6,525 matches
-
iubirea (Zburătorul cu plete de argint), sau o îndelungă autoanaliză pentru redescoperirea luminii lăuntrice (Căutarea de sine). Versul alb i se potrivește Mariei Giurgiu, fiecare nouă poezie fiind un eseu pe verticală (dacă ar fi să amintim aici poeziile contemporan ieșean Ion N. Oprea). Maria Giurgiu este o poetă specială, cu o operă lirică în plină ascensiune, despre care vom mai auzi, cu siguranță. Voința și dăruirea cu care scrie, sinceritatea scriiturii în sine, valențele sale militante, nuanțele introspective, filoanele subtile
UN VIS CU PARFUM DE AMURG(VOLUM DE VERSURI) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374194_a_375523]
-
Autorului Constantin Brâncuși ” Mâine voi regăsi poteca sau semnele ei pierdute” ” INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI Orice drum în Iași te duce în Dealul Copoului, unde se află teiul lui Eminescu. Prins în cercuri, pentru ca să nu se piardă sub povara anilor, ieșenii știu că e un semn lăsat de marele poet. Aici este o ”insulă” denumită Eminescu. Ca de fiecare dată m-am dus sub ramurile lui de care e aninat un difuzor. Aici, curg melodios versurile sale, fără oprire...Iar de
”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374273_a_375602]
-
din Iași, în acea cameră în care a aflat căldura unui cămin, a unui prieten, ca Vasile Pogor. Le-am povestit, cum tânărul Eminescu, ( sosit de la Berlin, de la studii, în 1874) a poposit în casa Pogor. O vilă știută de ieșeni, încă de pe vremea vornicului Vasile Pogor, cunoscut în epocă, fiind un om de o aleasă cultură. El în 1834 traduce Henriada lui Voltaire și o va tipări în renumita tipografie a lui Heliade Rădulescu de la București. Mai târziu, fiul său
”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374273_a_375602]
-
lui, Eminescu începe să cerceteze până și manuscrisele rămase de la vornicul Vasile Pogor, tatăl gazdei sale. Ne-am dus în acea ”insulă eminesciană” cu atâtea însemne pentru a mai respira puțin din aerul eminescian. Ne-a întâmpinat muzeograful și scriitorul ieșean, Constantin Parascan. Observase, că mă uitam cu interes la peisajul parcului ce înconjura casa. „Este precum un chihlimbar în soare”, i-am spus. L-am rugat apoi, să ne conducă în camera în care a stat Mihai Eminescu. Cer amănunte
”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374273_a_375602]
-
se știe precis, când s-a stabilit la Iași: la întâi septembrie 1874, când este numit director al Bibliotecii Centrale. O vitrină cu manuscrise cu poeziile scrise în această perioadă, datate. Altele sunt tipărite în revistă. Primăverile celor trei ani ieșeni, cei mai frumoși dar atât de frământați, au fost imortalizate în versuri nemuritoare, scrise, incredibil, majoritatea numai în luni de iarnă (februarie sau decembrie). Poetul însă cânta visător imaginile răscolitoare ale „codrilor făr’ de capăt”... Doar „Povestea codrului” e datată
”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374273_a_375602]
-
De fiecare dată când îl recitesc sunt trei locuri în roman, unde nu pot să mă abțin și plâng. După unii, romanul acesta Delirul, vol. II, este mai bun decât romanul lui Preda, Delirul, vol. I. Afirmația îi aparține istoricului ieșean, prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, avocatul familiei lui Marin Preda, dar și al altor oameni de cultură. E.Ț.: Ar putea cineva să spună, că acest roman a apărut în istoria literaturii române, întâmplător? Șt. D.: Așa cum povesteam mai sus
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
și stereotipizării vieții sociale, de implicațiile nocive ale poluării naturii și a societății umane și morale, în societatea globalizată. Lirica poeziilor doamnei profesor Catinca Agache este, sui generis, emoționantă, captivantă, ideile „curgând fluent și muzical”, după cum remarcă și reputatul scriitor ieșan Daniel Corbu, care este redactorul lucrării. Subscriem la cele mai multe dintre aprecierile domniei sale, din Prefața intitulată „Catinca Agache sau neliniștile neîmpăcatului cu lumea”. Într-adevăr, Catinca Agache este o „neîmpăcată cu lumea”, dar nu cu orice lume, ci cu o parte
GÂNDURI DE NISIP-POEZII DE CATINCA AGACHI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362162_a_363491]
-
de limbă sanscrită și de filologie comparată indoeuropeană, sau cu Gheorghe Ivănescu, distins coleg al său și mare lingvist român, precum și prin scrisorile cu care m-au onorat pe mine, Demetrio Marin și-a dezvăluit interesul constant pentru mediul universitar ieșean în care s-a format și pentru țara sa natală. Iată un fragment dintr-o epistolă, redactată în prima zi a Anului Nou 1974: "Încep a Vă răspunde la urările ce ați avut bunătatea să-mi faceți, pentru anul 1974
