2,423 matches
-
în jur. Pescărușii zburau pe deasupra stâncilor și a valurilor, fără să-mi spună dacă mai trecusem pe-acolo sau nu. În fața și în urma mea, pașii mei erau invizibili. Înseamnă că alerg în cerc?...” m-am întrebat. Era un alt loc iluzoriu al labirintului prin care călătoream?... Am decis să schimb direcția și m-am îndreptat spre o formațiune de stânci înalte care păreau să ascundă un pasaj prin care valurile și vremurile săpaseră sculpturi, lăsând razele de lumină să dezvăluie ceva
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
la apa esențială unde arborele își întinde vârfurile invizibile... iar eu, fiind parte din acest arbore, mă trezesc inevitabil aproape de laguna argintie, fără să înțeleg de ce fire invizibile mă atrag mereu aici... Laguna este înconjurată de raze și prin apa iluzorie, vălurită, uneori transparentă, alteori densă ca un argint lichid, răsare surprinzător câte o coadă de sirenă, aruncând scântei pentru câteva clipe, sau chiar întârzie la suprafața apei, cu silueta lucitoare și ochii devenind o sursă intensă de incandescență. Cine sunt
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
care învață și devine viață, din viață spre viață, din lumină spre energie absolută... precum orice există și este viu, crengile mele cresc prin fluxul de energie și lumină care aleargă, sufletul materiei fiind adevărata viață, esența flexibilă a încremenirii iluzorii a aspectului exterior al lucrurilor... mișcarea, înnoirea, creația, revelația, inspirația, progresul, evoluția, înălțarea, acestea ar fi aspecte ale fluxului vieții imateriale, spirituale, invizibile dar atotputernice și definitorii pentru ceea ce este indefinibil și adevărat din noi: lumina... Atunci dacă eu învăț
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cresc înspre infinit și acumulează lumină care aleargă precum esența vieții și a iubirii în direcția identificării cu absolutul... Învățăm mereu, atât timp cât ne aflăm în această lume, indiferent de numărul de ani care oricum este la fel de relativ ca orice aparență iluzorie... Important este să nu considerăm niciodată că nu mai avem nimic de învățat, pentru că, fiind copii ai arborelui universal, miracolul vieții pe care-l aflăm este chiar capacitatea infinită de a învăța, de a deveni și de a ne reînnoi
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să-l aflăm... vom ști dacă este bine sau nu ceea ce ni se pare inspirație de moment, ceea ce ne spune instinctul care se leagă de fluxul universal, înțelepciunea esențială a arborelui care este mereu prezent, invizibil, izvor infinit de lumină... ILUZORIUL VIS AL ARBORELUI INFINIT Vorbind cu lumina, am început să devin și eu asemenea arborelui, să-mi dau seama ce aș fi fost de fapt, ce ajungeam să fiu, ce fusesem dintotdeauna, ceva mai aproape decât credeam și mai departe
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
muntele îngerilor, arcul culorilor și chiar pâlnia anotimpurilor cu clepsidra ei se ascundeau și se topeau în culorile orizontului, imateriale, transparente și ireale, aducând doar o prezență aparentă a inefabilului... orice altceva în afară de arborele luminii ajungea să fie o secundă iluzorie a sa, o spirală, o încercare de a începe ceva deja veșnic... o sclipire de pe o ramură, o mișcare imperceptibilă a fluxului său infinit, ieșind dinspre absolut și îndreptându-se înspre perfecțiunea absolutului... Orice formă, orice emoție, orice impresie de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
orice impresie de relativă certitudine, orice imagine sau diversitate a întregului univers, orice trăire și trecere a timpului sau extindere a spațiului, orice descoperire sau noutate... acum devenise un adevăr dincolo de orice, de parcă existența însăși se desfășura asemenea unui vis iluzoriu, care se transforma în esențialul arbore, pornind de la arbore și se țesându-se în jurul său, odată cu crengile sale, în aparențe multiple și întrebări fără răspuns... și adevărata putere ar fi fost astfel posibilitatea de a crea, a înțelege, a vedea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
esențialul arbore, pornind de la arbore și se țesându-se în jurul său, odată cu crengile sale, în aparențe multiple și întrebări fără răspuns... și adevărata putere ar fi fost astfel posibilitatea de a crea, a înțelege, a vedea și a distinge dincolo de iluzoriul visului, eu chiar fiind ceva din acest iluzoriu și în același timp un adevăr esențial al arborelui, având puterea ramurilor de a se înălța, de a ajunge la absolut și conștiința de a fi deja veșnic, asemenea luminii alergând prin
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
