2,882 matches
-
ce susține dar și reechilibrează într-un sfârșit tainic dinamica imanentului. Această dinamică rezonează ascuns în fluctuațiile sale telurice cu transcendența intuită de suferind ca instanță generatoare, imperativă și izbăvitoare în raport cu grosierul metafizic al mundaneității cotidiene. Mâinile ce par a implora în agonie, percepția aprofundată a detaliului sau al dualismului bine-rău drept constantă pentru realitatea umană implică, așadar, nu numai dobândirea unei profunzimi contemplative dar și demersul aderării la ceea ce această profunzime doar sesizează, descoperă fără a determina și defini propriu-zis
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mai scăzut când m-am văzut silit să ies din mine și să privesc în afară. Jorj era și el într-o stare de nervi cum nu l-am mai văzut în acești treizeci de ani de când ne cunoaștem și, implorându-mă să nu o spun nimănui, mi-a mărturisit că vede foarte pesimist lucrurile. Dezastrul de la Turtucaia este în primul rând material : pretinde a nu se ști nici acum exact câți prizonieri au căzut, dar foarte posibil să fie 20
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e înjositor să bați o femeie), doar am ciupit-o, uimit singur de violența dorinței de a o lovi : sigur că dacă aș fi început, cu greu m-aș mai fi putut opri. Am și văzut-o în fața ochilor, terrassée, implorând cu privirea, iar slăbiciunea ei înverșunându-mă mai tare. Câtă cruzime zace în mine fără să știu nimic despre ea ? A fost ca și când, printr-o ușă întredeschisă, întrezărisem ceva ce nu voiam de fapt să văd, așa că am închis-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și m-a făcut nevasta lui ! Și așa, tot stând cu el, am început să-l iubesc, că doar era bărbatul meu ! Am început să duc plasele, să fac economie, să mă mulțumesc cu rujurile Niculeascăi. Dar, Ivona dragă, te implor, du-te și te aranjează ! Haide, să ajungem din vreme la biserică, să putem totuși vedea... Dar, iartă-mă, dragă Vica ! M-ai întrebat ceva și am uitat ce... — Că mare brânză te-am întrebat ! Ce mai faci, ți-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Uite ce-i, îmi pare rău, ar fi trebuit să te anunț. — Ce anume? — Ar fi trebuit să-ți spun că l-am întâlnit pe Gregory Osmore la Londra... — Pe cine? Pe Gregory Osmore, și, pur și simplu, m-a implorat să am grijă de casa lui... — Să ce? — Să am grijă de casa lui. Emma se ridică și închise ușa biroului. I se părea lipsit de cuviință să tragă cu urechea la conversația dintre Tom și mama lui. Regreta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și ani încoace. Am tânjit după prezența dumneavoastră! John Robert, trebuie să mă ajuți. Mi-ai furat realitatea, mi-ai furat conștiința, ești singura persoană care mi le poate reda. Salvarea se săvârșește prin magie, așa ai spus odată. Te implor, te conjur! E o chestiune de salvare, o chestiune de viață și de moarte. Dumnezeule, nu poți nici măcar să te uiți la mine, nu te poți concentra asupra mea nici măcar pentru un moment? Te rog, dă-mi voie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mamei lui). Fiona îi apăruse în vis în chip de fantomă cu părul lung până la glezne și îmbrăcată într-un fel de cămașă albă. Părea a nu fi în stare să vorbească, dar își întindea spre Tom brațele, ca și cum îi implora ajutorul. Iar el se gândea: „E atât de tânără, atât de tânără!“. Se deșteptase după miezul nopții, cu sufletul răvășit, și până dimineața se zvârcolise în pat, într-un paroxism de tristețe, remușcare, resentimente și frică. Resentimentul, frizând aproape furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vreau ca persoana dumitale putredă să mai apară în preajma noastră. Să nu încerci vreodată! Ne vom reîntoarce în America. N-ai să ne mai vezi niciodată, niei pe mine, nici pe ea. Se îndreptă spre ușă. Așteaptă, John Robert, te implor! strigă Pearl. Folosirea numelui și a formei familiare îi ului pe amândoi și, o clipă, rămaseră încremeniți, uitându-se unul la celălalt. Apoi Pearl îl apucă de mâneca pardesiului. — Te rog, gândește-te, te rog, încearcă să înțelegi! Hattie are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Când ai venit tu, mă aflam aici doar de zece minute și eram pe punctul de a pleca. Diane nu are absolut nici o vină. Nu a vrut să-mi dea drumul înăuntru și când am pătruns cu forța, m-a implorat să plec. Eu sunt singurul vinovat. M-am introdus cu de-a sila. Venirea mea nu