1,962 matches
-
cu brațele pline de ceva ce eu nu puteam vedea de acolo, din corpul D al etajul trei, ceva cu un luciu metalic și forme specifice. Câțiva cărau cutii din lemn, cel puțin așa mi se părea, căci erau foarte incomode de dus, dat fiind că se opreau din când în când pentru a le schimba poziția, după care porneau din nou. Printre ei, se plimbau, cu mult mai multă viteză, siluete mai bine făcute decât corpurile încă plăpânde ale elevilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dădură scurt din cap, în semn de salut, el făcu la fel. Se uită apoi înțelegător la cei care stăteau întinși pe plăcile puse pe băncile date la peretele opus ferestrelor. Erau cel puțin opt. Stăteau în diverse poziții, toate incomode, și dormeau neîntors. Zâmbi. Afară, printre fulgii care cădeau necontenit, se zăreau mici movile pe stradă și pe trotuare, iar cele mai multe erau în preajma corturilor Gardienilor. Oamenii prinși pe afară de îngheț muriseră aproape instantaneu. N-avuseseră timp să se adăpostească. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în săculeț. — Și eu cred la fel, zise Dolly. Îi vezi? — Da, îi văd. Vasco preluă cuplul la parter, lângă standul gondolei. Mergeau braț la braț, bărbatul ducând sticla de vin în îndoitura brațului, în poziție verticală. Era un mod incomod de a o ține, iar cei doi formau o pereche ciudată - fata frumoasă și individul temător și stângaci. Mergeau în lungul canalului, abia aruncând câte o privire magazinelor pe lângă care treceau. — Se duc la o întâlnire, spuse Vasco. — Îi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Stătuse trei zile În St. Pettersburg, pe atunci i se spunea Leningrad, vizitase Ermitajul și alte câteva locuri turistice Încărcate de istorie, cumpărase elementele din cadrul „misiunii”, destul de ieftin dar tot Își sărăcise micul său buget de excursie. Cu acest bagaj incomod se prezentase pe aeroportul rusesc iar acum urca scara unui avion imens, era unul din seria Tupolev și rămas fără bagaj se gândea la stewardesele frumoase care vor deservi cursa, știa ce frumoase sunt tinerele rusoaice, blonde, zvelte și cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
orășel prăfos de câmpie, Într-o perioadă când frontoanele caselor, cele ale instituțiilor, fabricilor, uzinelor ș.a.m.d., erau Împânzite cu lozinci patriotarde, după modelul rusesc, a avut șansa unor părinți iubitori, care nu l-au sufocat cu o dragoste incomodă și castratoare. Elev model, a știut de mic să-și Îngrijească memoria, salvând-o de la atacurile proletcultist-șablonarde la care era supusă. Deseori, În nopțile lungi, când somnul nu i se lipea de gene, se gândea la lucruri mărețe, la Înfăptuiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
victor37>: mda. A fost un sex de tot rahatul... <maya32>: eu nu am simțit nimic, am plins tot timpul <victor37>: ba da, ai simțit. Dar nu ți-a plăcut, nu ai avut orgasm <maya32>: da, m-a durut. A fost incomod... <victor37>: și cum a rămas? <maya32>: m-a dus în tabăra. Mi-a dat 50 americani <maya32>: mi-a zis să-mi țin gură, că oricum nu mă va crede nimeni <maya32>: și că dacă mai vreau, îmi dă 30
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
până în 6 luni.Uneori imaginile păreau recepționate în oglindă.Asistam la acțiunile mele viitoare.Există și un dialog cu unele personaje întâlnite în vis. Și coșmarul face parte din vis.Insomnia duce la oboseală,dar astfel se evită unele întâlniri incomode din astral.Cel mai bun moment pentru visul lucid este dimineața. Corpul se încarcă energetic și accesul în astral este determinat de regimul alimentar și spiritual. In viitor e posibil să ne mutăm pe Lună ca în romanul lui Henric
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Și astfel micuții sunt orientați spre diverse domenii de succes.Studiază pianul sau vioara. Studiază artele marțiale,tenisul,șahul, înotul,fotbalul,patinajul. Studiază limbile străine,modelingul etc. Informatica este însă numitorul comun.Jocuri pe calculator,dar și atribuirea de averi incomode. Rezultatele nu sunt întotdeauna pe măsura așteptărilor.” Mulți chemați,puțini aleși”.Vârsta copilariei trebuie trăită la timpul ei. E trist când distrugi viitorul unui copil sau al unui adolescent punându-l să învețe matematica sau fizica în timpul vacanței mari.Vor
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