-se în jurul său, odată cu crengile sale, în aparențe multiple și întrebări fără răspuns... și adevărata putere ar fi fost astfel posibilitatea de a crea, a înțelege, a vedea și a distinge dincolo de iluzoriul visului, eu chiar fiind ceva din acest iluzoriu și în același timp un adevăr esențial al arborelui, având puterea ramurilor de a se înălța, de a ajunge la absolut și conștiința de a fi deja veșnic, asemenea luminii alergând prin crengi incandescente, iubirea absolută strălucind în esențialul soarelui
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
se păru că Împăratul era nerăbdător ca el să accepte. — Ajută-mă să scap de grija asta, îi spuse. Sertorius Macro își aduse aminte că, pentru a-l distruge pe Sejanus, Tiberius îl pusese să-l înștiințeze pe acesta despre iluzoria numire în funcția de tribunus consularis. Simți un fior rece pe șira spinării, însă tânărul Împărat surâdea. „E un copilandru“, gândi Macro, orbit de dorința de a pune mâna pe acea putere imensă. Împăratul îl anunță că voia să transfere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ori nesigure, iar în privința viitorului, tot ce putem face este să speculăm. Singurul lucru cu adevărat real este clipa prezentă, care se modifică în mod constant din speculație în amintire. Deci vezi? Cea mai mare parte a vieții noastre este iluzorie. Rhyme râse. În calitate de logician, de om de știință, ar fi vrut să lovească din plin în micul ei raționament. Dar nu fu în stare. Avea dreptate, concluzionă el. Își petrecuse atât de mult timp rememorând ce era Înainte și gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
l-a putut Învia pe acest pilor japonez mort, s-ar putea reînvia și pe sine, ca și pe milioanele de chinezi care muriseră În război și care mai mureau Încă În lupta pentru Shanghai pentru o pradă atît de iluzorie precum comoara din stadionul olimpic. Îl va reînvia pe Basie după ce va fi ucis de gărzile Guomindangului care păzesc stadionul, dar nu Îi va reînvia și pe ceilalți membri ai grupului de bandiți și, În nici un caz, pe locotenentul Price
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe listă. Ți-am zis că încă trăiește. Locuiește în Elveția. —Elveția, am repetat eu. Îi văzusem numele pe lista supraviețuitorilor de la Crucea Roșie. Citisem despre el într-un articol scris cu ocazia publicării jurnalului. Dar acele reportaje erau la fel de iluzorii ca și zvonurile. Acum el se afla în bucătăria mea. Nu puteam să mă mai prefac că nu există. Ești ca un fiu pentru mine, obișnuia el să spună, când îi aduceam mâncare în spitalul de la Auschwitz. —În Basel, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dureros și prost direcționat“ - vorbele usturau ca o palmă În obraz, dar era posibil ca ele să fie și epitaful carierei lui de dramaturg. Fusese Într-adevăr dureroasă și vizibil prost direcționată. Irosise cinci ani căutând inutil un Sfânt Potir iluzoriu, cinci ani În care neglijase arta pentru care avea un dar recunoscut. Și, dacă revenea acum, pe cine mai interesa? Nu mai publicase nici un roman de la Muzica tragică Încoace, iar vânzările, la Muză și la cărțile care o precedaseră, fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atât de mult că dragul de el a avut parte de un asemenea succes. «Premierele» ce vor să vină, vom tremura mai puțin din cauza lor.“ Își aminti de numeroase clipe de așteptare incitată care se dovedise a fi nefondată sau iluzorie, de exemplu: „H. a venit acum câteva zile, Înfierbântat după o discuție promițătoare cu Hare, care nu numai că acceptă piesa cu numărul doi, Doamna Vibert, pe care H. a scris-o Înainte de Crăciun pentru dra Genevieve Ward, dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
oare, că ai sorți de izbândă? Întrebările-mi coboară lin prin camera tristă unde numai umbrele norilor îmi sărută trupul setos, peste care n-au nici un sens așteptărileă Nimeni, nu mai mă caută, pentru că nimeni nu mă mai iubește. Un iluzoriu e acest refren al înnoptării. Visurile m-au făcut să trăiesc înainte de a simți această ruină întâmplătoare a nopților. Și pentru ce toate acestea de parcă au murit legile sufletului? De acum n-am să mai răspund chemărilor în care toate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și fragilă, cu ferme contururi albastre de pupilă sub o blondă coafură nordică, printr-o aură de praf cenușiu, punându-și cu cochetărie o bentiță viorie, la coafura ei bălaie, imună la coroziunea exercitată de către spațiul acela, ticsit de prezumții iluzorii și impregnat de spaime reale. În fulgurante și caste retrospective, revăzu esențialul: Cristina îl lua de mână, ducându-l printr-o lume degenerând într-o realitate separată, care își regla ritmul alternanței noapte-zi, preocupată de scurgerea ceasurilor sale, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
