1,893 matches
-
în jurul evenimentului pe care mama l-a sărbătorit, în noua noastră locuință, cu o cină fabuloasă, numai pentru noi doi. Niciodată nu am aflat nici cum nimeriserăm în casa aceea, așa de repede, nici cum a făcut ea rost de icre negre. Poate că nici nu erau adevărate. Știu că mă uitam la ea cu senzația că a întinerit brusc. Purta o rochie maro cu dungulițe fine, ruginii, era proaspăt coafată și, pentru prima oară de mult timp încoace, nu mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fetiță care nu știe pentru ce e pedepsită. Am trântit ușa camerei mele, am dat muzica tare cât să bată-n țeavă vecinul de dedesubt și m-am străduit din răsputeri să nu plâng. Între dinți aveam pâine prăjită și icre. Mai târziu, am aflat că David luase ceainicul. Nici unul din părinți nu l-a vrut. ... Prima oară mi-am dorit să dispar în ziua în care a murit grădina Leei. Pe tocul ușii era lipit un melc cafeniu. Sinistru. Bălos
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
A, nu cred. Eu sunt doar mâncău, nu și artizan, râde el, căz nindu-se să nu deschidă gura prea mult. În plus, pe mine Nordul nu mă cheamă deloc. Sunt friguros. Ivan zâmbește și spune mai departe despre știucă și icre și midiile de la Galway. Alexandre îl ascultă în aburul de pipă care urcă, vălătuci vălătuci, de pe punte în aer, până se înnegrește de întu nericul nopții. — Și mama a avut o cantină. — Da? Unde? — În Franța, la Béziers. N-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o transportă și pe care o denumesc „scrumbie“. După ce locomotiva Își umple rezervoarele de apă și cărbuni, trenul se pune În mișcare. Și aceasta se repetă mereu la fiecare oprire. Retrași În compartimentele lor, soldații mănâncă scrumbii, măsline, chiar și icre de Manciuria. Au de Îndeplinit o misiune delicată și răsplata e pe măsura muncii. Cum să zic, Mașa, soldații sunt oameni tineri, care nu-și fac prea multe probleme de conștiință. Soldații petrec ca niște bezmetici, spun măscări pe seama prizonierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Agriscovii erau pescari de mare. De obicei veneau acasă la 2-3 zile. Specialiști în sturioni, pescuiau laolaltă moruni, nisetri, cegă. Peștele prins era dus la cherhanale, acolo unde se scoteau și se pregăteau pentru a fi ambalate în cutii renumitele icre negre. Fiecare pescar, cred, aducea acasă cota lui neimpozabilă de pește, un morun doi, bine legați sub linia de plutire a bărcii. Toți știau și nimeni nu afla. Într-o zi am fost invitată la o rudă de-a gazdei
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
viața și moartea poetului necunoscut Marian Constandache / Un carnaval În infern Înghit vipere, scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam, cerului marea-i singurătate. Am băut, am dansat, ne-am jucat În taină cu sexul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
lumii pentru care / ― pot să mărturisesc aici ― am și alte surprize: / Înghit vipere, / scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, / arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, / Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, / storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, / jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, / consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... / Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam, cerului / marea-i singurătate.» Un carnaval În infern ― iată un titlu bizar! și pavoazat, Într-
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
că umblă prin teatru, aproape goale de li se văd tăți chiloții?... Nu suport nici Revoluția, nici dezmățul! simțea Zoe nevoia să susțină în gura mare la festinuri cu mese îmbelșugate, în care reapăruseră scrumbia de Dunăre, șunca de Praga, icrele negre, șampania franțuzească, untul, mușchiulețul și alte alese bunătățuri inexistente în anterioara "epocă de aur". Nemulțumirile Zoei, remarca Vladimir, într-un rând, când medita cu clondirul de whisky dinainte, vin atât din diminuarea exuberanței sale juvenile, cât și pe fondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
destulă școală. fotbalul mă învățase să trăiesc cu salariu că jucam în armată în echipă la Farul. Când am ajuns acasă am sărit după minge și unu a pus talpa și a rupt piciorul. Cu picior așa m-am angajat ICRA și duceam alimentație în oraș. Muncitor, cu salariu de 4000. în 88, 89, primeam slariu ăsta că după ce terminat munca rămas și făcut curat în curte. Dacă cineva vrea să trăiască orice face. De acolo arestat. M-am sculat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
