3,902 matches
-
ura se adâncește. La fel și mânia mea. Un proverb antic spune că Scuipatul a zece mii de oameni poate să facă un puț îndeajuns de adânc pentru a îneca pe cineva. Ei bine, eu sunt în puțul ăsta. Sunt ferm hotărâtă să-mi continui spectacolul cu speranța că-mi voi găsi adevăratul public. Unii dintre criticii mei spun că le produc greață la stomac. Însă adevărul e că, deși mă fac în toate felurile, nu-și pot desprinde ochii de la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Zi-zhen. Marx, Engels, Lenin, Stalin, Cele trei regate și Cronica istoriei. Dar eu nu vreau să le citesc. Nici măcar una. Știu deja ce fel de pastile sunt în sticla lui. Nu numai că refuz să devin Zi-zhen, dar sunt ferm hotărâtă să nu fiu doar un ajutor în culisele teatrului său politic. * Pe când Jiang Ching încearcă să-și facă intrarea pe scena lui, Mao lansează o mișcare numită Îndreptarea stilului de muncă. E anul 1942. La început, e considerată o examinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mâinile goale. Am lăsat ceainicul la bucătărie. Întrerup politicos conversația. Pomenesc de faptul că sunt obosită. Soțul meu îmi sugerează să merg la culcare. E în toiul nopții, insist eu, nearătând nici o intenție de a părăsi camera, căci sunt ferm hotărâtă să o alung pe Fairlynn. Știu, dă el din mână. Trebuie să fii frânt de oboseală, îi zic soțului meu, și la fel e, cu siguranță, și tovarășa Fairlynn. Nu-ți face griji pentru mine! Fairlynn își întinde brațele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plânge el. Îmi propune să îi fac un happy-end. Nu sunt de acord, dar îi promit să am în vedere remarcile lui și îi zic că îmi voi da toată silința să fac modificarea sugerată. Adevărul e că sunt ferm hotărâtă să nu fac nimic. Nu o să mă ating de final. Este simbolic. Este ceea ce simt eu despre viață. Gloațele care zboară sunt în aer. Este viața mea. Am fost împușcată de atât de multe ori. * E un spațiu deschis. Stâlpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
făcea să sune cât de cât agreabil. Și, între două zâmbete, maxilarele lui se loveau ritmic. Semn de mare plictiseală. Contele se străduia să-și țină bărbia înfiptă cu ostentație înainte, fiind convins că astfel își consolida imaginea de om hotărât, combativ și intransigent. Încă nu aflase că ceilalți vedeau în asta doar expresia unui profund dispreț. Și nu erau prea departe de adevăr, deoarece consulul francez detesta locul în care fusese numit, ca și toate obiceiurile acestui petic obscur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
clipa unei magii, pe toate ușile deodată, apărură darurile prințului, stivuite în tăvi mari din argint aurit și purtate de slugi îmbrăcate în mătase purpurie. Focul se înteți însuflețit de noile buturugi aruncate în el, dar și de muzica lăutarilor hotărâți să stârnească invidia muzicanților nemți care nu puteau cânta după ureche, așa cum o făceau ei de-o viață, ci doar cu ochii holbați pe șirul de note scrise. Dintr-odată fu mai multă lumină, mai multă căldură, o neliniște veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și la Școala de cadeți din Sankt Petersburg. Dorește să formeze o oștire locală apreciată cam la douăzeci de mii de panduri și cătane. Dar cred că mă voi ocupa de asta abia la primăvară (cuvintele Acvilei). ▪Acvila pare destul de hotărâtă să termine războiul cu Imperiul Otoman, dar numai printr-o victorie zdrobitoare asupra acestuia. ține să profite de recenta pierdere suferită de armata turcă la 26 noiembrie 1811, lângă Slobozia, când, după cum știți desigur, o treime din acea armată, aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tânăr care uitase să mai bată din palme după ce terminase ea de cântat. Iar cele două nestemate negre o mistuiau acum, ca și atunci, cu aceeași ardoare. Și el urcă spre ea coborând sau coborî urcând. Era traseul celui mai hotărât bărbat. Era însuși Orfeu. Impresia o tulbură. Privea fascinată spre hainele lui. Mătăsuri, catifele, blănuri, falduri princiare, tonuri inimaginabil de subtile, moliciuni promițătoare de amețitoare desfătări... Kutuzov sesiză noua orientare a primadonei, se răsuci și surpriza de a se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aveți nimic împotrivă, o să facem o mică schimbare. S-ar