1,880 matches
-
viața ei stătea sub semnul liberului arbitru și singura concluzie la care ajunsese de fiecare dată era că deciziile ei personale erau luate “liber și nesilita de nimeni”, dar uite că uneori începeau să-i fie “impuse” de către un destin implacabil. Telefonul sună destul de târziu în noapte... Lăură nici macar nu se deranja de la birou, fiind convinsă că e destinat colegelor ei de apartament, când deodată Ada se răsti acut: - Lăură, la telefon !.. Surprinsă neplăcut de împrejurare, Lăură se îndrepta agale către
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
joc ne pot convinge că nu este cazul să ne temem, azi și în viitorul previzibil, de un conflict major între marile puteri. Eu văd aceste noi puseuri de mare putere ale Rusiei drept o manifestare a unei logici istorice implacabile; mai precis, ca o reechilibrare a raporturilor de forță între marile puteri, fenomen repetabil și inevitabil în istoria lumii. Despre ce este vorba? Oricine a urmărit cu oarecare atenție istoria principalelor arii de civilizație ale lumii a observat că de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
ca Venezuela, de exemplu. Și totuși, regimul de tip taliban al Iranului nu va putea rezista multă vreme presiunii forțelor și valorilor care domină azi scena mondială, și anume democrația, drepturile omului, secularizarea vieții publice. Nu cred că există legi implacabile ale istoriei așa cum susținea marxismul -, dar cred că există, totuși, o săgeată a timpului istoric. Există, adică, pentru anumite perioade istorice, unele tendințe dominante în evoluția comunităților umane, un anumit trend cum se spune azi de la care nimeni sau foarte
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
unui nou eon istoric. Greu de spus În câteva cuvinte ce a Însemnat succesul Revoluției pentru mine. În primul rând, dispariția sentimentului de imensă inutilitate, care mă copleșise În toamna cenușie a anului 1989. Apoi, ieșirea neașteptată din malaxorul destinului implacabil (de dascăl rural), trasat, mult timp Înainte, cu o precizie de-a dreptul fatidica. Totodată, a Însemnat plecarea mea la studii În lumea liberă, ceea ce - În varianta de aspirație, pe parcursul adolescenței ceaușiste - ar fi adus mai degrabă cu visul delirant
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ață pentru descântec și umbră/ Pregătită să fugă/ Mărunt, simetric, drept/ Prin firul de pânză;/ Unirea celor două/ Trei, patru/ Pagini, cale albă/ Și Întunecată” (,,Marasme”). În simbolurile negate ale creației se citește pustiirea pe care timpul, În curgerea-i implacabila, o provoacă În ordinea lumii, nimicind sensurile. E de Înțeles, prin urmare, Încercarea poeziei de a aduce cu sine motive ale regenerării, ale vitalității și elanului de Întemeiere: „Puștiul geometric În clepsidra/ Fără vitralii/ Palimpsest./ În conul meu de ceas
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
face din evoluție o lege universală a devenirii, în care sunt cuprinse și procesele sociale. Credem că este justificat să prețuim contribuția lui Spencer numind interpretarea sa nu Social darwinism, așa cum impropriu apare în literatură, ci Social spencerism. * Societatea evoluează implacabil pe un traseu ce pornește de la omogen spre eterogen, de la simplu la complex, de la societatea militară (omogenă, puternic coercitivă) la societatea industrială (puternic vascularizată de libertate). Progresul social este rezultatul evoluției, nu al conflictului. * Explicația de tip cauzal constituie modalitatea
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
a apărut acest personaj? Ați văzut bine, Eva este personaj al romanului. Candidatul la fotoliul prezidențial de la Cotroceni și micul răufăcător care îl ia ostatic nu sunt decât niște marionete care dansează în jurul ei și ale căror fire sunt trase implacabil de către opinia publică. Romanul începe cu „nașterea“ Evei și se termină cu dispariția sa fizică. Romanul este centrat în jurul ei. Cine este oare Eva? Este oare opinia publică? Sau poate România în tranziție? O apariție a divinității? O alegorie a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
transformări structurale și funcționale, cât și viața postnatală a oricărui individ biotic ar fi fost de neconceput fără o bună funcționare a mecanismelor apoptotice. Am arătat, de asemenea, că până în prezent au fost puse în evidență două căi prin care implacabilul ordin „sinucide-te!“ poate să ajungă la celula condamnată. Este vorba fie de o cale extrinsecă, fie de una intrinsecă. a) Calea apoptotică extrinsecă debutează prin activitatea unor receptori ai morții aflați pe suprafața oricărei celule din organism. Cei mai
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
