2,195 matches
-
este excepțională și încărcată stilistic, scoțând starea (sentimentul, trăirea) din sfera particularului, pentru a o introduce în sfera generalizării: „Dacă vorba-i e plăcută, și tăcerea-i încă place.” (M. Eminescu) Observații: În limba vorbită și în limbajul artistic, verbele impersonale relative pot fi întrebuințate și ca verbe personale: „Să mă frizez, ca să-ți plac, să-ți spun minciuni...” (M. Eminescu) „Cu toate acestea, dacă te întâmpli înlăuntrul mânăstirii...” (C. Hogaș) • verbe care se construiesc, în mod curent, cu propoziții-subiect, dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu) Realizarea subiectului gramatical printr-un termen nominal e semn că sintagma a fi + adjectiv reprezintă un predicat analitic, în alcătuirea căruia verbul a fi este verb copulativ iar adjectivul - nume predicativ: E necesar să studiezi limbile clasice. (expresie verbală impersonală) + subiect propozițional E necesar studiul limbilor clasice. (predicat analitic + subiect simplu) Sintagma își păstrează natura de expresie verbală impersonală, dacă subiectul se realizează prin infinitiv: E necesar a studia limbile clasice. • verbe întrebuințate impersonal: nu importă + (că), (nu) merge + să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în alcătuirea căruia verbul a fi este verb copulativ iar adjectivul - nume predicativ: E necesar să studiezi limbile clasice. (expresie verbală impersonală) + subiect propozițional E necesar studiul limbilor clasice. (predicat analitic + subiect simplu) Sintagma își păstrează natura de expresie verbală impersonală, dacă subiectul se realizează prin infinitiv: E necesar a studia limbile clasice. • verbe întrebuințate impersonal: nu importă + (că), (nu) merge + să, (nu) face + să, rămâne + să, urmează + să, (nu) merită + să; se construiesc cu subiecte realizate propozițional: Nu importă că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să studiezi limbile clasice. (expresie verbală impersonală) + subiect propozițional E necesar studiul limbilor clasice. (predicat analitic + subiect simplu) Sintagma își păstrează natura de expresie verbală impersonală, dacă subiectul se realizează prin infinitiv: E necesar a studia limbile clasice. • verbe întrebuințate impersonal: nu importă + (că), (nu) merge + să, (nu) face + să, rămâne + să, urmează + să, (nu) merită + să; se construiesc cu subiecte realizate propozițional: Nu importă că ai muncit cinstit. Rămâne să vedem urmările. Nu merita să te sacrifici pentru asemenea oameni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unui transfer - condiție a realizării unui tot semantic: transferul acțiunii verbale dinspre punctul de plecare (subiectul) spre un punct de sosire cerut și asumat ca un complement necesar. Rămân înafara tranzitivității verbele nepredicative, lipsite de conținut semantic autonom, și verbele impersonale absolute, autosuficiente sub aspect semantic. Acestea din urmă intră uneori în relații sintactice care generează complement direct, dar aceste situații nu sunt definitorii; complementul direct nu reprezintă limita exterioară, punctul de sosire și încheiere a acțiunii verbale, ci doar un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice care generează complement direct, dar aceste situații nu sunt definitorii; complementul direct nu reprezintă limita exterioară, punctul de sosire și încheiere a acțiunii verbale, ci doar un obiect pasiv aleatoriu: M-a nins. Rămân înafara tranzitivității și expresiile verbale impersonale care exprimă stări atmosferice, momente temporale: a fi toamnă, târziu, a fi frig, cald etc., și expresiile corespunzătoare marcate, prin dativ, de trăsătura + uman: a-i fi frig, a-i fi cald, precum și verbele impersonale relative: a-i conveni, a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înafara tranzitivității și expresiile verbale impersonale care exprimă stări atmosferice, momente temporale: a fi toamnă, târziu, a fi frig, cald etc., și expresiile corespunzătoare marcate, prin dativ, de trăsătura + uman: a-i fi frig, a-i fi cald, precum și verbele impersonale relative: a-i conveni, a-i plăcea etc. Celelalte verbe se grupează în două clase, în funcție de prezența sau absența tranzitivității: • verbe intranzitive • verbe tranzitive 1. Verbe intranzitive Sunt intranzitive verbele al căror plan semantic se definește pe deplin în interiorul relației
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
externă a semanticii sale; sensul mesajului este determinat, complet, înafara relației cu un complement-obiectual; semantica verbului, determinată, fără echivoc, poate fi doar înscrisă între diferite coordonate exterioare, facultative: temporale, spațiale etc. Se cuprind aici: a. verbele, expresiile și locuțiunile verbale impersonale absolute, suficiente în (prin) ele înseși: a ploua, a ninge, a se face seară, a se însenina, a înnopta etc. „Ningea grozav pe câmp la abator.” (G. Bacovia) Observații: Chiar dacă nu cer complemente-obiect, unele verbe impersonale pot primi complement direct
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