cere un contrast. Luciano reveni cu un fel de bluză bărbătească din mătase albă, lejeră, destul de simplă, dar cu un jabou din volane ample, după moda pariziană. Cu o mișcare hotărâtă, pictorul smulse jaboul. ― Vă rog, îmbrăcați bluza asta, Alteță! Erau între bărbați, iar față de soția sa Manuc nu avea pudibonderii stupide. Se dezbrăcă, lăsă hainele să cadă pe rând la picioarele lui și rămase gol până la brâu. Avea umerii rotunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu armata rusă. Chiar și femeile tinere aveau ceva probleme. Oftau adânc după strălucitoarele baluri ale ofițerilor ruși. Tropăind ritmic, având cârduri întregi de copii și gură-cască pe urmele ei, o strălucitoare gardă militară sosi cu puțin timp înainte de ora hotărâtă. Soldații își ocupară locurile de o parte și de alta a intrării principale, apoi încremeniră. Pentru că trăsurile și caii nu mai aveau învoire să circule pe străduțele din jurul hanului, amatorii de spectacol, becheri, văduvioare, conțopiști, tinere numai bune de măritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se cheamă că e fugită. Se Înțeleg asupra momentului, locului, de cele mai multe ori au complici - bineînțeles, nu se cheamă așa... - A avut și bunica? - Altfel crezi c-ar fi putut scăpa din... Era să spun: din Închisoare? - Deci, În noaptea hotărâtă, pe când luna se dădea după un nor (asta rimează cu: dor - nu cu: amor), flăcăul Toader al lui Holban s-a apropiat de pârleaz și a huhuit... Ca huhu’ezul, nu? - A fost ceva mai complicat, hoțul cela bătrân simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Zilele trecuseră una după alta. Gândul la Pinky i se învârtea prin cap lui Hungry Hop ca un pește într-un acvariu; nu putea să și-o scoată din minte. Își amintea de ochii aceia negri, de gura aceea roșie, hotărâtă, plutind în mijlocul unor valuri amețitoare de buline... hotărârea de pe fața aceea! Ce îngrozitoare! În mod clar, nu făcuse față cu prea mult entuziasm acestei prime lovituri a lumii de afară. Și, după cum se părea, din păcate, instinctele sale în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
destul timp; le felul în care relieful odihnește totul în sine... Gândurile îi fură întrerupte de zgomotul făcut de domnul Chawla, care se întorcea din oraș. Văzând fața tatălui său, o față de om pătruns de misiunea sa, nervoasă, mânioasă, dar hotărâtă, Sampath fu sigur că trebuia să se aștepte la și mai multe necazuri. Și știa din experiențele trecute că, atunci când te temi de ceva atât de mult, adesea se întâmplă. Bietele maimuțe, își zise. Bietele, sărmanele maimuțe... Și bietul, sărmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a lăsat să cadă pe scaun. Abia atunci a realizat că petrecuse atât de mult timp plănuindu-și nunta de basm, încât nu se mai gândise la realitatea situației în care intra, la bărbatul ei care avea o fostă soție hotărâtă și amară ca fierea și doi copii care fuseseră deja otrăviți cu idei preconcepute în ceea ce o privea. Alison îl iubea pe Luca cu tot sufletul, ba chiar, dacă era să fie sinceră până la capăt, era chiar puțin obsedată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
perfectă - era frumoasă, o bucătăreasă fantastică și o artistă în materie de sex - dar, în permanență, era subminată de o femeie care, din punctul ei de vedere, nu avea nici unul dintre atributele alea. Clipind repede, Julia s-a calmat singură, hotărâtă să nu lase acest mic episod să-i strice week-end-ul aniversar. Dar tot voia niște răspunsuri. —OK, îmi pare rău că am vorbit urât, s-a scuzat ea cu un zâmbet micuț. Dar trebuie să recunoști că e puțin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