factori exteriori și printr-o evidentă detașare de acești factori, exteriorizînd uneori chiar ceea ce le este mai apropiat și îi plasează în europenitate: limba. Ca atare, românii atribuie neîmplinirile sau laturile criticabile balcanismului, bizantinismului, comunismului sau altor manifestări ale fatalității implacabile, trecînd cu vederea faptul că și alte popoare au trăit și trăiesc în aceeași zonă cu ei sau au cunoscut aceleași regimuri sociale, fără a fi marcate totuși în aceeași măsură de aspectele lor negative și nici nu perpetuează la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
devenită mobil al tuturor acțiunilor, pare să fie acea justificare contemporană a faptelor eroilor de care vorbea autorul în prefața sa. În tragediile cu subiect elin ale lui Victor Eftimiu, factorul uman este mai important decât acțiunea divinităților sau mecanismul implacabil al fatalității. Profeția eronată Personaj secundar, dar nu neînsemnat, în două tragedii eline - Agamemnon, prima secvență a Orestiei eschilene, și Troienele lui Euripide -, fata lui Priam înzestrată cu darul profeției devine protagonista piesei lui Nicolae Iorga Casandra (1931). Dramaturgul român
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
celebrează împăcarea dintre toate registrele firii, anunță viitoarea armonie universală bazată pe conștiința trează a omului (p. 329). În concluziile monografiei, exegeta revine asupra ideii că Eschil incarnează spiritul veacului al V- lea, căci din vechea lume stăpânită de un implacabil determinism, plăsmuiește un univers nou, cârmuit de legea morală (p. 331). În opera lui se ivește omul tragic, care înfruntă soarta, și se afirmă pentru prima oară într-un univers determinat o conștiință liberă (p. 331). Eroismul și aspirația spre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
asiatică. Și acest conflict dintre blocuri, chiar dacă nu devine niciodată militar, timp de 45 de ani, va pune față în față într-o înfruntare nemiloasă sisteme economice, proiecte sociale, concepții despre lume și chiar culturi antagonice. Este adevărat că mecanismul implacabil al confruntării dintre cele două Europe tinde să mai slăbească după anii cincizeci. În timp ce europenii din Vest încep o lentă și anevoioasă evoluție spre o unificare benevolă și progresivă, țările din Europa de Est, aparent supuse unui sistem rigid și imuabil, operează
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
simt nevoia unei alte existențe. Care să fie ea? Un amestec de grație și vis, o stare inefabilă toropită până la epuizare. Până și destinul pare a lua calea predestinării. Trăim clipe în inocență și simplitate. Uităm de oracolul rece și implacabil. Și sufletul scindat se încălzește sub zarea senină a zilelor de mai. Natura are stil, rafinament și savoare, pe când omul se pierde prea des în inconsecvență și vulnerabilitate. Se cer atunci plimbări lungi pe străzile romantice ale Iașilor. Orașul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fi ușor subiectiv și de a sesiza acel ceva puțin melancolic, puțin distructiv rupând cam abrupt sublimul de palpabil, și poate puțin tragic. Diferența rezultată, ducându-ne la un exemplu celebru, ar fi ca ruptura dintre Don Quijote și Sancho, unul implacabil care urmărește înfuriat mirajul și celălalt prea cinic ca să nu cadă în lipsa de compasiune. Bineînțeles că nici unul nu are dreptate. Dar ne place câte ceva din anatomia obiectului în căutare, când îl găsim îl segmentăm până la detalii pentru a afla ascunsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ieșirii din timp pentru a descoperi și a ne explica comunicarea cu natura. Doar sensibilitatea noastră trebuie să concorde cu sensibilitatea firului de iarbă, a florii, a copacului. Să nu așteptăm a fi blestemați de vreo ursitoare prescrisă de destinul implacabil pentru a simți și a vedea lucruri din jurul nostru pe care alții oricum nu le intuiesc și nu le resimt. 91 În așteptarea intrării în circuitul cosmic, ca și omul, copacul se adapă din izvorul sevelor ca dintr-un recipient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
apar și dispar ca și cum s-ar afla sub o baghetă magică. Încât te întrebi, cei doi existenți în noi (părtași deopotrivă la dualitate) nu vor fi fiind tot rezultatul pomenitelor celule cerebrale? Ca într-un rafinat joc, rețeaua nevăzută dar implacabil prezentă, aidoma sistemului de pârghii, urcă și coboară, echilibrează și dezechilibrează elementul-esență (înconjurat și el de o aură misterioasă), îl face să revină, să fie și iar să nu mai fie. Firul de iarbă este mereu același în biologia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
era copil, împreună cu mama ei; aceasta este o imagine plină de forță a continuității dintre generații, pe care anumiți membri cu vederi radicale din anii '60 au dorit să o distrugă. În filmele Poltergeist, deceniul șase este doar amintire: tradiționalismul implacabil și triumful valorilor familiei și-au luat revanșa, iar Hollywood-ul se întoarce fericit la acele instituții conservatoare precum familia burgheză. Cu toate acestea, fericirea nu este deplină în căminul celor curajoși și în patria libertății; pentru a descoperi modul în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
