1,774 matches
-
croi drum până la noi. Mă cuprinse pe după mijloc cu brațul, susținându-mă pe jumătate. Hai să ne îndepărtăm de capăt, doar ca să fim siguri. Carnețelul tău, am spus, încă nu tocmai sigur pe mine, ți-am pierdut carnețelul. — Nu contează, idiotule. Suntem oricum pe ultima turnantă. — Credeam că abia mâine ne va ajunge. Așa credeam și eu. Hai să găsim un loc unde să ne așezăm, să ne punem gândurile în ordine. — Fir-ar a naibii de treabă, am spus. — Iisuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai scos și o pălărie de pai ușor mototolită (singura pe care am găsit-o) și o pereche de ochelari de soare mari, din plastic negru, à la Roy Orbison, care să mă apere de soare. Mă simțeam ca un idiot. Când am revenit pe punte, Fidorous înclină aprobator din cap și spuse că arăt mult mai ca mine însumi. Neștiind ce altceva să fac, am spus doar mersi. Schimbând macazul și devenind un căpitan sever, Fidorous insistă să mă ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cămașă havaiană și cu pălărie pe cap. — Salut, am spus, fluturând năuc din mână înainte să mă pot stăpâni. Mă simțeam atât de stângaci în hainele alea prostești și, văzând-o acolo în felul acela, mi-am pierdut capul. Ce idiot de doi bani. Scout îmi aruncă un zâmbet ușor superior și se ridică, încrucișându-și picioarele. Haine uscate, am spus, trăgându-mă de cămașă. — O, făcu ea. — Cum stau lucrurile aici, timonier? Fidorous urcă scările în urma mea. — Ca pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ei negru și fin, iar ea mă strânse cu brațele de mijloc. Briza se învârtea în jurul nostru, marea calmă înclinând barca de pe-o parte pe cealaltă. Acum o să spun ceva, am zis. — Bine. O să mă facă să par un idiot. — Bine. — Și s-ar putea și să te înfurie. — Hmmm. Bine. — Așa. — Zi-i, atunci. — Bine. N-a fost doar din cauza asta, nu? Mă refer la ce s-a întâmplat între noi. Scout se desprinse de la pieptul meu și ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
felul lor. Numai că acum n-avem vreme să ne ocupăm de toate astea. (Taxiul trecea prin fața Primăriei). Ceea ce știm, urmă domnul Prentice, este că ei au trebuit să aștepte un alt prilej... un alt personaj Înalt, dublat de un idiot. Acest al doilea idiot avea În comun cu primul faptul că Își lucra hainele la același croitor... Taxiul se opri În colțul unei străzi. De-aici mergem pe jos, anunță domnul Prentice. Pe trotuarul din față, un trecător se urni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acum n-avem vreme să ne ocupăm de toate astea. (Taxiul trecea prin fața Primăriei). Ceea ce știm, urmă domnul Prentice, este că ei au trebuit să aștepte un alt prilej... un alt personaj Înalt, dublat de un idiot. Acest al doilea idiot avea În comun cu primul faptul că Își lucra hainele la același croitor... Taxiul se opri În colțul unei străzi. De-aici mergem pe jos, anunță domnul Prentice. Pe trotuarul din față, un trecător se urni În direcția lor În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ea. Era Întinsă pe burtă și Își desfăcuse sutienul de la costumul de baie. Singura Întrebare ce mi-a venit În minte a fost: « Ești În vacanță? » A ridicat ochii: cu siguranță nu se aștepta la ceva genial, dar nici atât de idiot, totuși. Apoi ne-am spus fiecare prenumele, o chema Annick. La un moment dat, a trebuit să se ridice, iar eu mă Întrebam: va Încerca să-și Încheie sutienul pe la spate, sau dimpotrivă, se va ridica arătându-mi sânii? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de tot, o să slăbesc și eu, ai să vezi, numai pentru tine slăbesc, ca să ne potrivim, ce se întâmplă acum n‑a mai existat vreodată, Anni, șoricelule. Ce se întâmplă acum se întâmplă în fiecare zi de milioane de ori, idiotule. Nimicule, ejaculează odată, că se prinde Kraftmann dacă lipsim amândoi atâta timp. Mă simt de parcă ființa mea cea mai intimă s‑ar revărsa în afară, Anna, iubita mea, căci asta ești tu acum, fără îndoială, te iubesc, te iubesc. