta și s-au adaptat diferitelor medii, și-au stins lumina ochilor ca să nu mai vadă soarele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Wiena)? Moșul a rămas o mărturie în timp. Câte comori avem noi aruncare în pulbere? Câte cenușărese sunt printre oropsiții fii ai neamului nostru (la care nu ne uităm, pe care nu le luăm în seamă, ci alergăm bolnavi după himere, după mere frumoase la vedere dar viermănoase, după frunze ruginite, după putreziciuni frumos împachetate) ? Cum sacrificăm noi fondul fiind înșelați de formă ? Cum disprețuim esența lucrurilor, de dragul aparențelor pentru ca apoi să plătim cu noian amar de lacrimi, sau chiar cu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul inimii, acoperă zi de zi veștedul meu trup. Acolo în munți, sublimul tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
acest spațiu un teritoriu instabil și fascinant. Instantaneele din viața cotidiană sunt distorsionate, captate și apoi oferite într-un mod similar cu „instantaneele” care apar în povestirile lui Friedrich Dürrenmatt. Personajele nu au în general un nume, sunt doar măști, himere care închid mici universuri, după legi ce nu țin cont de universul exterior. Ele ilustrează o categorie anume: bolnavul, doctorul, asistenta medicală, nebunul, omul alienat, care nu își mai pot reveni după contactul cu lumea, cu „realul” (bunăoară, momentul naționalizării
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]