1,908 matches
-
cade, aiurea, unde nu te aștepți, încă și încă o dată, până când glasul aspru al supraveghetoarei acoperă zumzetul vesel. Vocea Ortansei izbește cu putere gongul, înmărmurind suporterii : Ascultă, tinere, mai lasă ziarul ! Nu face pe interesantul, ți-a venit iubita. Glasul implacabil al doamnei Mitulescu ! Un experimentat strateg, stăpân pe manevra potrivită. — Habar n-ai ce suferea junele nostru ! A slăbit, a tăcut tot timpul, nici cu Vornicu nu vorbea. Murea de dorul tău. Somnambulul rechemat pe scenă își îndreaptă spinarea, reînnoiește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
plus, trădat, umilit, copleșit de griji, își strigă multilaterala nedreptate deschis: eu trebuie să-mi povestesc povestea prin baruri / să spun cum e când ai picioare înghețate copii / și probleme. Calvarul acesta este doar un interludiu, în așteptarea martirajului viitor, implacabil: în ideea că voi fi martir. În ciuda acestei aplecări obstinate spre laturile întunecate ale existenței, eul dispune de o afectivitate care se vrea, din când în când, măcar ocrotită - strânge-mă-n brațe tare -, fiindcă își asumă, identificându-se, până la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prizoniere în pendul / bat orele nepăsătoare / în trupul și sufletul nostru, / mecanice larve pe care / numai căldura cărnii noastre / le-nalță înapoi în cer. Sub imboldul conștiinței precarității ființei, senzațiile, gândurile sunt notate fără cenzură, poetul recunoscându-și neputința în fața implacabilului: Nu pot reînălța speranța prăbușită-n / adâncul apei, iar căderea din titlu se reia ca laitmotiv de-a lungul celor două volume ale antologiei, în forme numeroase. Sub aspect structural, textele sunt, de obicei, extrem de concentrate, consecință a propensiunii autorului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai mare plastografie, cel mai stupid fals în acte publice este certificatul meu de deces! - cum remarcă apoi Poetul, în poemul dramatic. Imaginea vieții-spectacol, desfășurată la Localul familial al Popeștilor se continuă în poem, unde se accentuează ideea de destin implacabil, indiferent de strategia la care ar apela omul pentru a-l ocoli: Pe 1 iunie 1959 - data nașterii trecută-n buletin - la ora12, atunci când trebuia să mă nasc, în locul meu a apărut o păpușă-model, pe pieptul căreia scria: Nașteți-vă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
când în când / pe un ecran îndepărtat, ceea ce a fost portretul unei femei. Amintind, mutatis mutandis, de Nevermore al lui Poe, poemul să ne grăbim, filofteio, traduce tristețea - oricât s-ar încerca escamotarea ei prin ironie - incurabilă a omului în fața implacabilului care-i guvernează destinul. O (auto)ironie amară transpare și aici din fiecare strofă a poemului, în care invocarea filofteiei constituie pretext pentru meditație, pe teme eterne care traversează sensibilitatea artistului, subordonate lui fugit irreparabile tempus. Volumul lui N. Prelipceanu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de miasme, sudori, viermi grași etc., aduce gândul negru, dar care nu pare deloc devastator: e doar o formă de disconfort, firească, e, mai exact, o trecere în revistă sau o conștientizare a situației existentului și, îndeosebi, a perspectivei lui implacabile, adică a metamorfozării în nonexistent. Fără a fi mistic, poetul definește moartea prin raportare la divin: atunci/ se înțelege / când Domnul / în mare mila Lui / mă va chema spre bolgii / sau ambrozia cerească. O metamorfoză pe care o privește, tot
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ar ucide impulsul manifestării reale, căci realitatea rămâne în umbra imaginarului. Emanciparea femeii rămâne de domeniul vizionarismului și atât. Relații superficiale și comportamentul de etichetă, de carton, sunt cele care sugrumă pulsul vieții adevărate, ironia sorții este întărită, făcând destinul implacabil. Astfel furunculul de la gâtul iubitului Laurei Aston și cămașa cârpită de pe ea sunt acele amănunte semnificative ce pot schimba destinele unor oameni. Dialogurile Manuelei cu Alina sunt în fapt tot monologuri deschise, reflectări ale stărilor de moment. Ceea ce se repeta
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o lehamite și o renunțare la luptă și o acceptare tacită a tuturor relelor ce ni se întâmplă. Toată lumea oftează, plânge, se plânge, cerșește sau ridică doar din umeri și merge mai departe într-o acceptare necondiționată și resemnată a implacabilului, cu formula la fel de generalizată: „Așa vrea Dumnezeu”. Și eu am fost atinsă o perioadă destul de lungă de această letargie și cu toate că nu doream s-o accept, nu puteam să mă adun; dar, încet, încet am conștientizat că suntem influențați din
