1,757 matches
-
umeri și mi-a spus că-l mâncase, iar apoi m-a rugat să mă dau la o parte din fața televizorului. game over Erau doi, dacă n-o socotesc și pe madame Kropotkina, al cărei cap Încărcat de bigudiuri se ițea prin deschizătura ușii de la intrare. Primul: un gnom minuscul, răspândind un miros sulfuros de transpirație, motivul probabil al trezirii mele din somnul În care o sticlă de vodcă mă cufundase cu un număr nedefinit de ore În urmă. Pe cât de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ceva? — Nu. — Atunci, la revedere. Ceva nou Însă tot apăruse. Când m-am reinstalat la postul de pândă, l-am regăsit pe Kuznețov Într-o vervă de zile mari. Scria la foc automat, iar prin desișul de pe figură i se ițea codița de șoarece a unui zâmbet. Mai mult, pentru prima oară de când Îl urmăream, l-am văzut destupând o sticlă de șampanie și turnându-și o porție generoasă. A scos la imprimantă un teanc grăsuț de foi, pe care l-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
foaie de hârtie. Pe aceasta, de pildă, atât cât se mai putea citi, fiindcă partea de jos fusese smulsă, stăteau scrise următoarele rânduri: „Erau doi, dacă n-o socotesc și pe madame Kropotkina, al cărei cap Încărcat de bigudiuri se ițea prin deschizătura ușii de la intrare. Primul: un gnom minuscul, răspândind un miros sulfuros de transpirație, motivul probabil al trezirii mele din somnul În care o sticlă de vodcă mă cufundase cu un număr nedefinit de ore În urmă...“ Ca lovit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Pe cer, în spatele său, alunecau nori destrămați. Cînd m-am apropiat, băiețelul fugi scărpinînd parcă pămîntul. O căruță mă ajungea din urmă. Duhnind a borhot, două putini troncăneau între draghini; la codîrlă, gol, bălăbănea un poloboc iar, din paie, se ițeau, cu torți de nuiele, cîteva damigene. Un bătrîn cîrligat ca un semn de întrebare îmbrățișase polobocul. Părînd adormit, din cînd în cînd căruțașul lălăia. Singur calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
era în stare să-și ia valiza și să doarmă-n gară. Pe adevăratelea, asta înseamnă să fii șef. Întreaga școală mirosea a mucegai. Cuprinzînd numai lățimea ferestrei, cancelaria era proaspăt văruită. Ocupată cu o masă jegoasă de sub care se ițeau, desperecheate, scaunele, pereții ei aveau ca unic decor fișete din metal amestecate cu dulapuri de lemn și un godin cu burlan enorm ce acoperea întreg peisajul superior. Condica de prezență era rudimentar caligrafiată. Pentru a face loc întîrziaților, cel ce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pusă de a curmezișul, am pătruns într-o șandrama. Lumina cădea cu zgîrcenie pe patru oi care călcau niște ogrinji. De-acolo intrarăm într-o odăiță fără foc, lipită cu lut. Mirosea a aer înghețat. De sub oghealul din care se ițeau șomoioage de lînă, ne privea, speriat și mut, un moșneag îmbrăcat în suman. Nu răspundea la nici o întrebare. Deodată își coborî picioarele goale, adună peste ele poalele sumanului și ieși în șandrama. Luîndu-se după bătrîn, șeful ne făcu semn să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
poalele sumanului și ieși în șandrama. Luîndu-se după bătrîn, șeful ne făcu semn să rămînem pe loc. În dreptul ferestrei, am auzit glasul neputincios al moșului răcnind: - Nu da, omule! Stăi, nu da!... Departe, în șesul Siretului, două case răzlețe se ițeau printre vișini desfrunziți. La una din ele o femeie alăpta un prunc. De după fustă i se ițea altul. Speriată, nevasta ne zîmbi sfioasă. Bădia Nică o întrebă: - Ai făcut cererea, Mariță? - Nu-i acasă omul. Să vie el, răspunse ea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În dreptul ferestrei, am auzit glasul neputincios al moșului răcnind: - Nu da, omule! Stăi, nu da!... Departe, în șesul Siretului, două case răzlețe se ițeau printre vișini desfrunziți. La una din ele o femeie alăpta un prunc. De după fustă i se ițea altul. Speriată, nevasta ne zîmbi sfioasă. Bădia Nică o întrebă: - Ai făcut cererea, Mariță? - Nu-i acasă omul. Să vie el, răspunse ea. - Da’ ce, fa, crezi că o țară întreagă stă în loc pentru voi? Iscălește-o tu. - Nu știu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
