3,981 matches
-
deficitul de GH predispune la hipoglicemie, prin dispariția efectului său antagonic asupra acțiunilor insulinei. în plus, GH are un rol important asupra menținerii masei osoase, iar deficitul său predispune la osteoporoză. Lipsa GH poate fi adesea însoțită de alte deficite hormonale (gonadotropi, TSH, ACTH), deficite multiple care contribuie la instalarea unei stări de disconfort (hipotensiune ortostatică, oboseală cronică). Luate global, toate aceste modificări pot afecta, uneori sever, calitatea vieții pacienților. Din acest motiv, se consideră necesar ca pacienții cu deficit de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
striată, dar neafectând funcționalitatea cardiacă și diminuând atât masa de țesut adipos atât subcutanat, cât și visceral . Toate cauzele de insuficiență hipofizară la adult pot fi însoțite de un deficit al axei somatotrope, care trebuie investigat laolaltă cu celelalte axe hormonale. Dovada existenței unui deficit de GH reprezintă un argument de adăugare a terapiei cu rGH la terapia generală de substituție pe celelalte axe, analog cu terapia cu rGH în caz de somatopauză. Ameliorarea calității vieții implică prelungirea tratamentului. Calitatea vieții
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
vârstă (preferabil la 15-16 ani) se poate începe administrarea de doze mici de estrogeni naturali, în vederea dezvoltării caracterelor sexuale secundare, dar fără să blocheze efectele rGH printr-o închidere prematură a cartilagiilor de creștere . Atunci când se atinge talia finală, substituția hormonală trebuie efectuată cu produse estroprogestative. Secvențialitatea administrării unui produs progestativ va determina apariția menstrei, deoarece fetele cu sindrom Turner au uter . Terapia cu rGH în sindromul Noonan pare a avea o eficiență ușor inferioară celei din sindromul Turner, probabil din cauza
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
cm, având frecvent talii care depășesc 2 m , în timp ce pigmeii reprezintă o populație cu o talie comparabilă cu a nanicilor hipofizari (vezi mai sus) . Axa somatotropă a persoanelor cu talie înaltă are anumite particularități, chiar dacă ei au un profil secretor hormonal considerat în limitele normalului. Astfel, secreția de GH în 24 de ore (secreția integrată de GH) a copiilor cu talie înaltă constituțională este mai mare decât cea a copiilor cu talie medie . Nivelul circulant de IGF-I al copiilor cu
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
rămas liber prin atrofierea tubilor seminiferi; Celulele Leydig nu funcționează însă întotdeauna la nivel optim, așa că pacienții cu sindrom Klinefelter pot avea de multe ori un nivel de testosteron scăzut sau chiar foarte scăzut . Diagnosticul clinic trebuie dublat de dozări hormonale în perioada postpubertară și, eventual, efectuarea spermogramei, care vor demonstra prezența unui hipogonadism primar (testosteron scăzut, LH și mai ales FSH crescuți) și azoospermie. Cromatina sexuală pozitivă sau multiplă, în funcție de numărul de cromozomi suplimentari, și cariotipul vor defini diagnosticul . La
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
pete cafea-cu-lapte, displazie osoasă poliosteotică, pubertate precoce, hipertiroidie, hiperplazie suprarenaliană . Foarte rar, excesul de GH este cauzat de secreția ectopică de GHRH, provenită din tumori carcinoide pulmonare, timice sau digestive sau, și mai rar, din hamartoame și gangliocitoame hipotalamice . Diagnosticul hormonal de gigantism acromegalic este pus prin dozarea GH, care are o valoare crescută și nu e inhibabil la testul oral de toleranță la glucoză, precum și prin dozarea IGF-I, mai informativă în această afecțiune rară decât în nanismul hipofizar. Nivelul
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
toți ceilalți copii îi vor ajunge în înălțime și chiar îi vor depăși . Cele două resurse principale de hormoni sexoizi ale organismului sunt reprezentate de gonade (testiculi sau ovare) și glandele suprarenale. Atât testiculele, cât și ovarele secretă o paletă hormonală ce combină androgenii cu estrogenii și progesteronul. Dacă testiculele sintetizează predominant testosteron, ovarele secretă cu precădere estradiol și progesteron. Glandele suprarenale sintetizează în principal androgeni slabi (androstenedion și dehidroepiandrosteron), constituind o resursă androgenică importantă mai ales pentru femei . Atunci când sursa
