3,483 matches
-
materiale diferite.470 Acest concept leopardian este fundamental pentru înțelegerea teoriei despre traducere. El nu ascunde nici ideea de imitație aristotelica, înțeleasă că noua entitate verosimila, nici pe cea medievală, de liberă preluare și amplificare a temelor și stilemelor altuia. Imitația perfectă nu poate fi obținută printr-o reproducere mecanică, exterioară textului, ci numai prin reconturarea mentală a originalului, în mod evocativ, imprecis. Dacă se plasează prea aproape de model, produsul ei nu îi va oferi receptorului plăcere estetică. În teoria traductologică
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
consideră că unii poeți greci nu pot fi traduși, ci trebuie reinventați. După primele contacte cu opera lui Anacreon (1816), el a încercat să scrie două ode care să răspundă imperativului de a reinventă. Atunci, dar și în operele ulterioare, imitația s-a concretizat într-o gamă bogată de nuanțe ce spațiază de la traduceri propriu-zise, în care primà atenția pentru respectarea echivalentelor, până la compoziții mai libere, variațiuni ce pornesc de la texte inițiale în alte limbi. Un exemplu din ultima categorie este
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a concretizat într-o gamă bogată de nuanțe ce spațiază de la traduceri propriu-zise, în care primà atenția pentru respectarea echivalentelor, până la compoziții mai libere, variațiuni ce pornesc de la texte inițiale în alte limbi. Un exemplu din ultima categorie este poezia Imitație, inspirată din La feuille de Antoine Vincent Arnault (1766-1834). Traducând-o, autorul nostru a modificat-o substanțial, depășindu-și modelul. Gilberto Lonardi consideră că scriitorul a trecut dincolo de mesajul rimelor inițiale, de care s-a îndepărtat mai mult decât o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aparent nesemnificativă, decisivă în realitate: o tentă tipic leopardiană de vag, indefinit, ușor, mai putin accentuată în textul de pornire. Chiar și numai încărcătură atât de personală a traducerilor lui Quasimodo ar putea trimite cu gândul la tehnică leopardiană a imitației: cu atat mai mult cu cât această metodă este enunțata de literatul sicilian în introducerea amintitului volum de traduceri: Să imiți (este un verb leopardian) înseamnă aici să înfăptuiești aceeași muncă pe care a făcut-o poetul original; să imiți
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
traductologie ambii poeți s-au apropiat, am văzut, de teoriile non-literalității și au preferat libertatea și naturalețea unui text tradus în spiritul limbii și culturii țintă, care nu știrbește însă integritatea și specificul originalului. Quasimodo a preferat conceptul leopardian de imitație, ce a constituit, de fapt, unul dintre pilonii reformei traducerilor din clasici realizate de el. Libertatea pe care autorul ermetic și-a acordat-o și versiunile deosebit de originale rezultate i-au determinat pe unii literați să trateze traducerile sale că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
referitoare la arta de a traduce. Cercetarea noastră a arătat faptul că majoritatea concepțiilor quasimodiene despre traductologie se pliază pe o seama de idei enunțate de Leopardi în Zibaldone, libertatea tălmăcirilor sale fiind tributara, în opinia noastră, teoriei acestuia despre imitație. În acest sens traducătorul trebuie să creeze ceva nou, urmând cât se poate de îndeaproape un model preexistent, dar cu mijloace și materiale diferite afirmă Leopardi în notă ce însoțește poezia Imitație. Imitația perfectă, precizează poetul ermetic, nu poate fi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fiind tributara, în opinia noastră, teoriei acestuia despre imitație. În acest sens traducătorul trebuie să creeze ceva nou, urmând cât se poate de îndeaproape un model preexistent, dar cu mijloace și materiale diferite afirmă Leopardi în notă ce însoțește poezia Imitație. Imitația perfectă, precizează poetul ermetic, nu poate fi obținută printr-o reproducere mecanică, exterioară textului ci numai prin reconturarea mentală a originalului în mod evocativ, imprecis. Așa cum am putut constată, îndepărtarea de hipertext este, mai întâi în opinia lui Leopardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tributara, în opinia noastră, teoriei acestuia despre imitație. În acest sens traducătorul trebuie să creeze ceva nou, urmând cât se poate de îndeaproape un model preexistent, dar cu mijloace și materiale diferite afirmă Leopardi în notă ce însoțește poezia Imitație. Imitația perfectă, precizează poetul ermetic, nu poate fi obținută printr-o reproducere mecanică, exterioară textului ci numai prin reconturarea mentală a originalului în mod evocativ, imprecis. Așa cum am putut constată, îndepărtarea de hipertext este, mai întâi în opinia lui Leopardi, apoi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în opinia lui Leopardi, apoi pentru Quasimodo, condiția sine qua non a efectului estetic. Dată fiind distanță temporală și culturală ce ii separă pe moderni de antici, poeții acelor vremuri nu pot fi traduși, ci trebuie reinventați. În creația