hârțoage fără încetare. În cele din urmă, găsesc un rezumat după un ispisoc al lui Gheorghe Duca voievod, din 20 octombrie 1670 (7179) - scris la Țuțora - în care se spune că vodă a dăruit mănăstirii sale Cetățuia cinci moruni cu icre pe an. Apoi, sfințiile lor nu aveau gusturi rele, dar cine știe care dintre ei le mâncau - am îndrăznit eu. Deși această remarcă, cam nesocotită, ar fi trebuit să l supere pe bătrân, lucrurile nu s-au petrecut deloc așa. Călugărul a răspuns
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Am ajuns, aici stau. - În jaful ăsta? Dup-atâta școală? - În ăsta... - Bine, profesore... Ne-om mai vedea noi. Și... aici n-ai grețuri, băieții știu că ești de-al nostru, poți să umbli când vrei. Dacă te freacă la icre vreunul, să-mi spui și-o rezolvăm. Dacă intri în vreun bucluc, să știi că Alifie nu te uită. Eu mai ard gazu’ pe la crâșma lu’ Colțu până mi-oi găsi alți americani. A, s-a-ntors și Pană, ăla care bocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
stuful și papura pe malul gropii pentru fundație și sunt pești... Stă lumea și pescuiește lângă biserica de tablă... - Cum sunt pești? - Cum îți zic... Sunt carași, unii mai mărișori. Poate și crapi. A aruncat cineva, poate au adus păsările icre, nu știu. - Sau e tactica popii, s-adune enoriașii? O minune contemporană, să se bucure turma păstorită... - Îhî... Intrăm. Un călugăr care vrea să prindă meserie pe lângă pictor amestecă vopseaua într-o găletușă. Doamne cât s-au înmulțit cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
n-am încotro, am să merg mai departe, trebuie să ducă undeva. După un colț, piața de pește. Merg agale, deasupra soarele se-mperechează cu zidul, rămân împreună, uniți ca două verigi. Pe tarabe stau crapii uriași, spintecați, cu lapții și icrele la vedere, cu bășicile albe încă pline de aer, cu măruntaiele groase și inima vânătă, cleni cu solzi alungiți, ca niște ochi de cristal, știuci ascuțite, dințoase, gata să țâșnească prin aer, zvâcnind din cozi sângerii, bibani dungați, cu spinări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Dumnezeu. Deasupra mesei, calendarul: anul 1993, octombrie, pe 26, sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Sărbătorile. Praznicele împărătești, lăsatul-secului, dezlegările la pește subliniate cu pix roșu; posibil, toate calendarele aveau evidențiate îndestulările pântecelui: pește prăjit, borș de pește, chifteluțe de pește, icre de pește, saramură de pește, o cană, două căni, trei căni de vin bunătățurile monahului de obște abureau așteptările, trapeza puțea a cherhana, leușteanul împrospăta aparențele. Paginile calendarului miroseau a inimă largă, tataia dezlega limbile cât să intuiască prioritățile, mântuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de egumenul Mănăstirii Hlincea, iar restul sătenilor vor fi sub ascultarea Mănăstirii Cetățuia și vor fi scutiți de unele dări<footnote Ibedem, documentul 324, p. 299 footnote>. La 20 octombrie 1670, Gheorghe Duca dăruiește Mănăstirii Cetățuia câte cinci moruni cu icre pe an<footnote Ibidem, documentul 332, p. 304 footnote>. Constituirea integrală a domeniului Cetățuiei nu s-a făcut prea curând, deoarece cu timpul i s-au adus alte danii, făcute chiar de către ctitor, de diferiți voievozi, boieri sau chiar prin
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de el. Își lăsase cîndva, pentru bani, sămînța În niște eprubete, un fel de onanie asistată, mai nimeni nu știa cum erau mulși În laborator bărbații; li se luau, ca la păstrăvii din bazine, lapții ce aveau să fecundeze apoi icrele speciei; o industrie; peștii măcar nu știau asta. Triunghiul clinică-donator-femeie, de ce triunghi, patrulater, pentru că și pseudotatăl - tată crescător - era părtaș; un cvartet de surdo-muți, ba chiar amnezici; nu Își mai aminteau cum stătuseră cu adevărat lucrurile, cum stăteau. Și bătrînii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cei Închiși fuseseră În infern, sexul acolo fusese imposibil. Homosexualitatea și masturbările, după socotința lui Thomas, fuseseră nesemnificative, cei Închiși avuseseră doar vagi momente de intimitate, un ochi veghea mereu. Era limpede, sexul omora bărbații; somonii, de pildă, după ce stropeau icrele cu lapți, sfîrșeau, nu mai aveau rost, În rațiunea