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pentru nebuni activi, domnișoarei Winshaw, pe atunci în vârstă de șaptezeci și șase de ani și mai țăcănită ca oricând, îi intrase în capul buimac ideea că era momentul să fie înfățișată lumii istoria glorioasei ei familii. Confruntată cu opoziția implacabilă a rudelor ei și bazându-se doar pe propriile resurse financiare nicidecum neglijabile, înființase în acest scop o fundație și își asigurase serviciile editurii Peacock Press, o companie privată discret promovată, specializată în publicarea (contra unei mici taxe) de jurnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
simtă ca amețită de băutură și dezorientată: o reducere drastică a protecției sociale anunțată în iunie, GLC-ul desființat în iulie, BBC silit să renunțe la un documentar în care erau intervievați lideri Sinn Fein și, cel mai recent, opoziția implacabilă a doamnei Thatcher față de sancțiunile împotriva Africii de Sud, din cauza căreia a rămas o voce singulară la conferința premierilor Commonwealth-ului. În același timp, problema serviciului de sănătate continua să mocnească în fundal. Se pusese în mișcare o revizuire esențială a politicii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a coborî în sine și a face introspecții ce solicită intelectual și nervos, ceea ce pentru unii poate părea de-a dreptul insuportabil (dacă nu și inutil!). Pe de altă parte, în aceeași întrebare se întrevede și acceptarea umilă a „necesității implacabile” de a te compara în primul rând cu tine însuți, pentru că în fața lui Dumnezeu ești singur. Mediocrităților, celor lipsiți de cultură, educație și credință în Dumnezeu le vine mult mai ușor să-l „inspecteze” și să-l vorbească, altfel-zis să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
timpul etern, intrând „sub zodia provizoratului”. Pe firul de mătase al curgerii infinite vor fi înșirate rânduri-rânduri de frunze, de către rânduri-rânduri de oameni, trăind la rândul-le drama de a se trezi descoperiți (la propriu și la figurat!) în fața „destinului implacabil”. Deși îmbrăcați în mantii princiare sau regești, unii inși precum Ghilgameș, Oedip sau Hamlet au „realizat” că sunt mai goi decât alții, adică îmbrăcați în al doilea „costum al lui Adam”, confecționat din materiale la fel de perisabile. Drept care au intrat într-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și schimbă total, pînă la răsturnare, cursul normal, logic al evenimentelor, Înscriindu-se Într-o altă direcție logică, neprevăzută pînă atunci. Asta În ce privește viața exterioară, mișcarea, determinarea ei socială. Toți trăim În istorie, iar revoluția ei e dincolo de noi, ceva implacabil, deși Îi sîntem deopotrivă autori, actori și spectatori. Așa gîndea. Dar viața interioară, mult mai autentică, pentru că ne aparține total, și ne individualizează, ce se Întîmplă cu ea? se Întreba. Nici ea nu poate fi prevăzută? „De unde așa, fără veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
romani, ce aplicau disciplina, dar și cruzimea celor care au învățat că popoarele cucerite trebuie supuse prin sânge. Neobosiți, galii își roteau săbiile deasupra capetelor și înfigeau pumnalele în trupurile soldaților romani. Erau cuprinși de furia celui care simțise forța implacabilă a armatei romane, dorința ei de cucerire și de dominație. Asemenea unor fiare libere să se răzbune în sfârșit pe cel care le-a capturat, barbarii se luptau mânați de voința nu doar de a-i ucide pe cuceritori, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împiedicau în funiile împletite ca o pânză de păianjen între vârfurile ascuțite înfipte în pământ, căzând în ele. Alții, împinși din spate de tovarășii lor, încercau să evite vârfurile, însă deveneau o țintă pentru pila cu vârful lung, îngust și implacabil. Pila străpungeau scuturile de lemn ale germanilor, barbarii aruncau scuturile și rămâneau fără apărare în labirintul de frânghii și vârfuri ascuțite. Încercau să scape din capcană, se împotmoleau în noroi și dădeau peste castrapila, pradă scuturilor soldaților. Sfârșeau sub tăișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius galopa printre oamenii săi și, cu glas puternic, îi îndemna, îi încuraja rotindu-și spada, înfigând-o în piepul vreunui quad sau tăind gâtul altuia care încerca să ucidă un soldat. Barbarii care încercau să se sustragă lentei și implacabilei manevre romane nu reușeau să se apere, fiind prinși între soldați și propriii tovarăși. Puținii care înțelegeau ce se întâmplă se îndreptau spre laturi, ca să nu fie loviți de centuria care înainta. Primele rânduri străbătură frontul barbar în câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