recanatezului imitația se concretizează într-o gamă bogată de nuanțe, de la traduceri propriu-zise, în care efortul de a găsi echivalente atinge niveluri maxime, până la compoziții mai libere, variațiuni pe baza unor poeme scrise inițial în alte limbi: acesta din urmă este cazul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o gamă bogată de nuanțe, de la traduceri propriu-zise, în care efortul de a găsi echivalente atinge niveluri maxime, până la compoziții mai libere, variațiuni pe baza unor poeme scrise inițial în alte limbi: acesta din urmă este cazul versurilor întitulate chiar Imitație ce pornesc de la poezia La feuille de Antoine Vincent Arnault (1766-1834). Modificând-o substanțial, Leopardi și-a depășit modelul, a trecut dincolo de mesajul poeziei inițiale adăugându-i o componentă de vag, indefinit, ușor, mai putin pregnanta în textul de pornire
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
substituit aproape în totalitate scopurile. În fond, nu este o idee recentă aceea că nu tot ceea ce contează poate fi măsurat și nu tot ceea ce poate fi măsurat contează. Compexitatea organizată, cum definea Hayek ordinea socială, nu este apanajul unei imitații intelectuale cu pretenție de știință pozitivă, ci al unei teorii cu valențe de artă liberală. Iată de ce sensurile ascunse ale lumii, în general, și ale economicului, în special, așa cum le găsește Tiberiu, se relevă mai curînd cunoașterii poetice (în accepțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mare utopie din istoria omenirii? Recentele alegeri prezidențiale din Rusia au reprezentat un sfîrșit de mandat sau un sfîrșit de carieră pentru Vladimir Putin? Dar să vedem care sunt realizările sale. După opt ani de administrație Putin, Rusia este o imitație de democrație ce ascunde, tot mai prost de altfel, o autocrație, un sistem oligarhic, corupt și birocratic parcă specific acestei țări încă din vremea țarismului. Parlamentul, partidele politice, sindicatele și alte organizații sau instituții specifice democrației sunt de fapt niște
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
5. Mai departe, este actualizată dihotomia datorată lui M. Riffaterre între intertextualitatea aleatorie și cea obligatorie. (Poate ar fi fost contextul potrivit mai ales pentru distincția intertext/intertextualitate). Dicționarul de procedee literare explică prin intertextualitate ipostaze ale citatului, respectiv ale imitației. Astfel, se face diferența dintre falsul citat formulat cu ajutorul lui "după cum se spune" și demi-citat lipsit de referință, nemărturisit, inconștient, care presupune prezența în orice discurs a atâtor texte lecturate și asimilate, adică a intertextualității 6 (GRADUS ... : 2003, 116). În
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dintre falsul citat formulat cu ajutorul lui "după cum se spune" și demi-citat lipsit de referință, nemărturisit, inconștient, care presupune prezența în orice discurs a atâtor texte lecturate și asimilate, adică a intertextualității 6 (GRADUS ... : 2003, 116). În articolul de dicționar dedicat imitației, Bernard Dupriez se întreabă unde începe plagiatul și invocă situația lui Camus, în a cărui mărturisire din Discours de Suède, "nu pot trăi fără arta mea", îl citim pe Van Gogh (L'Homme révolté). "Trebuie spus că pretinsele plagiate pot
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sau dialogice, dintre care citatul (s.a.) și plagiatul nu sunt decât cazuri particulare"8 (ibidem). Observăm o răsturnare a relației de incluziune intertextualitate-citat, respectiv plagiat. Dacă în dicționarul menționat în paragraful anterior intertextualitatea apărea ca subspecie a citatului sau a imitației (în proximitatea plagiatului), de această dată, perspectiva se inversează. După lămurirea sensului evidențiat mai bine în alăturarea antonimică polifonie-monologism, este dezvoltată taxinomia genettiană a transtextu alității. Astfel, "paratextualitatea se referă la relația pe care un text o stabilește cu "vecinătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o socializare reciproc constructivă. Textul este privit ca un aparat translingvistic, ce redistribuie limba și prin aceasta se și construiește pe sine: enunțurile anterioare ori sincronice se întâlnesc în pagină și fortifică semantica textului. Intertextualitatea favorizează o înțelegere nouă asupra imitației, care modifică poziția accentului de pe reproducere, pe productivitate. Cel mai citat articol în literatura de specia litate vizează "strategia formei"14 și deschide acest număr al revistei. Laurent Jenny consideră că, în afara intertextualității, opera literară ar fi neinte ligibilă, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
opera lui Mihai Eminescu (Mureșanu Ionescu: 1990, pp.10-11). Rezultat al intertextualității explicite sau implicite, se pot diferenția : o citatele; o aluziile literare; o apropierile; o temele și motivele comune. Francis Goyet 41 consideră că teoria intertextualității și cea a imitației se aseamănă, în sensul că, pentru amândouă, un text trimite la altele care îl preced: corpusul literar, asemeni unui Phoenix, renaște fără încetare din propria cenușă (douăzeci de ani mai târziu, Jean-Christophe Bailly va lansa aceeași idee de repetare eternă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