naturii. Cu femeile, lucrurile, tot după Thomas, stăteau nițel diferit. Mult. Niciodată nu a spus de ce. Iubise doar În cîteva rînduri; niciodată Îndeajuns; fără flacără. Pentru că Antonia fusese o măsură a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de ani. Nu-mi permit, spune Lionel serios. Șeful de sală, chelnerul și cei doi picoli râd la unison, ca de o glumă bună. Încurajat de popularitatea sa printre chelneri, Lionel spune într-o doară: — Până ne decidem, adu niște icre negre, să fie. De Beluga, dacă se poate. — Se-nțelege. La icre, putem să vă oferim o șampanie din partea casei? — Din partea casei poți să ne oferi ce vrei, acceptă Lionel. Robespierre nu refuză nimic. Nu-i așa, Robespierre? Câinele latră
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și cei doi picoli râd la unison, ca de o glumă bună. Încurajat de popularitatea sa printre chelneri, Lionel spune într-o doară: — Până ne decidem, adu niște icre negre, să fie. De Beluga, dacă se poate. — Se-nțelege. La icre, putem să vă oferim o șampanie din partea casei? — Din partea casei poți să ne oferi ce vrei, acceptă Lionel. Robespierre nu refuză nimic. Nu-i așa, Robespierre? Câinele latră vesel. Sosesc icrele negre într un bol de argint. Lionel ia o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fie. De Beluga, dacă se poate. — Se-nțelege. La icre, putem să vă oferim o șampanie din partea casei? — Din partea casei poți să ne oferi ce vrei, acceptă Lionel. Robespierre nu refuză nimic. Nu-i așa, Robespierre? Câinele latră vesel. Sosesc icrele negre într un bol de argint. Lionel ia o lingură de supă și gustă de parc-ar fi vorba de griș cu lapte. — Merge. Ziceai ceva și de-o șampanie? Un dop de la o sticlă de Moet sare până-n tavan
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
șampanie? Un dop de la o sticlă de Moet sare până-n tavan. Profitând de euforia de la masă, Robespierre își bagă botul în bolul cu caviar. Lionel îl vede și-i spune lui Robert: — Adu-ne altele, nu-mi place să mănânc icre negre după câini. Robert, îți plac câinii? Eu îi ador. — Jean, adu alte icre, evită Robert să-i răspundă. Chelnerul ia imediat bolul, se duce la bucătărie, amestecă puțin icrele cu o lingură și le aduce înapoi la masă. Înainte
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de la masă, Robespierre își bagă botul în bolul cu caviar. Lionel îl vede și-i spune lui Robert: — Adu-ne altele, nu-mi place să mănânc icre negre după câini. Robert, îți plac câinii? Eu îi ador. — Jean, adu alte icre, evită Robert să-i răspundă. Chelnerul ia imediat bolul, se duce la bucătărie, amestecă puțin icrele cu o lingură și le aduce înapoi la masă. Înainte de-a le face sugestii, Robert le pune o întrebare plină de bun-simț: — Vă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lui Robert: — Adu-ne altele, nu-mi place să mănânc icre negre după câini. Robert, îți plac câinii? Eu îi ador. — Jean, adu alte icre, evită Robert să-i răspundă. Chelnerul ia imediat bolul, se duce la bucătărie, amestecă puțin icrele cu o lingură și le aduce înapoi la masă. Înainte de-a le face sugestii, Robert le pune o întrebare plină de bun-simț: — Vă e foame rău sau modic? Lionel o privește interogativ pe Liliane, care, speriată de prețuri, vrea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
conserve de pește, „Gheroi polkovnik Pavel Ioilovici Klițmangheniv“, din Tula, care primise în 1937 ordinul Lenin în întrecerea în cinstea celei de-a 20-a aniversări a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. Generalul îi lăsase informații amănunțite despre sortimentele de icre pe care fabrica din Tula le livra la export. A păstrat mulți ani petecul acela de hârtie, în speranța că Ștrunțkovici totuși se va întoarce. L-a ars abia în vara lui 1958, când trupele sovietice au început să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
te întreb pe tine, Mitică: Oare care timp era real? Nu cumva noi eram visul lor? Avatul, crapul, lipanul și somnul mureau de bătrânețe. Carasul și plătica își așteptau genocidul din plictiseală. Plevușca murea de infantilism. Miresele morunilor își depuneau icrele pe vuietul melodios al curenților calzi izvorați din chitara lui Andrés Segovia. Mi-am lăsat trupul acasă și am mers pe străzi. Era o Lună aplecată spre meditație. Noaptea se plimba odată cu mine și liniștea adăpostită sub aripile păsărilor adormite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]