în legătură cu eficacitatea anumitor metode de imunizare. Dar despre aceasta vom vorbi mai departe. După cum nu este exclus ca nemulțumirea manifestată de unii împotriva vaccinului preparat la Laboratorul de medicină experimentală din București să se fi datorat și unor reacții postvaccinale incomode. Profesorul I. Cantacuzino notează în jurnalul său, la 1 august 1913, pe când se afla în Bulgaria: "Mi-am făcut inocularea cu vaccin antiholeric pentru a doua oară: 3 cm în tricepsul brahial. Reacția a fost mult mai puternică decât la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
doctor că au primit ordin să nu mai execute dispozițiile sale; i s-a confirmat apoi acesteia că nu va mai lucra la spital, ci doar ca medic al portului. A priceput atunci că, datorită "excesului său de zel", devenise incomodă pentru autoritățile sanitare 560. În memoriile sale, principesa Maria ne oferă o imagine destul de sumbră a lagărului de holerici de la Zimnicea, a cărui răspundere îi fusese încredințată de însuși regele Carol I: "Uneori, lagărul nostru se prefăcea într-o baltă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
local al aviației și, bineînțeles, avea mare succes la doamne și domnișoare. Mă Înțelegeam destul de bine cu el, deși eram atât de diferiți. Dar În adolescență, când nici tu Însuți nu știi prea bine cine ești, dacă prietenia rezistă ciocnirilor incomode, diferența de fire te Îmbogățește, te ajută să ieși din carapacea ta. Anton era În adolescență mai apropiat de mine decât de fratele lui, mă crezi? Se poate numi prietenie acea pândă, de la un moment dat reciprocă, dintre tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trag o pereche de ciorapi negri cu portjartier. Ăsta era un semn sigur că eram înnebunită după Luke. Pentru că nimeni nu purta așa ceva, dacă nu avea de gând să se debaraseze urgent de tot harnașamentul. Desuurile de genul ăsta erau incomode și nefirești. Mă simțeam ridicolă. Parc-aș fi fost un travestit. Ceasul a bătut ora opt și jumătate, iar Luke a bătut la ușă. L-am privit. Ochi întunecați, ras proaspăt și mirosind a citrice. A fost suficient pentru ca fluturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pacienți, închipuindu-mi prostește că trebuia să-i prezint pe toți unii altora. Genunchii îmi tremurau din cauza șocului. După ce i-am făcut cunoștință lui Mike cu John Joe și lui Chaquie cu Misty, m-am așezat tremurând pe cel mai incomod scaun. Vreo patru sau cinci arcuri și-au croit drum către fundul meu, în care s-au apucat să sape tunele, dar eu aproape că nici nu simțeam. Luke și Brigit s-au așezat și ei. Arătau epuizați și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de acum înainte cu propriul copil ? Cea care (reădescoperă dispensarul, pediatrul, jucăriile, ciocolata, grădinițele, serbările școlare, plecatul în tabără ? Sau cea care își petrece, după naștere, încă jumătate de oră cu medicul ginecolog, uitând că e întinsă pe o masă incomodă și discutând despre cărți, religie, despre cum pui lucrurile complicate în scris, despre orice altceva decât despre copil ? Femeia asta care, confruntată cu o situație-limită a corpului ei, dar și cu o dragoste nouă, pentru cel care e deja dus
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
un fel de antologie poetică, cu parfum de bilanț de carieră, deși autorul e cu vreo zece-cinșpe ani mai bătrân ca mine. Două volume format „bloc de desen“, greu digerabil pentru bătrâna mea geantă, adună praful în vitrină (dar formatul incomod pare un motiv pueril - cam ca acrimea strugurilor dintr-o fabulă celebră -, ca să nu spun că nu dispuneam de două sute de mii de lei). Aglaja Vet. era o fată destul de complicată chiar și pentru mine - din cât am feuilletat romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
minute de citit „nespionat“, cu romanul crăcit cu coperta-n sus, Iubita locotenentului francez. Un somn fals din care se trezește în zece-cinșpe minute și, cu pașii neauziți în ștrampii negri de mătase, ușor crăcănată de amorțeala statului în patul incomod, pleacă la bucătărie să-și pregătească cafeaua la filtru. Zina bea până la șase cafele din astea pe zi, cam la aceleași ore, dimineața la șapte, la zece, la douășpe, la patru, la șapte seara și la unșpe ultima, „ca să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ei curaj să creadă în propriile vise. Dacă eu reușisem să fac față unei fete ca Erjika și ei aveau șanse reale să reușească. Pricepeam că de multe ori ne complicăm singuri existența punându-ne prea multe întrebări și prea incomode. Ne cunoaștem prea bine și renunțăm să trăim o realitate a noastră doar de frica ridicolului căruia i-am putea cădea pradă. Câți dintre noi nu-și spun că e aiurea să crezi în propriile vise? Eu vroiam să visez