inspirație, ci textul ca loc de răscruce, de întâlnire (de receptare și de inserție totodată) cu ansamblul social-istoric al umanității. De fapt, nu este vorba decât de un nume nou pentru binecunoscutele și foarte tradiționalele "influențe" (plagiate, citate, reminiscențe, aluzii, imitații, parodii, pastișe, parafraze, pe scurt întreaga sferă a "literaturii făcute cu literatură"). Aceeași Mărie cu altă pălărie. (Hăulică: 1981, 20)51 (Marino: 1998, 97) Pentru Michael Riffaterre 52, intertextul se referă la "unul sau mai multe texte pe care cititorul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
excepțională pătrundere filosofică, o capacitate puțin obișnuită de a urmări firul gândurilor celor mai abstracte, pe care știa apoi să le lege cu viziuni de o plasticitate adesea unică (Iorga: 1977, 326). Intertextualitatea eminesciană comportă, mai mult decât influențe, niciodată imitație, participarea la spiritul romantismului (consub stanțialitate, asumare și depășire)1, fapt pentru care unii cercetători au lărgit contextul înspre biografie a altui romantic sau, prin extrapolare, a tipului scriitoricesc ori către un spațiu meta fizic comun. La rândul ei, opera
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eu?, 2001, Cărți de proză: Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 nuvele fantastice; Proiecte de trecut, 1982 nuvele fantastice; Ambele volume au apărut sub titlul Orașul topit și alte povestiri fantastice in 2004; Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 roman; Imitație de coșmar, 1995 nuvele, dar și numeroase cărți traduse. De menționat este că, "de-a lungul anilor, poeta a întreprins ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale mai multe călătorii de documentare și de studiu, în diverse țări europene
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și comerciale etc. Democrația cărvunarilor, reprezentând o bornă sau mărturie semnificativă asupra ideologiei politice a vremii și a concepției de organizare modernă a vieții de stat, chiar dacă a fost marcată de spiritul revoluției franceze, nu poate fi echivalată cu fructul imitației străine, ci s-a impus în expresia unui analist, pe care o împărtășim drept "cea mai potrivită haină pentru societatea <românească> de atunci"6. Statul, cu instituțiile sale fundamentale, continua să-și adapteze structurile în funcție de împrejurările istorice concrete, vibrând consensual
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
keynesismului, în jurul deceniului trei din secolul XX. Rigoarea și generalitatea sînt două caracteristici urmărite obsesiv de curentul de gîndire marginalist. Matematicizarea miezului științei economiei a însemnat repoziționarea și redirecționarea, întocmai precum o făcuseră alte științe cantitativiste. Nu era vorba de imitație, ci de o necesitate obiectivă de a utiliza întregul arsenal de metode analitice pozitiviste. Folosirea metodelor matematice aveau scopul de investiga mai adînc cunoașterea și înțelegerea acțiunii umane în întreaga sa complexitate, fără teama de a formaliza excesiv sau de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Oscar Wilde, schimbările tehnologice nemodificîndu-i sub stanța, aportul diferențiat al epigonilor situîndu-se mai cu seamă la nivel de intensitate, textele evoluînd între thriller și horror. "Dezgroparea" și ajustarea unei opere vechi, a unui motiv literar sau mitic constă în simplă imitație, sau, dimpotrivă, în inovație? Se poate, oare, delimita o plajă de acțiune mărginită, într-o parte, de plagiat, în cealaltă de o dimensiune creativă suficient de importantă ca să nu mai fie automată trimiterea la opera originară? Și dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de un azuriu impetuos, al unei rochii mini, tip Barbie, cu guler fronsat, nasturi din material și mîneci aurii din broderie dantelată, pe care o purta peste picioarele goale, încălțate într-o pereche de ghete cosmonaut, cu fermoar lateral, din imitație de miel, lăcuite în albastru ultramarin. Albastrul vînătăilor care îi spuzeau trupul de cînd îl întîlnise pe Samuel Brody, cu mai puțin de un an înainte, în septembrie 1966. Un necrolog monocolor al lui Simon Liberati, laureatul pre miului Femina
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ajunge să expedieze logica în domeniul retoricii. Aceasta din urmă estompează rațiunea argumentativă și criteriile pe care logica le punea până atunci la dispoziție. Filosoful german lecturează în procedeul deconstrucției o anumită formă de "fanatism" ce impune o căutare a imitației și secundarității în toate produsele culturale. Interesul răsturnării opozițiilor clasice văzute drept relații conceptuale de dominare este și acela de a inversa primatul aristotelician al logicii în raport cu retorica. Chiar dacă inversarea acestei relații pare a fi doar o consecință printre altele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]