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
iar atunci, de cele mai multe ori, este androgenic, cu tumori localizate în glandele suprarenale sau gonade . Tumorile respective pot fi maligne în 50% din cazuri și determină pseudopubertate precoce, izosexuală la băiat sau heterosexuală la fată. Nu în ultimul rând, excesul hormonal poate fi exogen, de obicei prin aplicații topice conținătoare de estrogeni care pot determina apariția de muguri mamari . Investigarea copiilor cu semne precoce de sexualizare începe prin dozări hormonale hormoni sexoizi (testosteron și androgeni suprarenalieni, respectiv estradiol), la care se
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
la băiat sau heterosexuală la fată. Nu în ultimul rând, excesul hormonal poate fi exogen, de obicei prin aplicații topice conținătoare de estrogeni care pot determina apariția de muguri mamari . Investigarea copiilor cu semne precoce de sexualizare începe prin dozări hormonale hormoni sexoizi (testosteron și androgeni suprarenalieni, respectiv estradiol), la care se adaugă dozarea hormonilor tropi hipofizari. Hormonii sexoizi crescuți și un nivel de tip adult al LH și/sau FSH susțin diagnosticul de pubertate precoce adevărată. La fetele care prezintă
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
adevărată idiopatică este foarte mare, așa că, de obicei, se renunță la investigația imagistică hipotalamo-hipofizară. Apariția pubertății precoce adevărate la băiat face însă obligatorie investigația imagistică, pentru a exclude o eventuală cauză lezională. Pasul următor al investigației constă în urmărirea impactului hormonal asupra vârstei osoase . Dacă excesul sexoid nu e declanșat de hipofiză, gonadotropii vor avea un nivel prepuber, iar atunci ne aflăm în fața unei pseudopubertăți precoce. în acel moment va trebui căutată sursa secretorie, prin investigații imagistice (ecografie, CT, RMN) a
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
aflăm în fața unei pseudopubertăți precoce. în acel moment va trebui căutată sursa secretorie, prin investigații imagistice (ecografie, CT, RMN) a glandelor suprarenale și gonadelor. în cazul existenței unei hiperplazii suprarenale congenitale, androgenii suprarenalieni (androstenedionul și dehidroepiandrosteronul) vor fi crescuți. Diagnosticul hormonal e completat de dozarea 17 hidroxiprogesteronului, produs intermediar aflat în amonte de blocajele enzimatice, care e crescut în urma stimulării cronice de către ACTH. O anamneză amănunțită va evidenția sursa exogenă de estrogeni la care are acces copilul . Excesul prematur de sexoizi
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
transcription factor 1; GATA2 = GATA-binding protein 2 zinc finger-transcription factor; DAX1 = dosage sensitive sex-reversal-adrenal hypoplasia congenital critical region on the X chromosome 1; SF1 = steroidogenic factor 1. în funcție de locația mutației inactivatoare a acestor factori apare o anumită asociere de deficite hormonale pluritrope. Astfel, de exemplu, dacă mutația inactivatoare este localizată la nivelul HesX1, va apărea un deficit pluritrop de ACTH, GH, prolactină (PRL), TSH și gonadotropi (LH și FSH) (dreapta sus). Dacă mutația e la nivelul Prop1, apare un deficit de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
erythematosus) este asemănător clinic cu însăși condiția patologică LES, doar că el este indus de administrarea cronică de medicamente (exemplu, hidralazină, procainamidă, isoniazidă). Din această cauză, utilizarea acestor medicamente este tot mai limitată în practica medicală. B.Sexul și factorii hormonali. Unele boli autoimune prezintă o distribuție de câteva ori mai frecvente la unul dintre sexe. Astfel, sclerodermia, lupusul eritematos sistemic, sindrom Sjögren, tiroidita Hashimoto sunt mai frecvente la femei decât la bărbați. Explicația pentru distribuția preferențială a bolilor autoimune pe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