temă. Doar ne simțim bine. Nu, Michael, șuierase Julia înainte să-l părăsească pentru ultima dată. Tu te simți bine. Eu mă simt al dracului de mizerabil. În continuare, Julia petrecuse șase luni, fără precedent, în care fusese singură. Era hotărâtă să nu mai repete schema aia în care ea irosea un timp prețios din cauza bărbatului care nu avea să-și părăsească niciodată nevasta. Dar întrebarea arzătoare rămânea: cum să dai de bărbatul însurat care e dispus să facă pasul? —Urmându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un castron, în care erau aruncate de toate, numai fructe nu. Ai auzit ce-am zis? —Poftim? David avea acum cheile în mână. —Te-am întrebat unde s-a dus Jake aseară? David se îndrepta deja către ușă cu pas hotărât, dar s-a oprit și s-a uitat la Fiona cu o privire lejer iritată, fiindcă femeia îl întârzia. —Belinda nu știe. Mi-a zis că s-au certat și băiatul a ieșit pe ușă ca furtuna. Nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca să-mi ții mie prelegeri despre ce e mai bine pentru ei. Niciodată nu te-ai gândit la binele lor. Alison era disperată. N-ar fi vrut decât să deschidă ușa și să fugă. Dar a rămas înțepenită, pe loc, hotărâtă să ducă discuția până la sfârșit. —Luca nu și-a părăsit copiii. Te-a părăsit pe tine, a spus ea pe un ton scăzut. —E același lucru, a replicat Sofia cu năduf. Copiii lui locuiesc aici, iar el nu. Ceea ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ascuns până atunci, însă în trecutul lui Susan nu exista nimic de această natură. Nu că ea își amintea de prea multe lucruri din copilărie. Moto-ul femeii era „Trecutul e trecut, prezentul e prezent“, așa că-și vedea de viață, hotărâtă să nu pună nici un eșec pe seama a ceea ce unii ar fi văzut ca fiind o „copilărie pierdută“. În următoarele două ore, Susan și Nick au mai dat gata o sticlă de vin și au încheiat cu câte-un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
strâns mâna, dar cu un gest moale și parcă împotriva voinței. — Îți mulțumesc pentru prânz, dar mă tem că nu mă pot preface că nu am resentimente, fiindcă am. Din belșug. E absolut de înțeles, i-a răspuns Julia veselă, hotărâtă să încheie întâlnirea pe un ton rezonabil. Și eu aș simți la fel dacă aș fi în locul tău. După care Julia a plecat, îndreptându-se către ușă. Deborah s-a întors și i-a strigat peste umăr: — Dacă-mi reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-ar putea întâmpla următorului amărât căruia îi mai dă droguri! Jake părea îngrozit. —Nu pot să-ți spun, Fiona. Dacă ți-aș spune, tipul mi-ar face zile negre. Vorbesc serios. Femeia n-a mai insistat momentan, deși era hotărâtă ca mai târziu să reia subiectul. Prietenul tău te-a adus la spital? Fața lui Jake s-a relaxat vizibil când și-a dat seama că discuția se îndepărtase de partea cu sunatul la poliție. Nu prea știu. Cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că nu-i stă în caracter. Știu, a oftat Fiona netezindu-și fusta înflorată. Cred că Susan s-a schimbat mult după accident. Dar s-a schimbat în bine. Mi se pare mult mai încrezătoare în sine și mult mai hotărâtă. —La naiba! Atunci să sperăm că n-o să am și eu un accident, a intervenit Julia. Înseamnă c-aș deveni și mai de coșmar. Nici Fiona, nici Alison n-au scos vreu cuvânt, tăcerea lor indicând faptul că, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și mai sensibilă decât de obicei, a adăugat Fiona. Ăsta nu e momentul potrivit ca să iei decizii care-ți schimbă viața. —Ba este. Alison a ridicat capul și s-a îndreptat de spate ca să dea de înțeles că era foarte hotărâtă. —Mai ales dacă decizia respectivă o să-ți schimbe viața în bine. Așa cum cred c-o să se întâmple în cazul meu. —Și care e, mai exact, decizia asta? Julia părea nedumerită. —S-a terminat. I-am spus-o aseară. Câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu părea mulțumit și care nu prevesteau nimic bun pentru nimeni. într-o noapte, așezat chiar în locul acela, privind stelele ce îl călăuziseră de atâtea ori pe potecile deșertului, dintr-o dată, descoperi una nouă, sclipitoare și iute, ce brăzda cerul, hotărâtă și constantă, nu ca zborul nebun și trecător al stelelor căzătoare ce se prăbușeau pe negândite în neant. Pentru prima oară îi îngheță sângele de groază, căci în memoria lui și în memoria strămoșilor lui, în tradiții sau legende, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tăi? Chipul lui reflectă fatalitatea. Am demonstrat cumva că îi pot apăra? întrebă. Dacă accept să-mi fie ucis un oaspete, nu va trebui să accept apoi să-mi fie violată și asasinată familia? Se aplecă și, cu o mișcare hotărâtă, îl obligă să se ridice în picioare. — Du-te și pregătește-mi cămila și armele, îi ceru. O să plec în zori. Apoi o să ai grijă să strângeți corturile și să-i duci pe ai mei departe, la guelta Huaila, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]