are nici o legătură cu ea. George se îndepărtă de Diane și o privi ca și cum ar fi așteptat să spună și ea ceva, dar bietei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vrut s-o ia la goană dar era paralizată de o adâncă milă și de o ciudată ațâțare amestecată cu groază în fața spectacolului acestui om de care se temuse întotdeauna, redus acum, în prezența ei, la un cerșetor care-i implora înțelegerea. — Bine, în ordine, spuse Hattie, nervoasă. Degetele ei se jucau cu gulerul capotului cafeniu. Își împinse ușor scaunul, îndepărtându-l de masă. — Nimic nu e în ordine! Spuse John Robert, izbind cu pumnul în masa fragilă, de pe care căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cel drept?“ — Încerc să-mi aduc aminte, spuse George, ajută-mă! Făcu un pas înainte și-l apucă pe părintele Bernard de brațe, mai sus de cot, privindu-l drept în față cu ochi scăpărători. Îți cer, te rog, te implor, spune-mi adevărul, trebuie să știu exact ce s-a întâmplat, e extrem de important. Am condus mașina - mașina a ajuns la marginea canalului, s-a oprit, și eu am ieșit din ea și... și pe urmă ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ieșit din ea și... și pe urmă ce s-a întâmplat? Nu pot să văd... m-am dus îndărătul mașinii și am încercat să o împing? Sau mi-am imaginat numai lucrul ăsta? Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi, te implor să-mi spui adevărul, te implor! Involuntar, părintele Bernard făcu un pas îndărăt, degajându-se din mâinile care-l încleștau. Spuse: — Ai sărit din mașină și te-ai dus la marginea canalului. Bineînțeles că nu ai încercat s-o împingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmă ce s-a întâmplat? Nu pot să văd... m-am dus îndărătul mașinii și am încercat să o împing? Sau mi-am imaginat numai lucrul ăsta? Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi, te implor să-mi spui adevărul, te implor! Involuntar, părintele Bernard făcu un pas îndărăt, degajându-se din mâinile care-l încleștau. Spuse: — Ai sărit din mașină și te-ai dus la marginea canalului. Bineînțeles că nu ai încercat s-o împingi. A fost un accident. — Ești sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spusese Gabriel. — Eu l-am găsit destul de mulțumit de sine, îi răspunsese Brian. — E disperat, știu eu, haide măcar să-i telefonăm, te rog. Brian formase numărul de telefon al lui George, dar nu primise nici un răspuns. Și atunci Gabriel îl implorase să se ducă până la George, să vadă dacă nu cumva înghițise, voit, o doză prea mare de somnifere și dacă nu zăcea, aproape neînsuflețit, pe canapeaua din Druidsdale. Era atât de neliniștită din cauza visului ei, și atât de gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am înțeles bine de ce natură. Cu el merg la sf. Liturghie de seară la o biserică din apropiere, și sunt foarte mulțumit pentru aceasta. In timpul Liturghiei un gând anume m-a lovit parcă: Maria înălțată la cer mă imploră parcă să-mi urmez chemarea și destinul, să mă ridic spre înălțimi, spre sfințenia vieții și să nu mă bălăcesc în mediocritate. Mă surprinde acest gând, îndemn insistent ce l-am simțit deodată și cu putere în sufletul meu, fără
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
se roagă atâtea persoane, zi și noapte, atingându-și apoi fața, mâinile, capul, obiecte ale lor de pereții grotei, ca semn al comuniunii pe care vor să o aibă cu Dumnezeu prin Fecioara Maria, semn al binecuvântării pe care o imploră de sus, din ceruri. M-am rugat mai puțin pentru mine, și mai mult pentru mulți alții, vii și răposați, și i-am mulțumit Fecioarei pentru harul de a fi ajuns aici, căci tare mult mi-am dorit acest lucru
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
inteligenței și voinței cu care Dumnezeu m-a înzestrat, dar mai mult încă datorită harului de sus. Sunt convins că acest pelerinaj este un mare dar și har al cerului, de care nu sunt vrednic, dar pe care l-am implorat în fiecare zi. Dumnezeu cel nevăzut a vegheat și a susținut umanitatea mea și sper că a mai purificat puțin din praful și mizeria depuse în sufletul meu. Drumul meu, deși a bătut atât de mult pământ, este un drum
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Abraham și de bĕrît ’ôlăm celebrată cu Iacob/Israel. În 2Cr 6,14 și Neh 1,5; 9,32, Dumnezeu este invocat deoarece este fidel propriei alianțe, iar în 2Cr 29,10 face aluzie la pactul prin care regele Ezechia implora îndepărtarea mâniei divine; în 1Cr 15,11 ș.u. preoții se angajează printr-un act solemn să-l caute pe Dumnezeu. 2Cr 13,5 face trimitere la alianța cu dinastia lui David, prin care Dumnezeu îi promite lui și succesorilor