liceul. Tata zice mai degrabă că ar trebui să câștige deja singuri, o perspectivă care‑i cam îngrozește pe gemenii cei cultivați. Nu li se poate face una ca asta, cred ei. Din colțurile burdușite cu lucruri ale camerei se ițește chipul grotesc al sărăciei care‑i amenință - și care, de fapt, e de mult prezentă - și face prietenos cu ochiul. Cu blugii lor prefăcuți de atâtea ori și pe care s‑au aplicat deja atâtea petice de protecție, gemenii taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bacalaureatul, îi va împrăștia pe toți care‑ncotro. Unii speră s‑o ia în aceeași direcție cu Sophie. Curând tălpile goale ale Sophiei vor călca ușor pe Croisette, asfaltul e deja cald, de fapt, încins, iar racheta de tenis se ițește din geanta marca Vuitton și admiră peisajul. Mama - înfășurată ca de obicei în șaluri de mătase și baticuri, încercând ca o isterică să se protejeze de soarele care‑i face numai rău, pentru că mama e blondă și are pielea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
zid Înalt zugrăvit În alb. Se așezau În fața zidului cu câte o pungă de aurolac la gură și, cu privirea ațintită pe albul imaculat, așteptau Înserarea. Când, efect al luminii farurilor sfâșiate de crengile arborilor din parc, pe zid se ițeau umbre dansând halucinante. Copiii se uitau la filme! Adunau În mintea lor beată fragmente din puținele producții vizionate la viața lor, le montau cu imaginile pe care le filmau chiar atunci cu privirea năucă, le ieșea un film nou. Sorin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Când a venit Adelin să ne Întâmpine, l-am Întrebat Într-o doară: - Al cui e jeep-ul de vizavi? Kia Sorento ăla argintiu? Adelin a dat să iasă afară, să vadă mașina, n-a apucat, răspunsul i s-a ițit mai repede În minte: - E-a lu’ unu Pârvu. Deputat sau senator, cam așa ceva. Aia-i casa lui. Care va să zică, Pârvu ajunsese În Parlament. Cel care era deasupra pe listă murise, făcuse un atac de cord Înainte de validare. Așa că intrase Pârvu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dacă dădeau umbră. Pe casele cele mai Înalte creșteau snopuri dese de iarbă și de ciulini, iar la capătul satului se afla o casă mai mare decât toate: era Înaltă de patru-cinci staturi de om și din pereți i se ițeau niște bulumaci cafenii. Dincolo de acea casă se Întindea un câmp cu ierburi Înalte și grele, presărat cu aceeași copaci groși, cu trunchiuri ca butiile, răsuciți și cu frunze mult prea mărunte pentru atâta lemn. - Krog, ziceai, Îmi spuse Tuni după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că Gemenii se uniseră cu alt ghețar uriaș, cu dealuri și mai Înalte decât ale noastre. Marea Începuse să semene cu o răcitură de carne, așa era de groasă și de unsuroasă și de plină de zăpadă din care se ițeau nenumărate bucăți de gheață. Undeva, spre Miazănoapte, se mai vedea Marea cea mare așa cum o știam noi și, din ea se ridicau din când În când niște fuioare Înalte de apă. Imediat În urma lor se auzea un fel de strănut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au pierit? Exact câți au trebuit pentru ca tu să afli povestea călătoriei lui Krog. Exact câți au trebuit pentru ca, Într-o bună zi, să vedem din nou pământul adevărat, cel din care crește iarba și se Înalță copacii, cum se ițește de sub zăpezi și ghețuri. Se ridica, negru și falnic În Înaltul cerului, iar dincolo de pământ, se Întindea Marea cea mare. Dinspre ea adia un aer călduț, Înmiresmat. Asta s-a Întâmplat Într-o zi În care soarele, pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe timpuri, unul Europa Liberă și celălalt Vocea Americii. Credeam întrun timp, că leșurile acestea au fost îngropate, că țărâna uitării le-a acoperit mizerabila existență, dar se pare că uneori strigoii acestora tot mai bântuie pe aici și își ițesc figurile sordide prin paginile unor ziare. Greața de azi, mi-a fost stârnită de un articol kilometric din Evenimentul Zilei, în care e intervievat un jidănoi din cei care ne-au adus pe cap belele staliniste, iar mai târziu lătrau
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în alb complet cu pantof mic de numai 1546 euro, lăsând glezna să respire. Undeva prin preajmă, se află și pisica încălțată, madam Boagiu care a venit în cizme și-n ceva dungulițe alb-negru. Ca de obicei prin preajmă se ițește și micuța EBA Băse, cu buzele sale de 15.456 euro la ea. Gata a trecut pauza. Adică, fost pauza de tras sfori. La reintrarea în sală, marii analiști politici și nepolitici decretează: „Care câștigă, e cel mai prost". Asta