expresiile și locuțiunile verbale impersonale absolute, suficiente în (prin) ele înseși: a ploua, a ninge, a se face seară, a se însenina, a înnopta etc. „Ningea grozav pe câmp la abator.” (G. Bacovia) Observații: Chiar dacă nu cer complemente-obiect, unele verbe impersonale pot primi complement direct: „Peste capul blond al fetei zboară florile și-o plouă.” (M. Eminescu) b. cele mai multe verbe impersonale relative: a trebui, a se întâmpla etc. „Dumnezeu e vremea însăși cu tot ce se-ntâmplă-n ea.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se însenina, a înnopta etc. „Ningea grozav pe câmp la abator.” (G. Bacovia) Observații: Chiar dacă nu cer complemente-obiect, unele verbe impersonale pot primi complement direct: „Peste capul blond al fetei zboară florile și-o plouă.” (M. Eminescu) b. cele mai multe verbe impersonale relative: a trebui, a se întâmpla etc. „Dumnezeu e vremea însăși cu tot ce se-ntâmplă-n ea.” (M. Eminescu) c. verbele personale al căror plan semantic se caracterizează prin trăsătura - uman sau prin trăsătura -animat: a bâzâi, a chițcăi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
contraveni, a aparține, a corespunde etc. • verbe care exprimă acțiuni implicând un raport de reciprocitate sau de asociere: a conversa, a flirta, a conviețui, a fraterniza, a conlocui etc.: „Voi, pierduți în gânduri sunte, convorbeați cu idealuri.” (M. Eminescu) • expresii impersonale denumind stări umane: a-i fi dor, a-i fi teamă, a-i fi frică; obiectul-complement indirect reprezintă cauza (originea) acestor stări: Mi-e dor de Veneția. , Mi-e teamă de întuneric. etc. • verbe întrebuințate impersonal, exprimând stări, atitudini; termenul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
idealuri.” (M. Eminescu) • expresii impersonale denumind stări umane: a-i fi dor, a-i fi teamă, a-i fi frică; obiectul-complement indirect reprezintă cauza (originea) acestor stări: Mi-e dor de Veneția. , Mi-e teamă de întuneric. etc. • verbe întrebuințate impersonal, exprimând stări, atitudini; termenul prin care se realizează complementul indirect orientează semantica verbului regent: a (nu)-i păsa, a (nu)-i arde etc.: „De astăzi nu-mi mai pasă / Că cea mai dulce-ntre femei / Mă lasă.” (M. Eminescu) Nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diateza reflexivă nu este o categorie omogenă” și identifică două valori ale reflexivului: • reflexiv dinamic (subiectul participă cu intensitate/intens la acțiune): a se teme, a se rupe, a-și bate joc, a se gândi, a-și uita etc. • reflexiv impersonal (subiectul nu prezintă interes): se pare, se vorbește. În noua ediție a Gramaticii Academiei se recunosc trei termeni în interiorul opoziției de diateza: activ, pasiv și impersonal, care realizează opozițiuile activ-pasiv și activ-impersonal. (vol.I, pp.480-483, vol.II, pp.131144
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se rupe, a-și bate joc, a se gândi, a-și uita etc. • reflexiv impersonal (subiectul nu prezintă interes): se pare, se vorbește. În noua ediție a Gramaticii Academiei se recunosc trei termeni în interiorul opoziției de diateza: activ, pasiv și impersonal, care realizează opozițiuile activ-pasiv și activ-impersonal. (vol.I, pp.480-483, vol.II, pp.131144).Eliminarea reflexivului din descrierea tradiționbală a diatezei - datorită eterogenității sintactice și absenței mărcilor definitorii (vol.I, p.481) - " este compensată" prin interpretarea diferitelor valori dezvoltate de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și-a schimbat starea”) din starea de șoc. Imposibilitatea comutării pronumelui reflexiv cu un pronume personal sau cu Ø caracterizează și alte verbe care nu dezvoltă sens „dinamic”: a se uita = sens activ, a se autoguverna = sens reflexiv etc. Reflexivul impersonal este derutant prin exemplele date; verbul se pare nu permite înlocuirea pronumelui reflexiv în nici un context, în timp ce verbul se vorbește poate fi întrebuințat și în formă activă, cu sau fără complement direct: „El vorbește întruna.”, „El te vorbește de rău
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reflexiv în nici un context, în timp ce verbul se vorbește poate fi întrebuințat și în formă activă, cu sau fără complement direct: „El vorbește întruna.”, „El te vorbește de rău peste tot.” Verbul românesc prezintă două variante de realizare (manifestare) a sensului impersonal, condiționat de prezența unui pronume reflexiv: • cu pronume reflexiv obligator, necomutabil, nici cu Ø, nici cu un pronume personal: a se întâmpla, a se înnopta, a se face ziuă, a (i) se cuveni etc. • cu pronume reflexiv comutabil cu Ø