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
posibilitatea recunoașterii lui Dumnezeu în măreția sa. Rugăciunea de cerere, fiind convinsă de această măreție divină, conduce omul la încredere în puterea și milostivirea lui Dumnezeu. El poate să ceară iertare, să își exprime nevoile în fața lui Dumnezeu și să implore ajutor. Rugăciunea de mijlocire introduce omul în dialog cu Dumnezeu în favoarea aproapelui, luându-și ipostaza de mijlocitor și angajându-se să vorbească Domnului despre nevoile celorlalți. Rugăciunea de mulțumire așază omul, în dialogul cu divinitatea, în ipostază de recunoștință pentru
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
oferi iertarea. Pe baza acestei relații logice, s-a considerat motivată introducerea cuvântului lui Dumnezeu în celebrarea sacramentului pentru că „prin cuvântul său, Dumnezeu cheamă la penitență și conduce la adevărata convertire”. Aceasta lasă să se contureze imaginea unui Dumnezeu care „imploră” omul să primească darul păcii, în timp ce omului îi revine doar datoria de „a se lăsa” pătruns de această pace. „Inițiativa lui Dumnezeu precede omul nu doar în sens cronologic, pentru că vine înainte de convertirea omului, dar și în sens ontologic, pentru că
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a nu mai păcătui. 3.1.4 Rugăciunea penitentului și dezlegarea Ritualul Penitenței afirmă că penitentul, înainte să primească dezlegarea, trebuie să își manifeste „părerea de rău și hotărârea de a duce o viață nouă printr-o rugăciune prin care imploră iertarea de la Dumnezeu Tatăl. Este bine ca această rugăciune să fie compusă din cuvinte luate din Sfânta Scriptură”. Același Ritual propune orientativ mai multe modele de rugăciune, în număr de zece, dintre care penitentul poate alege sau din care se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
facă o scurtă introducere, prin care încearcă să predispună întreaga adunare la primirea iertării. După această introducere, preotul celebrant îi invită pe toți la rugăciune și el însuși se roagă invocând ajutorul lui Dumnezeu, cerând darul iertării asupra comunității și implorând asistența Duhului Sfânt, care să reverse lumina sa în inimile oamenilor. Se observă că dialogul nu se mai desfășoară în același mod personalizat, ca în Forma A de celebrare, cu Ritualul reconcilierii fiecărui penitent în parte. Aici, el trădează mai
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
al vieții și, totodată, generatoarea unei adevărate beții senzoriale: Fântână ești / o, deschide-te gurii mele! Și ochilor, pajiște... Trăită dincolo de efemer, de carnal, iubirea aceasta este esență pentru suflet, de fapt, chintesență a închipuirii, pe care eul liric o imploră: respiră-mă: ca pasărea voi cânta, simțind forța demiurgică a acesteia: Precum pasărea voi cânta, ca iarba voi crește / mă voi risipi ca ploile, ca soarele voi lumina / asemenea pământului roditor voi fi / ca un descântec mă voi subția: mireasmă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
strânge-mă-n brațe tare -, fiindcă își asumă, identificându-se, până la un punct, cu toți, neliniștile tuturor: lumina roșie din drumul / meu oraș județ țară continent / din lumea asta / e grupa mea de sânge, pentru ca, în felul acesta, să poată implora: Sfântă Maria pentru noi roagă-te... Angoase, dezabuzări, regrete, ratări, sacrificii, renunțări etc., toate alcătuiesc noroiul de lângă inimă, care-l determină să-și strige spre Dumnezeu tunetele și fulgerele și norii / inimii. O imagine-laitmotiv a volumului este cea a reiterării
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Eroarea este aceea / Că fiecare învins / Se luptă cu trecutul. / Astfel și popoarele / Astfel și civilizațiile / Astfel Specia. Referitor la versul clasic, acesta, alături de inversiunea sintactică (de pildă: N-ai drept la moarte, veșnic ostatic / Partea din mine a o implora...), conferă o notă ușor desuetă unor texte din volum și revelează trăiri nostalgice ale poetului, creator al unor imagini artistice al căror insolit le păstrează, totuși, prospețimea: Tu mușcătura, eu plinătatea / Cea suspinată din paradis), în ciuda faptului că unele structuri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]