1,864 matches
-
arși de o nouă ambiție socială, dispuși de a arunca „trupuri vii ca un lest al trecutului”, așa cum unii aruncă saci cu nisip din nacela unui montgolfier, doritori de a-și confecționa „un dosar politic curat”?! Sau... poate că solidaritatea ideatică, complicitatea strânsă și prietenia „dinainte”, de sub tiranie, nu fuseseră decât „forme de „rezistență și de luptă”, alianțe de moment, un alt tip de „tropisme sociale”. Foștii noștri amici, inși excelenți în orice situație, să nu fi fost ei apți, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și ne-am așezat pe o banchetă, la perete, alături. Cineva ne-a adus de jos, de la serviciul tehnic, un exemplar al romanului, eu l-am luat cu mâinile tremurânde și mi-am afundat fața în el, prima mea „odraslă ideatică”, de a cărei realitate și naștere m-am îndoit ani lungi, „vis, utopie” pentru care am dat, inconștient și sinucigaș, la o parte, într-un soi de nebunie, nu numai planurile pe care și le face orice tânăr cuminte care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am fi dansat într-un carnaval venețian, posesori de palate și de bijuterii fastuoase, ușori și încântați nu numai de existență, dar și de noi înșine, de lutul nostru ce ne târăște, în pubertate și adolescență, prin atâtea confuzii, mlaștini ideatice, temnițe culturale și neînțelegeri dureroase ca o rană de cuțit... Eram, de fapt, spre ghinionul și spre norocul nostru triumfător, niște adolescenți întârziați în „boala lor de origine divină”, cum cânta Nini, fericiți ca niște nătângi ciudați de „infirmitatea” lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apoi de Goethe: „munca (sau datoria la Kantă ca singura compensație a existenței!”. Care „muncă”?! Întoarcerea repetată și obstinată pe solul „unde ți-ai petrecut tinerețea”, tu „și ai tăi”, și încăpățânata revenire la aceleași „unelte, forme, reflexe și ticuri ideatice”, recăderea în același cerc infernal al obsesiilor tinereții tale literare, nevindecat defel de atâtea sarcasme și groase ironii ale celor care ți-au însoțit primele urcușuri pe panta unei arte ingrate și originale, nevindecat și neînțelepțit de vârstă, părăsirea de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de ideile sale, atunci un pic „prea originale”, este pentru că eu însumi, instalat în loja suspect de confortabilă a șapte decenii de existență (în „interiorul propriului meu trup și adesea, din vina mea, în marginea comunităților umane și a reflexelor ideatice, în singurătate, cum se spune!, vreau „să aflu” nu numai cum „am fost de fapt”, dar și partea mea „de vină”, ca și partea de comoditate și automatisme ale altora. Pe care nu rareori îi admiram, capabil cum eram de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se spune!, vreau „să aflu” nu numai cum „am fost de fapt”, dar și partea mea „de vină”, ca și partea de comoditate și automatisme ale altora. Pe care nu rareori îi admiram, capabil cum eram de devoțiune sentimentală și ideatică, și pe care îi respingeam „veșnic” - veșnic voind să mă apropii, să mă fac înțeles! Și singura mare excepție a fost Nichita! Și el, doar în primul deceniu al prieteniei noastre; apoi, succesul social ne-a despărțit sau, încă o dată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cerul de vară” pe acest pământ - ce este „ea”, la urma-urmei, o simplă adaptare - dificilă, e adevărat! - la social, cum o credem noi, oamenii modernității?! Pentru că noi, cei mai mulți, „intoxicați” de știința și tehnica enorm victorioasă, ne-am cam pierdut „cârjele” ideatice și sentimentale cu care indivizii altor secole înaintau spre adolescență, maturitate și apoi spre senectute - credința în zei, apoi într-un singur Zeu, într-o altă viață, mai „echitabilă”, mai ales pentru cei injustițiați de soartă și de vremuri sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dinamism și avansare tehnologică și civilizatorie formidabilă a burgheziei. Și, cu toate acestea, munca a devenit tot mai mult, pe măsură ce ea, burghezia, mică, mijlocie și mare, câștiga pozițiile dominante în societate, un termen depreciat. Iar noi, fiii și moștenitorii reflexelor ideatice burgheze, trebuie să facem un efort intelectual pentru a înțelege una din maximele „ciudate” ale lui Goethe: „munca este singura compensație a acestei existențe”! Am spus „ciudate” deoarece, în acest caz, trebuie dată imediat explicația că, în cazul autorului lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la care reveneam tot mai des, nu rareori „întrebându-i” când aveam nevoie de un sfat sau de un reazăm pe care nu puteau să mi-l dea nici cei puțini care încă mi-erau aproape, în ciuda „exuberanței mele excesive ideatice” sau a „gafelor mele sociale”. Nu, nu numai că nu m-am plâns - fapt rar într-un climat social și cultural în care văicărelile, justificate sau nu, inundă cămările istoriei, împiedicându-ne, adesea, de a judeca și vedea limpede ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Raicu, Valeriu Cristea, Dimisianu! - și înțelegând că Geo vrea de fapt ajutorul meu politic, eram membru în Biroul Uniunii și, de curând, într-adevăr celebru prin Animale bolnave. Pe Adrian îl consideram prietenul meu, ne legau ani buni de complicitate ideatică și sentimentală; după un coup de foudre cu Matei (se întâmplă și în prieteniile masculine „îndrăgostiri platonice și abrupte!”