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că am auzit-o pe mama oftând, dar eram prea Înnebunită să nu Întârzii ca să Îmi mai pese. Am fugit tot drumul către studioul de balet. Afară era Îngrozitor de frig și de pustiu. În timp ce picioarele mele, aflate În cele mai incomode cizme cu toc, mă implorau să mă opresc, m-am gândit cât de mult uram iarna. Totul era rece și trist. Totul, până și eu. Am ajuns cu două minute Întârziere la studio, dar am fost mulțumită. Adoram locul acela
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ca „să nu pierd timpul cu prostii“ și mă obliga să ies la joacă și atunci când aș fi vrut să mai stau să citesc. Stârnea admirație și invidii printre gospodinele de la cele două blocuri și reprezenta un model incredibil de incomod. Tot ceea ce mă revolta pe mine, chiar copilă cum eram, o conducea pe ea cu încă o treaptă spre rai, atât de mare era puterea ei de a încasa nedreptățile, cu convingerea că astfel slujea unor cauze mult mai importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
că se refuza bărbatului român, că disprețuia dragostea sinceră. Prin nerușinarea cu care se înfrupta din bunurile capitaliste strecurate în țară de studenții străini, Anca era o trădătoare de neam. La urma urmei, în felul ei, era la fel de subversivă și incomodă ca și punkerița de pe tubul de Impulse roșu. Mi-era însă imposibil la vremea aceea să fac asemenea conexiuni. Frida Kahlo. Îmi plăcea să fiu la modă. Mă machiam cu negru, îmi tapam parul și mi-l dădeam cu bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de ce nu te așezi în fotoliu? l-am întrebat țâfnos. — De ce, te preocupă comoditatea mea? Câtuși de puțin, i-am replicat. Mă gândesc doar la a mea. Nu mă simt eu bine când văd pe cineva stând pe un scaun incomod. A chicotit, dar nu s-a mișcat din loc. A continuat să fumeze în tăcere fără să mă bage în seamă și aparent era dus pe gânduri. Mă întrebam de ce a venit. Până când obișnuința îndelungată îi tocește sensibilitatea, pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Bouchée de Pain. Dormeau pe unde apucau, uneori în vreun vagon de marfă gol tras pe o linie moartă lângă gară, alteori în vreo căruță în spatele vreunui depozit. Dar era îngrozitor de frig și după un ceas sau două de ațipeală incomodă se apucau să colinde din nou străzile. Lipsa cea mai acută pe care o resimțeau era aceea a tutunului și, în ceea ce-l privește, căpitanul Nichols nu se putea lipsi de acest articol. Începu să se învârtă pe lângă o cârciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie. Atât mi-a mai rămas. Oamenii mi-au devenit o povară și mă simt tare neliniștit și incomod în prezența lor, a tuturor. Acum, eu nu mai sunt ca ei; sunt un om ciunt. Nu mai am o mână și am devenit hidos. De aceea, și trebuie să mă izolez. Și am să încerc. Voi începe o viață
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mi se dau și să ies între oameni, oricât de prost aveam să mă simt. Mi-era teamă, căci nu puteam întreține o conversație, sau, dacă mă căzneam, vorbele ieșeau nenaturale, și oricâtă bunăvoință aș fi arătat, eram un om incomod. Această panică mi-a fost familiară întotdeauna, și, mai înainte și mai târziu, un amestec de timiditate, de neîncredere asupra importanței mele, și un cuvânt spus greșit mă făcea incapabil să mai continui, năruia toate intențiile, și mulți mă puteau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
formele mereu noi pe care le ia așezîndu-se, închipuind cele mai grațioase poziții... Se încolătăcește împrejurul lui de vreo două ori în aer și apoi se odihnește. Sau alteori lenea îl surprinde lăsat pe spate, într-o poziție care pare incomodă, și totuși el se simte foarte bine așa... Câte o lăbuță pusă sub obraz ca un om sau în sus, rezemată de perete... Și coada lui caraghioasă, care face volute ca un șarpe. Câteodată, când merge, și-o aruncă în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]