obosit, zise cu glas stins. Se așeză și-și puse coatele pe masă, sprijinindu-și bărbia în pumni. Da, sunt obosit. Nu, ești impulsiv și naiv, răspunse dur Calvia. Mucianus, în schimb, e șiret și gândește limpede. De aceea e implacabil. Vrea să fie iubit de soldați. Vrea puterea. Vrea Roma. Vrea să fie cel mai important om al împăratului. Antonius izbucni: — Atunci de ce e încă în Illiria, în loc să lupte alături de mine? De ce stă la adăpost, fără să riște? — Te trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
suitei a fost dirijată de Sren Kierkegaard. Citită-n adolescență, maladia ireversibilă m-a Învățat felul de-a fi al unui singur fenomen ce avea să mă urmărească fără pauză pînă-n urmă cu trei ani: extincția. Simplă, accidentală, fără sens, implacabilă. Acompaniată la flaut de pericolul amețitor de a te lua prin surprindere Înainte de-a apuca să faci ceva cît de cît inteligent, să lași o urmă. Frica, panica asta de a pieri ca un oftat și de-a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cum se leagă totul, și o recunoaște pe-un ton tragic, menit să-l facă pe cinefalograf dacă nu chiar să cadă-n fîntîna admirației, măcar să-l simpatizeze nițel pe eroul ce se-arată, pentru o secundă, vulnerabil, prins În implacabila cursă a destinului, ca un sconcs. Și-ar fi și greu să nu fie admirat, pentru că prezintă de-a curmezișul ecranului toate trăsăturile personajului pozitiv - curajos, singuratic, țintaș de cea mai Înaltă clasă, maestru al camuflajului, multimedaliat, demn, c-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
șatrarului. Surprins de apariția profesorului, doctorul Cuc nu a schițat nici un răspuns... Îl știa chemat la „ordin”... Profesorul a revenit cu Întrebarea: ― Ne-am Înțeles? ― Ammm... - a reușit să pronunțe „doctorașul”, cu o privire de câine care așteaptă ca o implacabilă lovitură să cadă asupra sa. Habar nu avea ce documente trebuia să prezinte profesorului. Pentru a se lămuri, a Întrebat-o pe sora de salon: ― Ce acte trebuie să-i prezint profesorului privind externarea șatrarului? ― Externările nu le fac eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
timp.10 Marea invazie mongolă (1241) " Din uriașul creuzet etnic al Eurasiei s-au revărsat periodic spre apus (375-1241) nenumărate valuri de migratori, dar nici unul nu a avut robustețea și penetrabilitatea celui pus în mișcare de mongoli. Cu o impetuozitate implacabilă, fără termen de comparație, călăreții stepelor au constituit, numai în câteva zeci de ani, cel mai întins stat din istorie, înglobând în cuprinsul său, prin măsuri coercitive extreme, un întreg mozaic de popoare de largă diversitate rasială, lingvistică, somatică și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rar-întâlnită sinceritate și, nu în ultimul rând, o suită de proiecte științifice, mărturisite și perfect imaginate, pentru a căror înfăptuire firul vieții autorului s-a dovedit, din păcate, prea scurt. Dincolo însă de resemnarea, care diminuează sau chiar substituie, odată cu implacabila scurgere a timpului, durerea provocată de pierderea aproapelui, se cuvine a invoca drept suport terapeutic - palidă mângâiere pentru familie ! - amintirea vie pe care a lăsat-o în urmă-i nu doar omul, ci, mai ales, faptele sale, materializate în cazul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
își amintește, cu dureroasă emoție, distinsa doamnă Silvia Sergent, într-o recentă corespondență ce mi-a fost adresată - rupți de țară și pradă unei deznaționalizări sălbatice, rapide și la adăpost de orice intervenție umanitară din afară. Teroarea s-a instalat, implacabilă, peste noapte, în toată complexitatea ei”. Evident, familia avea să împărtășească din plin consecințele provocate de noile împrejurări politice și militare circumscrise ultimatumului sovietic înaintat României la 26 iunie 1940. După cedarea fără luptă a Basarabiei, bunicul dinspre mamă, Ion
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ecuația n-a fost rezolvată în cazul defecțiunii între legătura dintre consimțământul, voința, nădejdile „supușilor” și înțelegerea lor, hotărârea de a li se dedica spre împlinire de „alesul între aleși”, și cu atât mai mult, cu cât adversitățile externe operau implacabil. Este cazul lui Al. I. Cuza și sfetnicilor săi. Pentru Europa, Al. I. Cuza nu a fost nici Napoleon al III-lea și nici măcar Cavour. Pentru români - nu e mai prejos de ei, iar dacă istoricul nu va disprețui considerațiile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la comisariat. Singurul mijloc de a-și vedea fiica înapoi acasă, i se spune aici, era să facă o plângere în care tânărul să fie acuzat de corupere de minori. Ceea ce și face, nu fără oarecare ezitare. Din momentul acela, implacabila mașinărie judiciară se pune în mișcare. În zadar se oferă Nadia să meargă la poliție să-i ia apărarea lui Stef, mărturia ei nu valorează nimic în ochii justiției, după cum îi explică jurnalistul. Fiind minoră, Nadia ar fi fost considerată
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]