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactică și pragmatică a enunțului (textului): „Sintactic, exprimă relația Verb-Subiect - Complement direct, respectiv Verb-Subiect, iar, pragmatic, realizează o deplasare a interesului comunicativ de la Agentul - subiect (diateza activă) spre Pacientul-subiect (diateza pasivă), spre procesul însuși, fără referire la actanți / argumente (diateza impersonală). ” (vol.I, p.480). Această înțelegere face posibilă interpretarea coerentă a raportului dintre planul expresiei și planul semantic specific opoziției interne între termenii identificați:activ-pasivimpersonal (Idem, p.481), dar se poate extinde și la alți termeni, inclusiv la reflexiv, eliminat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Modul specific de desfășurare a celor două coordonate ale conținutului categorial al diatezei: sintactică și deictică și modul specific în care interferează sensul funcțional-sintactic și sensul de diateză determină dezvoltarea a șase termeni corelativi (șase diateze): activ, pasiv, reflexiv, reciproc, impersonal, dinamic. Complexitatea conținutului categorial al diatezei impune un grad complex de organizare a planului expresiei într-un raport morfologie - sintaxă cu dezvoltare specifică. La nivel morfologic, realizarea opoziției categoriale se sprijină pe morfeme caracteristice, dar funcționarea acestora ca mărci distinctive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ale diferitelor sensuri de diateză. Opoziția de diateză de desfășoară între: • doi termeni antitetici: activ și pasiv; • doi termeni în care antiteza este asumată în doua variante: reflexiv și reciproc; • doi termeni în care antiteza se suspendă, în doua variante: impersonal și dinamic. Diateza activătc "Diateza activ\" Sintagma în spațiul căreia se poate dezvolta diateza activă este constituită din doi (sau trei) termeni, toți autonomi sub aspect lexical și toți dezvoltând funcții sintactice. Sunt alcătuite din doi termeni, necesari și suficienți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aruncă mingea unul altuia. c. pronumele nehotărât unul (în nominativ), urmat de pronumele nehotărât altul (în acuzativ), precedat de prepoziția de sau de la: Copiii se îndepărtează unul de altul. Copiii își iau la revedere unul de la altul. Diateza impersonalătc "Diateza impersonal\" Sintagma este formată din doi termeni, reprezentând o singură unitate lexicală autonomă și o singură funcție sintactică - de predicat (sau alte funcții): morfemul se și verbul: se merge, se tace etc., când verbul este intranzitiv, sau din trei termeni, când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tace etc., când verbul este intranzitiv, sau din trei termeni, când verbul este tranzitiv, reprezentând două unități lexicale autonome și două funcții sintactice: morfemul se+verbul + un substantiv (pronume)/o propoziție. Se citește ziarul. (predicat) (subiect) În plan semantic, diateza impersonală exprimă absolutizarea acțiunii verbale în interpretarea lingvistică a realității; subiectul vorbitor reține doar desfășurarea acțiunii; în consecință, suspendă total relația cu un subiect gramatical în cazul verbelor intranzitive: Se trăiește greu. sau o situează în sfera semantică a subiectului-agent nedeterminat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clopotele. Se aude/spune/crede că va veni italianul. Aceste sintagme, cu un termen-subiect gramatical, dezvoltă și sensul pasiv; complementul de agent este mascat, de fapt, de pronumele se: Se spun multe de către oameni. Oamenii spun multe. În planul expresiei, impersonalul intră în opoziție directă: • cu diateza activă, ca termen marcat prin morfemul se: Se respiră din ce în ce mai greu. - impersonal El respiră din ce în ce mai greu. - activ • cu toate diatezele, în structura cărora intră pronumele-morfem se, prin incompatibilitatea sintagmei cu un pronume personal în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pasiv; complementul de agent este mascat, de fapt, de pronumele se: Se spun multe de către oameni. Oamenii spun multe. În planul expresiei, impersonalul intră în opoziție directă: • cu diateza activă, ca termen marcat prin morfemul se: Se respiră din ce în ce mai greu. - impersonal El respiră din ce în ce mai greu. - activ • cu toate diatezele, în structura cărora intră pronumele-morfem se, prin incompatibilitatea sintagmei cu un pronume personal în nominativ; morfemul se, purtător al sensului de nedeterminare 14 ocupă locul pronumelui personal a cărui semantică stă sub
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagmei cu un pronume personal în nominativ; morfemul se, purtător al sensului de nedeterminare 14 ocupă locul pronumelui personal a cărui semantică stă sub semnul determinării. El hotărăște, respiră, doarme, înoată greu. Se trăiește, respiră, doarme, înoată greu. La diateza impersonală, verbul se poate afla numai la persoana a III-a. Verbele intranzitive stau întotdeauna la persoana a III-a singular: Se doarme bine acolo. Verbele tranzitive realizează opoziția singular/plural când al treilea termen al sintagmei este un substantiv (pronume
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este opoziția activ-impersonal, care ar putea fi considerată de altfel, ca opoziție personal-impersonal, de vreme ce ambii termeni corelativi păstrează trăsătura +activitate, orientată către un subiect, la diateza activă: El lucrează mult., El respiră greu. sau absolutizată în sfera verbului, la diateza impersonală: Se lucrează mult., Se respiră greu. Această opoziție caracterizează deopotrivă verbele tranzitive și verbele intranzitive: Ei merg greu./ Se merge greu. Ei citesc ziare./ Se citesc ziare. A doua opoziție fundamentală, întrucât se întemeiază pe două poziții opuse ale subiectului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]