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
rând T. și la alt metru depărtare eu - toți trei pe același rând. În fața noastră, cam la aceeași distanță, între mama și T, stătea P. Iar în spatele lui P., ceva mai departe, ascunsă după un perete, de după care i se ițea doar capul și o mână cu o farfurie pe care o ștergea parcă, se uita spre noi A. Filmul tot era color, cu excepția lui A. care era alb-negru. Mama era mai înaltă și mai grasă ca de obicei, parcă era
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
hârtii încremenite, sticlesc în culori stinse. Totul e prins în țărâna-mamă și sudat de ger, un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai încolo șuvițe de noroi argintiu, un munte care curge. Într-o râpă se ițesc doi plopi, unul mare, celălalt mai mic, amândoi negri; mai departe o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește în fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că a mierlit-o. Înțelesu-m-ai, domn’ sărjănt?! Am înțeles! După dumneavoastră, domn’ sărjănt - l-a îmbiat Toaibă în zeflemea, împungându-l cu țeava pistolului în ceafă. Trestie îl flanca la un pas pe sergent... Câteva corturi și-au ițit siluietele din întunericul diluat de irizarea zorilor. Într unul din ele se vedea o părere de lumină. Sentinela din post a somat grupul... După formalitățile de rigoare, timp în care locul sentinelei a fost luat de omul nostru, șeful gărzii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
învârtejit pădurea... Care o fi călcând ca la nuntă? a întrebat Toaibă mai mult pentru sine, îndreptându-se spre locul cu pricina. După vreo zece pași și-a dat seama că este singur. A privit în spate. Limbosu și-a ițit doar un ochi de după un stejar voinic. „Aha! De aiștia îmi ești, nenorocitule! Ei lasă, că te învăț eu cum să te porți în liniile inamice!” S-a întors și, luându-l de guler, l-a împins înainte, șoptindu-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă aflam, am înțeles, le cunoșteau cu mai mare profunzime decât mine, unii dintre ei fiind nemăsurat de încercați în această privință, ei înșiși autori, într adevăr, de carte rară, în înțelesul corect al termenului - dumnealor fiind și autori deoseb iți, cu titluri universitare ori academice, sprijinitori ai altora și la lucrările de doctorat și alte titluri universitare și academice. Volumul meu era o carte rară prin puținătatea tirajului său - pentru că, voiam să explic eu, aparținea unui autor relativ sărac și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
din RL, sîntem Încîntați de o frază fulgurantă a lui Benedict Ionescu. „SÎntem garanția că Revoluția n-a fost confiscată.” Adică garanția că n-a confiscat-o poporu’. În toiul Înțelepciunii electorale românești, care votează stînga și Tudor Vladimirescu, se ițește o poezie amarnică dedicată geniului Împușcat, Bocet pentru ăl bătrîn. Evident că-i a lui Păunescu. El plînge pe rimă și se Întreabă de ce l-am omorît pe ăl bătrîn, care nu ne-a făcut nimic, decît că ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cum devine treaba cu „oful” tău și drept să-ți spun cred că ai dreptate. Ieșeanul mă privește în tăcere, apoi își fixează ochii pe creasta dealului din fața noastră, făcându-mă atent: -Uite colo se profilează culmea Repedii. La stânga se ițește Păunul. Cu răbdare și tutun, vorba ceea, vom ajunge și acolo... Când ne-am văzut la umbra brazilor uriași din fosta curte a mănăstirii Păun, ne-am așezat răsuflând din greu după atâta urcuș. Pe măsură ce îmi recapăt suflul și mintea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bucure școlarii din Bucium cu îmbrăcăminte, încălțăminte și cu dulciuri... Cred că m-am dumirit unde mi-ai dat întâlnire mâine dimineață... Sigur că da, vere. Așa că mâine, când soarele, cu fața lui “dodoloață”, clătită de roua dimineții, se va iți deasupra Repedii, ne vedem la “Hanul Doi Castani”. Hopaaa! Ce mai e și asta, ieșene? De când Hanul Trei Sarmale poartă și numele pe care l-ai pomenit? Da’ cine ți-a spus că Hanul Trei Sarmale poartă și acest nume
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]