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trebuie să mă palpezi mereu? Se vorbește cu gura, nu cu mâinile. Dar cu gura se și sărută, Sophie, iubito. E ceva mai puternic decât mine. Hans spune îndată că el e totuși cu mult mai puternic, punem pariu? Și idiotul chiar îi întinde lui Rainer degetul făcut cârlig, cu gând să‑și măsoare forțele. Liceanul cu brațele lui slăbănoage îl privește doar, scârbit. Păcat, pare să spună privirea lui Hans, renunțăm la proba de forță de care mă și bucuram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Dragostea o s‑o împiedice să ajungă așa. Cei din orchestra filarmonică nu cântă decât chestii reacționare, cum ar fi Schubert, Mozart și Beethoven, susține Anna spumegând de furie. Când l‑au ascultat pe Webern duminica trecută, au aplaudat ca idioții, deși în fond disprețuiesc genul ăsta de muzică. Publicul orchestrei filarmonice e mult prea binecrescut ca să‑l fluiere pe Webern, ei știu ce statut are acest compozitor, și anume, unul foarte înalt, răspunde Sophie. Dar de plăcut, bineînțeles că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a‑ți petrece timpul liber și o meserie în același timp. Hobby e un nou cuvânt străin care s‑a încetățenit rapid. Americanii au plecat, limba lor a rămas, ura! Rainer tocmai observă cu neplăcere că în clipa de față idiotul de Hans nu e unealta lui, ci a cântăreților de jazz. Aleargă de colo‑colo, strânge plin de zel pupitrele, îndeasă contrabasurile în husele lor de pânză tare, închide și deschide pe rând pianul, în funcție de ce i se spune, curăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe frigul ăsta vrei să intri? O pereche de rațe sălbatice își ia zborul dând puternic din aripi și stropind totul în jur. Scapă cine poate, asta se știe și nimeni nu vrea să plătească el oalele sparte, când unui idiot îi vine să se sinucidă. Copacii șoptesc ca un singur om. Acum o vom sfârși amândoi, împreună, oribil, se gândește Rainer și apasă pe accelerație, încât motorul destul de slab, dar totuși suficient de puternic, se ambalează imediat. Te‑ai tâmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vorbesc de bani, scriitorii Își iau mai multe precauții decât atunci când povestesc despre sex. Dickens, de exemplu, după ce-și chinuie personajele prin tot felul de internate și orfelinate, le recompensează cu totul și cu totul modest. Doar Dostoievski, În Idiotul, are curaj să-și trosnească personajul cu o moștenire importantă, atunci când toată lumea se așteaptă mai puțin. M-am poticnit eseistic mai sus doar pentru a introduce descrierea unei alte provocări la creativitate propuse de Celebrul animal. Propunerea a fost, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
zice c-a așteptat destul. Zice să-i dai banii. Nici asta cu zice nu-i rea. Simon says, ca Jeremy Irons. Îl aud și pe Leac râzând În spatele meu, mă umflu În pene, Încep să mă hlizesc și eu. Idiotule! Ți-a scăpat puștiul, a fugit În bucătărie, bagă repede piciorul În ușă. Mă proptesc la timp, Împing cu umărul, reușesc să intru. Cu prea mult elan Însă, fiindcă mă rostogolesc până la masa din celălalt capăt al bucătăriei. Alunec și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
senatorului. Înțeleg. Pârvu Înțelege și el ceva. Râde din nou: - Hai, mă Andreea, chiar așa? Chiar așa? Îmi face cu ochiul, nu-mi vine să cred, Îmi face cu ochiul! - Bine, mă fato, dacă vrei tu! O facem și-așa! Idiotul! Crede c-o să facem un film porno. De fapt are un pic dreptate când face asemenea presupuneri. Lumânările, muzica, Andreea În sutien, frânghia care-i intră În carne. Poate că-i și place. Sigur Îi place. Am fixat camera, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ca să se intimideze și mai tare. Nu-i răspunde nimeni. Își drege vocea, deschide gura. I-o ia Cătă Înainte: - Ce vrei? - Mă gândeam să vin pe-aici. Poate rezolvăm mai repede treaba. Că mâine trebuie să fiu la București. Idiotul! Ne vede pleoștiți, crede că ne-am Înmuiat, În privința mea are dreptate, ceilalți s-au Înrăit Însă, o să-i sară În gât! Auzi tu, trebuie să fie la București! Am s-o spun eu, ca să-i salvez pielea: - Ieși afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
altora, aceiași. Rotise palma până la subțioara umedă, păroasă. Prelungi ultimul balans, clătinându-se, balans bolero bușitură, plaja clocotea. Cerul și marea în bulbul albastru al ochilor : ridicase înduioșat, milostiv, fără grabă, fără frică, înlăcrimat, aceeași privire rănită. — Vera, eu sunt idiot ? Râdea, ochii deveniseră negri, plăcere intensă... o, intensitatea. Deci, intensitatea și râsul, râsul plăcere, prelungind, sporind plăcerea. Râsul acela viu, vital, obrazul ridat, pergamentos. — În nici un caz, răspunsese glasul ei fierbinte, venit prea aproape. Dacă nu mă crezi idiot, trebuia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