Ă, apoi cu Nichita - Nichita a și locuit câteva luni în apartamentul soților Păunescu, Constanța și Adrian -, Adrian s-a apropiat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
doi buni, fideli prieteni, Păunescu și Pituț, m-am oprit și m-am oferit și părerii „celorlalți”. Încă o dată spre stupoarea mea în acea zi, fidelul, entuziasmatul Păunescu de arta și persoana mea, cu care petrecusem nopți lungi și fructuoase ideatice până la orele alburii ale dimineții, aliat necondiționat al întregii mele strategii de luptă, cum o spuneam, împotriva grupului Barbu, confident al meu, total și protejându-l adesea contra unor insinuări tot mai reci și „avertizatoare” cu privire la „caracterul” său, ce veneau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Hrușciov, îl acordau sateliților lor europeni. Evident, scepticii români urmau, după ’71, să-mi reproșeze acest „atașament”, această „admirație”, ei, scepticii, au, de altfel, cum o spune și Hegel, „totdeauna dreptate, deoarece, deși ei nu-și aduc niciodată aportul original ideatic într-o situație sau în explicitarea unui fenomen, ei știu să deosebească fisurile, părțile slabe ale fenomenului”. E, poate, adevărat, dezamăgirea, contrarierea mea a fost mare în vara pariziană a lui ’71, după ce am citit o scurtă știre într-un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dinainte și cel de după ’71; deși nu puțini, sceptici dintotdeauna, afirmă încă o dată că, de fapt, nu a fost decât „unul singur”, și actele pozitive, câte au fost înainte de ’71, erau doar o mască, machevializându-l și atribuindu-i o dublură ideatică și un dar genial de teatralitate umană și politică! Iată că „scepticii” - atât cei contemporani, scepticii români de atunci, cât și scepticii în general - devin din „realiști” - și realismul este atributul și orgoliul lor prim! - niște naivi de fapt, inși
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
numai în lumea specifică căreia i se adresa, lumea literară, dar și, printr-o rezonanță amplă și intensă, să restabilească „firescul, normalitatea” și în societatea românească, perturbată și otrăvită de vreo două decenii de false sloganuri, false entuziasme, false construcții ideatice, false cariere, false orizonturi. O dată împlinit!... Da, eu, aici, îmi iau îndrăzneala de a afirma, în deplină luciditate și responsabilitate - și o fac cu gravitatea unei afirmații testamentare! -, că acest „ideal” al nostru, de atunci, de la începuturile anilor ’60, s-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
puțin două promoții literare, numite „șaptezeci” și „optzeci”. După revoluție, e adevărat, „optzeciștii”, mai ales prin „corifeul și ideologul lor”, excelentul poet și prozator Mircea Cărtărescu, au încercat, cumva „să se rupă” de noi și de „aerul nostru literar și ideatic”, fapt ce nu se întrezărea „înainte”, în ultimul deceniu ceaușist, când „ei” erau bucuroși de a fi în preajma noastră, a lui Nichita, Manolescu, Mircea Martin, Crohmălniceanu. Și a mea. Și, astfel, a apărut „ofensiva postmodernismului” care, încă o dată, vrea să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
minori! Sigur, nu vom rezolva aici, cu puținele elemente pe care le deținem, această gravă preocupare, problemă, de care s-au ocupat în timp un Drăghicescu, un Eugen Lovinescu sau George Călinescu și care adeseori ne întunecă realmente orizontul nostru ideatic, falsificând nu rareori chestiuni stringente ale zilei, ale relațiilor inter-umane sau, și mai grav - cele, grav compromise de comunism, între cetățean și statul român; ce-și caută un profil cât de cât stabil și reprezentativ. Și mult discutata „imagine negativă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în mână, în acel tip de intimitate specială, inconfundabilă, prețioasă, necesară multor, multor generații de europeni, acel timp larg, generos, complice și savant este, indiscutabil, un element al valorii. Nordic, dacă vreți, în cazul meu înseamnă și „apropierea” sentimentală și ideatică nu numai de corifeii Școlii Ardelene, începând cu primul martir al „latinității poporului nostru” - vlădica Inochentie Micu-Klein, alungat de ungurii calviniști la Viena și apoi la Roma, unde a murit în exil, dar și de cei ce s-au opus