între 15-24 de ani, adică la vârsta în care secreția testosteronului crește în vederea reproducerii. Prin urmare, evoluția speciei care dictează selecția naturală a bărbaților mai agresivi este influențată de nivelul testosteronului și de importanța agresivității fizice pentru supraviețuirea speciei. * Activitatea hormonală și agresivitatea Rezultatele unor studii demonstrează că nivelul de testosteron poate facilita agresivitatea între masculii de diferite specii de vertebrate, mai ales în perioada de reproducere. Aceeași relație a fost urmărită și la oameni, dar importanța ei a provocat multiple
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
legate de diferitele forme de socializare Unii cercetători n-au vrut să admită ipoteza prin care se afirmă rolul hormonilor în manifestarea agresivității la oameni. Continuând să susțină caracterul predominant al factorilor socio-cognitivi, acești cercetători refuză categoric să recunoască cauza hormonală a agresivității. Pentru a demonstra ponderea factorilor sociali în manifestarea agresivității, ei au studiat reprezentările socio-cognitive ale agresivității la femei și la bărbați (Campbell și Muncer, 1994 citat de Campbell, Muncer, și Odbet, 1997). Reprezentările socio-cognitive ale agresivității corespund unor
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de exemplu, amintirea unei jigniri suportate). Marea majoritate a psihologilor sociali apreciază că agresivitatea, în afara cazurilor strict patologice, nu este spontană ci mai degrabă reactivă, iar principalele cauze ale manifestării acestui tip de comportament sunt factorii situaționali. Factorii biologici sau hormonali ce întăresc o anumită predispoziție agresivă fac parte din grupul de factori numiți de bază, constituind astfel fundamentul operațional al factorilor situaționali (background; Geen, 1998). Agresivitate rezultă din interacțiunea dintre factorii individuali și factorii situaționali. Pentru a o înțelege, trebuie
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
important în ceea ce privește sensibilitatea la amenințări și provocări. Cercetările asupra animalelor semnalează efectul hormonilor sexuali asupra comportamentului agresiv. Testosteronul are două efecte asupra animalelor de organizare și de activare efecte ce pot influența manifestarea agresivității. Efectele de organizare sunt asociate influențelor hormonale asupra dezvoltării fătului și a funcționării sistemului nervos în perioada prenatală și cea a nașterii propriu-zise. Efectul activării se manifestă în funcție de schimbările hormonale din perioada postnatală, influențând starea afectivă și comportamentul copiilor și al adulților. Testosteronul pare să favorizeze agresivitatea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de organizare și de activare efecte ce pot influența manifestarea agresivității. Efectele de organizare sunt asociate influențelor hormonale asupra dezvoltării fătului și a funcționării sistemului nervos în perioada prenatală și cea a nașterii propriu-zise. Efectul activării se manifestă în funcție de schimbările hormonale din perioada postnatală, influențând starea afectivă și comportamentul copiilor și al adulților. Testosteronul pare să favorizeze agresivitatea manifestată de masculii mai multor specii de vertebrate, intervenind puternic în creșterea nivelului agresivității în perioada reproducerii. Efectul asupra masculilor umani este un
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
1981) subiecții și-au evaluat eventualul comportament în situații de provocare fictivă. Din această cauză nu putem trage concluzii solide, chiar dacă rezultatele sugerează că expunerea prenatală la hormoni poate influența dezvoltarea unei sensibilități agresive sporite în situații de provocare. Activitatea hormonală mai poate corela pozitiv cu percepția sinelui și a celorlalți. O corelație pozitivă între nivelul testosteronului și evaluarea sinelui pe scala agresivității a fost observată la subiecții de sex masculin. Corelația este însă negativă pentru subiecții de sex feminin (Gladue
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