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și vor scăpa teferi. „Soldatul sovietic, fără identitate precisă, reprezintă în credința soldaților români, Dumnezeul necunoscut“26. Însă faptul nu e sigur. Darie narează câteva întâmplări din război, apoi scena se schimbă și aceleași fapte sunt comentate într-un salon ieșean. Decorul se schimbă iarăși, Darie pare că se trezește dintr-un vis, acela că se află în salonul ieșean. Urmează o scenă de pe front, care nu se știe dacă este vis sau realitate. Nu se știe care este acțiunea reală
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
nu e sigur. Darie narează câteva întâmplări din război, apoi scena se schimbă și aceleași fapte sunt comentate într-un salon ieșean. Decorul se schimbă iarăși, Darie pare că se trezește dintr-un vis, acela că se află în salonul ieșean. Urmează o scenă de pe front, care nu se știe dacă este vis sau realitate. Nu se știe care este acțiunea reală, cea de pe front, cu rătăcirea continuă prin porumb, sau cea din salon. „Imposibil de spus cu certitudine. Mutațiile derutează
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
nu ne-a dat până acuma ocazie de-a ne plânge de tonul ei, și cultura celor mai mulți dintre tinerii care lucrează la acel ziar ne inspiră. încrederea că nici pe viitor nu vom avea a ne plânge de el. Ziarul ieșean ia următorul pasaj din programul nostru, pe care-l comentează din punctul său de vedere liberal: Și în adevăr, teorii abstracte de cosmopolitism, importate de aiurea, s-au împrăștiat pe nesimțite și au slăbit cu încetul simțul conservărei naționale, așa
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în timpurile de ploi mari debordează, înecînd toată partea orașului situată pe șesul Bahluiului, făcând stricăciuni mari și, de multe ori, reducând în mizerie pe oamenii ce locuiesc acolo și cari, din nenorocire, sânt mai toți din partea neavută a populațiunii ieșene. În timpuri însă de secetă aceste râuri scad, lăsând bahne de ape stagnante cari, sub influența căldurilor, degajă miasme deletere, aducând cea mai mare vătămare salubrității publice. De multe ori, în fața unei asemenea stări de lucruri pernicioasă sănătății, s-au
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tot atât de grave, asupra cărora vom reveni cu altă ocazie. [ 18 mai 1880] ["D. A. D. XENOPOL... "] D. A. D. Xenopol publică în "Steaua Romîniei" din Iași o serie de reflexiuni interesante asupra situațiunei exterioare a țărei noastre. Împrumutând și noi de la ziarul ieșean aceste reflexiuni, dăm astăzi cititorilor noștri o parte din ele. [ 18 mai 1880 ] ["DEȘI NE AFLĂM... Deși ne aflăm în așa-numita stagiune moartă, se pare, după informațiile ce avem, că în cercurile guvernamentale se petrece o mișcare importantă, daca
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Un asemenea compromis s-a făcut de atâtea ori între centru și socialiști în Germania și tot astfel e - mutatis mutandis - unirea între conservatori și fracțiune la Iași, se înțelege, distingîndu-se cele ce sânt a se distinge, căci nici conservatorii ieșeni nu sânt retrograzi, nici fracțiunea nu e socialistă. Acestei uniri în vederea alegerilor nu i-au lipsit imputările. Întemeiate ori neîntemeiate, nu ne preocupăm deocamdată; sigur e numai un lucru. Nu este folos reversibil în perspectivă, încît această picătură amestecată în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
din Iași păreau a o fi conceput pentru țări cât se poate de depărtate, când binele e atât de aproape, era un problem psicologic demn de luare-aminte. Întâi ni se păru că, după tonul atât de amar cu care organul ieșan criticase actele guvernului Brătianu, îl apucase dezgustul deplin de cele ce se petrec în țară, încît căuta un refugiu în zone mai depărtate, presupuse mai fericite. Astfel Bullațiu, un amic al seninului Horaț, sătul de imperialismul din Roma, căuta mângâiere
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în ședința din 29 iunie 1869 erau repartizați "pentru Ardeal". Miron Pompiliu publică Culegeri populare în Convorbiri literare (1869, 1871, 1876) iar în 1870 tipărește la Iași Balade populare românești. Ioan Scipione Bădescu publică "Culegeri" în 1870 în aceeași revistă ieșeană iar în 1869 publică Doine ostășești din patria lui Dragoșu (în Foaea societății pentru literatura și cultura poporului român, Cernăuți). De la cei doi prieteni Eminescu a selectat texte în caietul anonim de poezii populare aflat la Academie (ms. 2260, fol
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mă oprească a mă furișa seara, în umbra reflectoarelor, să mai urmăresc (poate! poate!) pe cei care-mi fuseseră atît de dragi. Pînă acum două săptămîni. Cînd mi-a fost dat să văd cel mai grotesc spectacol oferit de trupa ieșeană (din fericire, nu în întregul ei). I-am văzut, la un t.v., pe actori, primiți ca delegație a oamenilor muncii, brrr, de năimiții puterii, cîteva mărimi locale și... republicane, pe cît de mediocre în fostul lor statut profesional, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