măcar că nu mai apuc să trăiesc o zi după asta, mă corcituri nenorocite de... maimuță și... cocoașă de cămilă, mă, nemernicilor, mă cretinilor, mă... — Șefule! Nu-mi spune „șefule“! se răsti el pe un ton ascuțit, gîtuit, aproape stins. Mă, idiot nenorocit, de cîte ori ți-am zis să nu-mi spui mie „ȘEFULE“?! răcnește el. — Știu, șefule, zise el pe un ton jeluit... da’ mi-a plesnit catarama. N-ai niscaiva sfoară? Niscaiva sfoară! se Înăbușă el. Cum, mă, dobitocule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
platformă prevăzută cu roți. De jur-împrejurul imaginii apăreau una după alta litere albastre. Finalmente se formă o propoziție: VIRUSUL CALUL TROIAN A FOST INTRODUS ÎN CETATE! Apoi monitorul se înnegri și computerul se stinse. O capcană! Se lăsase păcălit ca un idiot! Își trase la repezeală blugii rupți în genunchi și tricoul portocaliu cu chipul lui Che Guevara imprimat pe piept. Se năpusti afară din apartament fără să mai închidă ușa. Tubu îl urmă miorlăind până la ieșire. Se opri în prag. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tăi. Adio! Sincer, mi-e milă de tine, n-ai nicio șansă să ajungi în posesia Graalului! - Sabina, stai Sabina... Cosmin îi întoarse spatele scârbit: vede că duhnesc de la o poștă a tutun și el o ține langa cu Sabina. Idiot! C XLIV Ajuns în apartament, Cosmin adună în mijlocul camerei de lucru toate materialele pe care le îndosariase în ultimii ani. Le aruncă grămadă. Scoase computerul din priză și-l răsturnă peste vraful de hârtii. La urmă, aruncă și poza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trăi". "Depinde de cauze...", îndrăzni Julius, dar doctorul Luca nu-l lăsă să termine: "Cui îi pasă de cauze? Cu cine poți împărți o disperare?" Mai goli un pahar, își șterse picăturile de vin prelinse pe bărbie și mormăi: "Un idiot, băiete, rămâne un idiot și după ce a trecut prin rai...". Părea doborât de băutură. Brusc, se ridică în picioare, găsind chiar puterea să încerce un zâmbet tulbure: "Spun prostii. Sunt un bătrân neserios". Afară, îi aștepta o surpriză. Deasupra acoperișurilor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
îndrăzni Julius, dar doctorul Luca nu-l lăsă să termine: "Cui îi pasă de cauze? Cu cine poți împărți o disperare?" Mai goli un pahar, își șterse picăturile de vin prelinse pe bărbie și mormăi: "Un idiot, băiete, rămâne un idiot și după ce a trecut prin rai...". Părea doborât de băutură. Brusc, se ridică în picioare, găsind chiar puterea să încerce un zâmbet tulbure: "Spun prostii. Sunt un bătrân neserios". Afară, îi aștepta o surpriză. Deasupra acoperișurilor, zburau mii de pescăruși
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
spuse el după câteva clipe de tăcere. — Trebuie să mă credeți pe cuvânt. Li se încrucișară privirile. Unde vă doare? — Toată partea de jos. Mortimer se dezveli și își trase jos pantalonii. Coapsa dreaptă era plină de vânătăi și umflată. Idiotul ăla de majordom neîndemânatic! Cred că a vrut să mă omoare. Phoebe examină vânătăile, apoi îi scoase de tot pantalonii de pijama. — Vreau să văd dacă vă doare acum. Îi ridică piciorul și verifică amplitudinea mișcării șoldului. — Sigur că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aibă un gust la fel de bun, dar nu contează, dacă îți poi alina durerea. George luă pușca și plecă. Dorothy se întoarse la calculator, ciulind urechile ca să audă împușcătura. De fapt, au fost două împușcături, la un interval de câteva secunde. Idiotul! mormăi ea. Nu e-n stare nici să nimerească un vițel de la un metru. N-a mai putut stabili niciodată cu certitudine care dintre lucrătorii de la fermă au transmis informația care a apărut într-un articol din News of the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
facem acum? M-au programat din nou săptămâna viitoare. Valuri de îndreptățită frustrare se ridicară în mine. — Fiona, nu-ți pot face asta în continuare. Ești bolnavă, pentru Dumnezeu! Nu putem îngădui ca sănătatea ta să fie distrusă de niște idioți! Nu avem de gând să suportăm asta! Era doar bravură goală și știam amândoi. — Taci, Michael. Tuși furioasă timp de aproape treizeci de secunde, se îndoi de spate sprijinindu-se de peretele spitalului, apoi se îndreptă. Hai, mergem acasă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]