realizat. Drumul acesta nu este unul plat, lin. El conține urcușuri și coborâșuri, schimbări de direcție, succese mai mari sau mai mici, insuccese. Toate acestea ne marchează, ele având o influență puternică asupra evoluției personale. Singurul ”reper” care curge lin, implacabil este timpul. Orice am face, timpul își urmează cursul său, lăsând urme asupra fizicului, dar și asupra psihicului, asupra modului de a gândi întâmplări și evenimente din trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat. După ieșirea la pensie, m-am gândit
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
nivel macroscopic structuri spațiale, temporale sau funcționale”. Învățământul de fizică în dificultate. Ecouri din presa vremii „ IV.7. Legături cu românii din afara granițelor țării IV.7.1. Portretul profesorului ideal. La Glodeni (Republica Moldova) și Cernăuți (Ucraina) Timpul, cu trecerea sa implacabilă, a fost abordat în multe moduri. Pentru mine, timpul care a trecut din viața mea, a însemnat 24 ani de muncă la catedră, astfel încât descrierea profesorului ideal din rândurile de mai jos, reprezintă visele mele din tinerețe, realizările mele până în
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
să existe o stare anterioară momentului zero, când se consideră că a avut loc „marea explozie“. Ajungem la o dilemă: fie să credem în „Creație“ la o dată hotărâtă în trecut, fie să ne imaginăm că a avut loc o schimbare implacabilă în desfășurarea legilor naturale ceea ce reprezintă tot o dilemă care ne-ar conduce la ipoteza creației. În concluzie poate că nu ar trebui să separăm ipoteza „creaționistă“ de cea „evoluționistă“, vorbind fie numai de una, fie numai de cealaltă și
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Originea Universului. Pe parcursul a peste 450 de pagini, autorul își propune să realizeze o descriere rațională și coerentă a apariției și evoluției universului. Este o carte fascinantă, care s-a născut ca urmare a imaginației fabuloase, observațiilor pătrunzătoare și logicii implacabile a spiritului uman. Îndrăgostit de această carte după parcurgerea ei și inspirat de conținutul de idei extraordinar de bogat, am încercat să redactez un material care să cuprindă o prezentare succintă a etapelor parcurse de cunoaștere de la primele imagini asupra
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
deschiderea frontului din Italia (1943) și Franța (1944) precum și bombardamentele nimicitoare efectuate de aliați asupra orașelor germane. Din nefericire, România a participat la războiul împotriva U.R.S.S., la început pentru a elibera Basarabia răpită în 1940, iar apoi, conform logicii implacabile a războiului, pe câmpiile nesfârșite ale Rusiei, până la Stalingrad, dar a întors armele împotriva Germaniei în august 1944. Câștigarea războiului alături de aliați a constituit un excelent prilej pentru ruși de a trece la înfăptuirea visului lui Petru cel Mare, și
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
ploaie ce se infiltrau prin pământul sfredelit de râme. Jos era și mai jalnic: materii fecale mai vechi sau mai noi, aparținând tuturor ființelor vii de pe planetă, demonstrau limpede faptul că spațiul acesta era locul propice pentru satisfacerea fireștilor nevoi implacabile. Oricum, privirea ți se îndrepta, automat, spre altă direcție, undeva spre întinderile infinite ale azurului ceresc, altminteri riscai să suporți aceleași consecințe pe care strămoșii noștri latini le provocau în mod deliberat atunci când făceau chiolhanuri monstruoase și introduceau în burdihanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o iubește, iar fața lui în semiîntunericul vagonului lăsa impresia unui mesager venit din sferele înalte să pregătească sufletul babicăi pentru cea din urmă călătorie. Privirile noastre erau îndreptate spre ei. Eram solidari cu durerea lor, dar neputincioși în fața destinului implacabil. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. (Matei 17:7) Acestea toate, Doamne, sunt doar: "Vorbe, vorbe, vorbe!" (Shakespeare) Am cerut mila Ta și nu mi-ai dat-o, am căutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ghilotine androide, hotărâtă să scurteze, fără discernământ, capetele tuturor: "De ce? De ce? De ce?..." Două familii sărmane, umile și nefericite își trăiau frica și disperarea în semiîntunericul unui bou-vagon păzit de militari înarmați cu pistoale-mitralieră, mergând spre împlinirea unui destin necunoscut și implacabil. Dacoromânii și macedoromânii de sub acoperișul acestui sinistru ghetou ambulant și-au întâlnit comuniunea și consangvinitatea la intersecția originii lor, din trunchiul puternic, generos și nepieritor al latinității. Eram uniți și solidari în suferința noastră comună, deoarece și unii și alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]