poet, și a-l pune pe altcineva în loc. Halal! Iată în ce scenariu de cea mai joasă speță jdanovistă s-au lăsat implicați (conștienți?, inconștienți?) iubiții mei actori. Și tare mi-e teamă că, tot specializîndu-se în schimbarea directorilor, actorii ieșeni au deja mentalitatea că numai atunci vor fi ei mari, cînd... vor avea directorul care le convine. Oricum, știu că repulsia mă va împiedica de-acum înainte să mai pun piciorul în teatrul la care atît de mult am ținut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Doar statuia ostașului eliberator, cu degetul mereu pe trăgaci, a fost smulsă, în 1990, de pe soclul ei din Copou și mutată, respectuos, între ceilalți ostași eroi, în cimitirul Eternitatea. Încolo, anii de mărețe victorii și împliniri au rămas în calea ieșeanului, la fel de vii ca în primul ceas de oglindire artistică. Sus, pe Universitate, continuă să-i supravegheze acestuia pașii drăgălașii mastodonți, chipeșii strigoi cu baroase și picamere, ancorați, în veșnicie, cu bare de mulți țoli, gîndite în citadela revoluționară Nicolina. Pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu mustăcioară Beria, fugit (trădare, de trei ori trădare!) chiar de-atunci în Occidentul putred. A, să nu uităm de "Prometeii zilelor noastre", compozițiile gigant din holul aceleiași Case a Tineretului, din zilele de avînt și achiziții ale artelor plastice ieșene, nici de cele trei fresce din sala Coandă a Palatului Culturii, mărturii ale citadelei de pe malurile Bahluiului socialist, nici de, o! o!, epopeea traco-dacico-voievodalo-socialistă semnată, în Sala Pașilor Pierduți, de artistul poporului. Sălașa. Ce vremuri! Ce vremuri! Vorba ălor doi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pînă la apus de soare, fără să-l omoare. Dar ei nu știau asta. Nu știau să citească. Nu mult după întîmplare, visătorul terorist a și murit. Așa a luptat Aruștei împotriva regimului de tristă suvenire. 11 martie Vernisajul artei ieșene la București. Lume bună, confrați de primă mînă, atmosferă elevată. Dar... dar... și sosirea, în trombă, a unui comando vag deghizat: demnitari bahluieni la vîrf, proaspăt ieșiți de la Cotroceni, sumbri în obligata lor afabilitate. În comando, și o duduie, cică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sumbri în obligata lor afabilitate. În comando, și o duduie, cică universitară de Bahlui, plantată în dreapta mea. Corsaj blindat, făcînd cu greu față expansiunii bustului gabarit depășit, pomeții, doi trandafiri arzînd. Printre vorbitori, și viceprimarul Bucureștilor, aducînd omagiul metropolitan artei ieșene și regretînd absența primarului de Iași (om al Convenției, nu?). Universitara cu bord expansiv sare arsă: este viceprimarul! (om al... știți dumneavoastră cui, da?). Stupoare. Vocea țivlită a duduii de pe Bahlui cade, în mijlocul distinsei adunări, ca o petardă fumigenă, urît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot poporul votant o așteaptă cu sufletul la gură. Și așa mai departe, într-un crescendo ministerial care foarte curînd va atinge, dacă n-a și atins, parametrii regretatului Consiliu al Culturii și Educației Socialiste. În timpul vernisajului expoziției mele Uși ieșene celebre, un ins cărunt s-a apropiat, mi-a căutat conspirativ privirea și m-a întrebat șoptit dacă una din uși nu e cumva ușa casei lui... Ilie Pintilie. Aferim! 7 iulie Cînd stăpînii nu-s acasă, slugile se-mbracă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la cîțiva pași de gară,după ce-și aburcase-n spinare șevaletul și rucsacul, chiar de la ruși? Da, a spus ritos Picasso, chiar de la ruși, în copeici, dom'le. Aha! am înțeles eu și eram aproape mîndru că, dintre pictorii ieșeni, eram primul care știa, acum, chiar din gura diavolului secolului, că fusese plătit în copeici. După ce-am mai făcut cîțiva pași în spatele gării (era ora șapte), l-am întrebat ce luăm pînă la hotel, un taxi (taxiurile erau rare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
La Muzeu deci! Ooo, nu. Mai întîi să dispară de pe holurile și din sălile Galeriei de artă modernă românească obraznicele cearșafuri ale pasagerului ministru al Culturii și de abia după aceea ochii-mi pot adăsta împăcați în fața ultimului mare romantic ieșean care, atunci cînd mă conducea pe Sărărie, îmi spunea: măi, Val, știi tu ce lăutari au avut Iașii, măi! De Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, ne-am ridicat în picioare, cu paharele-n mînă, prin perdeaua de tul cădeau fulgii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]