caldarâm pentru clădit baricade, în veacul ăsta anapoda, când străzile nu se mai pietruiesc decât cu un strat de asfalt, care se macină într-o iarnă? De mânie și pentru a-și sublinia neîncrederea în viitorul revoluționar al omenirii, cu iluzorii baricade revoluționare, ridicate din pietre de caldarâm, slobozi un vânt asurzitor, prin care termina dialogul și care curmă în mod neașteptat și abrupt pledoariile politice premonițiale ale Venerei de la Academie. Tot atât de abrupt și de pe neașteptate i se termină sejurul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fâlfâiri de brațe spre ofertele copacilor ce-i întindeau mlădioase mâini de ajutor. Se prăvăli, rotindu-se într-o vâlvoare de frunze uscate, de pulberi de putregai și de carcase sidefii de cărăbuși sfărâmicioși. Acceptă, de nevoie, lovituri și dureri iluzorii, suportă infamiile unei rostogoliri îndelungi pe povârnișuri tot mai decise, până când, palid și năucit pe motivul încleștării clipei predestinate, avu revelația copleșitoare a întâmpinării unei păduri, care exala o mireasmă dulce de specii arboricole demult dispărute. Se ridică încă buimăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
regulă: să alegem numai produsele promovate printr-o tombolă, un „răzuiți aici“, „uită-te sub capac“, „trimite trei etichete“ ș.a.m.d. Spunea ea că, dacă ne-am uni forțele de consumatori, dacă am Începe să cumpărăm mizând nu pe iluzoria calitate a produsului, ci pe un la fel de improbabil joc al sorții, am putea avea ceva șanse. N-a fost mare lucru să ne Însușim pe loc regula asta, așa că ne-am selecționat cumpărăturile, având grijă ca pe etichetă să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-l călăuzească pe drumuri ferite de primejdie. Acum, avându-l atât de aproape, la numai câțiva pași de îmbrățișarea după care tânjise atâta timp, este cuprinsă deodată de teama că sentimentele nu-i mai sunt împărtășite, că speranțele ei sunt iluzorii și în final cruda realitate îi va aduce o uriașă decepție. Chiar dacă se încurajează repetându-și mereu că este absurd să gândească așa, nu se poate opri să nu-și pună întrebarea dacă el mai este persoana cunoscută de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o dată În viață; va crește lîngă tine destinul fiicei tale, dar mai norocos decît al tău, mult departe de tine, de cîmpia aceasta fericită-nefericită. Eu, la numai cîțiva zeci de kilometri de tine, voi ființa mai departe În cea mai iluzorie profesiune, căutînd să mă conving mereu că Împart dreptate, că mai e nevoie de mine, de cei cîțiva ca mine În societatea aceasta cenușie trăind o agonie fără sfîrșit, În care nimeni nu mai crede În nimic, descompusă Între minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
exista în prezența celorlalți, ba chiar - uneori și, vai, mult prea arareori - să ne iubim. Și mai este ceva, anume o forță care este a pământului însuși, o forță nativă americană care ne împinge să căutăm orașul ceresc... să urmărim iluzoria lumină a spiritului. În mod paradoxal, cea mai materialistă țară din lume este, în același timp, și cea mai spirituală. Eu unul, ca nou american și ca șofer încă și mai nou, sunt veșnic recunoscător acestei forțe native. ŤPământul este
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
expiația (?!) de la început, semn că ciclul existențial a fost reluat și, odată cu el, ”visarea întru-Ființă.” Pe o linie oarecum complementară s-a situat și piesa Doinei Rotaru, Vivarta - termen polisemantic, împrumutat din filosofia indiană, traductibil prin transfigurare, schimbare aparentă, apariție iluzorie. Pornind de la sunetele prelungi ale violoncelului, cu incrustații modulante de bocet, pe fondul isonic al celorlalte trei instrumente, muzica stabilește dintru’nceput dihotomia departe- aproape, aparent-iluzoriu. Eterofonia rezultată din împletirea- despletirea vocilor, ca și glissando- urile tânguitoare, dau impresia de
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
de ordinară încît, stabilindu-se odată clar și bine status controversiae, argumentațiunea "Romînului" devine absurdă. Stabilindu-se în mod absolut inalienabilitatea teritoriului României, e de sine înțeles că nu poate urma în alinea a doua o dispoziție care să facă iluzoriu principiul general, căci între două dispoziții contradictorii dintre care una susține inalienabilitatea cealaltă alienabilitatea, e sau una sau alta adevărată, nici când însă amândouă dodată. Ar trebui să se admită ca legiuitorul n-a știut ce vorbește, că-n șirul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]