testosteronului și starea afectivă a subiecților. În opinia autorilor, victoria decisivă declanșează o stare afectivă pozitivă care poate crește la rândul ei nivelul testosteronului. McCaul, Gladue și Joppa (1992) formulează aceleași concluzii pentru câștigătorii la loto, joc complet aleatoriu. Activitatea hormonală pare să influențeze declanșarea agresivității în situații de relații interpersonale conflictuale. În acest caz este mai corect să spunem că activitățile hormonale constituie variabilele personale sau "background-ul" unei situații "ostile" ce declanșează agresivitatea (Geen, 1998). Sistemul nervos și comportamentul
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
nivelul testosteronului. McCaul, Gladue și Joppa (1992) formulează aceleași concluzii pentru câștigătorii la loto, joc complet aleatoriu. Activitatea hormonală pare să influențeze declanșarea agresivității în situații de relații interpersonale conflictuale. În acest caz este mai corect să spunem că activitățile hormonale constituie variabilele personale sau "background-ul" unei situații "ostile" ce declanșează agresivitatea (Geen, 1998). Sistemul nervos și comportamentul agresiv Recentele lucrări de neurofiziologie susțin că comportamentul agresiv este un comportament instrumental al cărui scop este fie afirmarea și / sau satisfacerea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
că agresivitatea este un răspuns adecvat în cazul unei provocări. Este important să subliniem că tocmai executarea reacției dominante este cea care reduce activarea. Concluzii Se pare că nu există nici o relație cauzală simplă între hormoni și comportamentul agresiv. Activitatea hormonală nu permite prezicerea agresivității decât în cazul unor situații interpersonale conflictuale. Legătura dintre activare și agresivitate întărește de altfel ideea existenței unei interacțiuni între învățare și factorii biologici. Dacă activare declanșează agresivitatea în anumite condiții, acestea sunt determinate de experiențele
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
să contribuie la formarea unui potențial de agresivitate, iar măsurarea acestui potențial poate permite determinarea tipului și a puterii de reacție în diferite situații de provocare. Rolul moderator al factorilor biologici este și mai evident în cazul studiilor asupra activității hormonale, dar acești factori nu sunt singurii care influențează agresivitatea. Factorii cognitiv-afectivi ai comportamentului agresiv Studiile efectuate începând cu anii 1960 au arătat că există o diversitate de factori ce influențează agresivitatea. Această diversitate cauzală ridică problema existenței unor puncte comune
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
atingă obiectivele pe care și le-a fixat. Alte comportamente se învață prin observarea persoanelor care reprezintă adevărate modele pentru individ. În conformitate cu această abordare, reacția agresivă poate fi influențată de unele caracteristici neurofiziologice. Susținătorii teoriei învățării consideră că factorii genetici, hormonali, neuronali și caracteristicile fiziologice care rezultă influențează capacitatea sau potențialul agresiv al individului. Același proces poate determina învățarea unei forme particulare a agresivității. Ținând cont de capacitățile neurofiziologice ale tuturor indivizilor în ceea ce privește învățarea, Bandura crede că achiziția noilor comportamente se
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
experiențe sociale) care stau la originea comportamentului agresiv (Gur, Mozeley, Mozely, Resnick, Karp, Alavi, Arnold și Gur, 1995; Thonhill et al., 1992), iar evoluția speciilor este considerată un factor de continuitate a agresivității. Susținătorii acestei perspective consideră că factorii genetici, hormonali și neuronali joacă un rol preponderent în ceea ce privește controlul agresivității, iar activarea și modul de intervenție a factorilor depind de învățare și de contextul social în care se manifestă. În cadrul sistemului nervos central există puncte nervoase precise care controlează emoțiile fundamentale
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]