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Drang, și corifeii ei, printre care Goethe, Schiller - și am putea foarte bine să-i adăugăm acestui curent pe tinerii filozofi „romantici”, un Schelling, un Fichte, un Hegel și apoi Schopenhauer! -, au creat acea „întorsătură” magistrală, acea „direcție” culturală și ideatică răsplătită benefic de zei; iar acea primă analiză a lui Hamlet din romanul inițiatic Wilhelm Meister al lui Goethe, valabilă literă cu literă până azi, nu face decât să așeze această piesă și pe autorul ei pe soclul absolut valoric
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și al unor romanțe sentimentale, excesiv popularizate de generația următoare, de un Vlahuță și de alții, ce vedeau mai ales „minorul”, „agreabilul”, „accesibilul” unui gust format dinspre poeții boeri, simpliști și diletanți sau dinspre „moftul francez”!... „Nordică” este solidaritatea mea ideatică nu numai cu un Titu Maiorescu, dar și cu un Lucian Blaga, cu propensiunea sa spre sistem, cu desfacerea sa largă nu numai spre toate genurile majore ale literelor române, dar și spre istoria noastră, spre „misterul” nașterii și al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cumva mie, eului meu profund și irațional, care rămâne cumva rece în fața câmpiei și a mării, dar caută „obstacolul” și munții (Drumul la zid!Ă, simetria, simetriile și redundanțele, în frază, ca și în existență, acele „ocoluri”, dar și „reveniri” ideatice care reușesc, după un timp, să producă acele motive, teme obsesive în jurul cărora se poate structura o operă. Cultul „răbdării”, în existență, dar și în operă, acel calm temperamental, organic ce trebuie să se opună „neastâmpărului” actual, fuga după originalitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nooze și noo dă uși; la fieșicare ușă, lacăt. Și-a băga hrană p-un an dă zîle: apă, mîncare, tot ce trebuie la doi, la doo suflete”. Ezitarea povestitorului când se referă la destinatarul hranei este revelatorie la nivel ideatic. Nu doi băieți, doi oameni, trebuie să mănânce prinosul, ci două suflete au nevoie să se hrănească în timpul șederii în adâncuri. Obiceiul funebru dovedește că feciorul este mort, cât timp stă în mormântul de sub palat, își pierde trupul perisabil și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întunecat al amorfului și compromite puterea ei creatoare. Divinitatea supremă reclamă aici starea critică a lumii și tot ea recunoaște unicul candidat pentru refacerea armoniei universale. Baladele și basmele fantastice au cele mai multe aspecte comune din punct de vedere structural și ideatic, dată fiind apropierea epică dintre cele două specii folclorice. Motivul șarpelui de lângă apă apare într-o variantă a baladei Iovan Iorgovan, culeasă în Alexandrovăț, Timoc, cu întreaga desfășurare de simboluri, precum jertfa fecioarei și somnul eroului înainte de confruntare. Balada și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
punga). Intruziunea în sacru trebuie să depășească piedicile rituale și, de aceea, eroul primește de la maestrul inițiator obiecte securizante. Într-un basm din Scheiu de Sus, Dâmbovița, Dumnezeu dă flăcăului o serie de obiecte ce adaugă protecția magică la spectrul ideatic al drumului istovitor către dincolo: „Da’ uite ce: îț’ dau eu un cotum dă fier, opinci dă fier, haine dă fier, să poț’ să te sui pă cuțâtele ălea, că nu poț’ să te sui. Ălea intră”. Armura folosește puterea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a fixat, procedând în același spirit al laconismului de care am amintit înainte. Fiind astfel, ea nu e totuși aridă, și chiar o pură reconstituire istorico-literară, cum este aceea a misiunii diplomatice a lui Vasile Alecsandri, e susținută de tensiuni ideatice care imprimă textului o caracteristică însuflețire. Fără a pierde vreun moment din vedere tema centrală, eseistul recurge des la comparații și asocieri care mărturisesc temeinica sa cultură umanistă. În tot ce susține nu-i simți nicicând vreo ezitare, iar uneori
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
plină și strălucitoare expansiune. Iată ce spune prefațatorul: Arghezi, Bacovia, Barbu, Blaga, Pillat, la care se adaugă Fundoianu, Maniu, Philippide, Vinea și Voiculescu, au acoperit spațiul poeziei dintre cele două războaie mondiale, în tot ce avea acesta reprezentativ ca orientare ideatică, și ca viziune asupra lirismului, exceptând avangardismul post-simbolist, în speță suprarealismul, care, deși foarte activ și bogat în partizani, nu a dat, la noi, nici un mare poet. Artele lor poetice, așa de deosebite în expresie lirică, au comun impulsul psihologic
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]