1,934 matches
-
o exemplară "transparență" (maiorescianăă față de literatura ce se făurea sub ochii lor, respingând hotărât nonvalorile. Ei tind necontenit spre obiectivare, reliefându-și permanent marea încredere în valorile spiritului. Notele deosebitoare nu fac decât să ilustreze diversitatea în unitate, sub semnul inconfundabil al maiorescianismului și militantismului estetic. Însuși Vladimir Streinu, în binecunoscutul său eseu Critica literară românească dintre "-", publicat în " în câteva numere ale revistei "România literară", face o serie de necesare apropieri și disocieri între confrații de generație: "...ei practică o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
un foiletonist în sensul curent al termenului, practicând o critică de tip universitar, aulic - academică, riguroasă, urbană, de o coerență clasică. Armonia elină a personalității se regăsea în scrieri de o exemplară stringență a demonstrației și de o arhitectură luminoasă, inconfundabilă. G. Călinescu impunea în peisajul literar interbelic trăsăturile unei personalități baroce, tumultuoase, proteice, copleșitoare, capabilă să traseze coordonate noi interpretării literaturii române de la origini până în prezent, aplicând pretutindeni criteriul estetic, modificând energic imaginile consacrate ale unor mari scriitori. După G.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
nici de proteismul baroc (G. Călinescuă, nici de fixația și exactitatea demersului foiletonistic (Pompiliu Constantinescuă și nici de erudiția, maliția, perspectiva istoristă și simțul filologic (Șerban Coiculescuă. Am zice că are câte ceva din toate acestea, modelate pe tiparul personalității sale inconfundabile. Vladimir Streinu este un critic-artist, de o eleganță firească, ceea ce îl apropie de Perpessicius, de o liniște și o sănătate olimpiene, amintind de Vianu, de un tumult stăpânit, sugerând personalitatea călinesciană, făcând o semnificativă și substanțială carieră de comentator al
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
impunând un stil întemeiat pe o conștiință estetică. Exegetul neobosit a cultivat marea poezie universală și națională, fixându-i coordonatele definitorii, temele, motivele, tehnica, mijloacele, influențele și confluențele diverse. A creionat profiluri de mari creatori, reliefându-le vocea distinctă, timbrul inconfundabil, zborul inspirat în spațiile eterate ale meditației și simțirii. În perimetrul spiritual național, două sunt reperele esențiale: Eminescu și Arghezi. Pe Eminescu l-a citit de copil și-i va străbate opera cu neostenită bucurie estetică toată viața. Cu Arghezi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ediției Pagini de critică literară, Vladimir Streinu nu comentează "bucată cu bucată", concret și nemijlocit scrierile polivalentului Camil Petrescu. Criticul scrie în schimb frumoase pagini de considerații generale asupra operei de ansamblu a eminentului literat, stăruind asupra personalității și structurii inconfundabile ale intelectualului de mare distincție și de tot atât de mare orgoliu. Privit în postumitate, Camil Petrescu este un spirit proteic: poet, romancier, dramaturg, critic literar, eseist, filozof, matematician, sociolog, om politic, cronicar (sportiv și militară, ziarist și memoralist. S-ar putea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
estetică practică". Esența creației nu poate fi surprinsă pe calea istoriei, psihologiei, biografiei sau sociologiei. "Duhul inanalizabil" al creației estetice nu poate fi captat în plasa unor considerații extranee." Criticul este dator să capteze unicitatea operei de artă, timbrul ei inconfundabil, substanța intimă. Streinu a dezvoltat în acest sens teoria originală a dubletelor artistice, care ar fi - în concepția sa - opozițiile tensionale inerente, care dau viață și originalitate operei de artă. Oricum, în orice creație mare rămâne o zonă obscură, misterioasă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
fie simțită cu inima, nu vorbită numai cu gura". De fapt nu afișată cu emfază, ostentativ, triumfalistic, cu vorbe și doar în vorbe, ci exprimată prin întruchipări valorice specifice, care să te particularizeze și să-ți confere un sunet propriu, inconfundabil. Fără să fi făcut vreodată o statistică în acest sens, am sentimentul că nu sînt chiar atît de multe popoare vorbesc de cele civilizate care să invoce naționalitatea, aproape ostentativ, în discursul propriei identități. Cred că o atare obsesie caracterizează
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Mântuitorul: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi”. în orice Taină se indică persoana primitoare pe nume. Se subliniază astfel valoarea ei, identitatea, unicitatea ei inconfundabilă. Și desigur că persoana cuiva se întărește numai în relație cu altă persoană, nu cu obiectele. în cazul Tainelor indicarea pe nume a persoanei primitorului implică intrarea ei în relație cu Persoana lui Hristos, cu Sfântul Duh, cu Sfânta Treime
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
adus la îndemână, în câmpul proxim al vizibilității, lucrurile atinse cu mâna și cu vederea. Altfel spus, fața ființei lumii care e de față, poate fi atinsă și privită nu ca existent abia posibil, ci prezent în orizontul său material inconfundabil. Dar "în tine fața lumii la față s-a schimbat". Ca atare, în al doilea rând, în adâncul celui ce vede cu ochii deschiși cum lumea se închide, se deschide fața nevăzută a lumii, imagine ce se dezvăluie doar în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ar putea izbăvi de monstruozitate, dar nu în felul unei baghete magice, ci printr-un proces dialectic fără sfârșit, printr-o luptă de ridicare la înălțime și autocizelare. Odată cu arma, el primește posibilitatea luptei cu sine însuși, care constituie ascendentul inconfundabil al umanului asupra animalului. − Așadar, prin puterea ei de a stârni erosul, femeia dăruiește șansa civilizatoare, capabilă să ridice dobitocul de la lupta pentru supraviețuire la duelul nobil după reguli și exigențe. Și simbolul duelului ar fi estoca, dacă înțeleg bine
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
frică de către el. La trezire, monstruozitatea Minotaurului ar fi pălit instantaneu dinaintea mult mai monstruoasei nepăsări eroice față de moarte, afirmate cum nu se poate mai vehement de gestul alunecării în somn a eroului. Doar afișând nonșalanța supremă tauromahia devine artă inconfundabilă cu lupta pentru supraviețuire; numai în somnul artistului artificiul artei lui s-ar disimula la perfecție. Ca erou civilizator, și nu simplu ucigaș de rând, Tezeu nu putea minimaliza importanța gestului dătător de moarte. Descoperindu-se marginalizat pe poziția de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu ea își începură zidirea, căci văzuseră în influența ei asupra mâinii apucătoare o schimbare de bun augur. În bucata de rocă, suveranitatea proprie armei își domolise de la sine elanul inițial până la servitudinea proprie instrumentului, ceea ce fu luat drept un inconfundabil semn aprobator de sus. Înălțară, prin urmare, două ziduri de-a lungul peretelui peșterii, și merseră cu ele în paralel, tăifăsuind după obicei. Alții le urmară la scurt timp exemplul, începând din alte puncte. Treptat, cei mai mulți se dispuseră astfel în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
degete într-o cursă acerbă, aurul caută să se curețe de ea ca de-o cocleală de rând. Cu cât fug mai tare una de alta, cu atât între statica și dinamica în cauză se creează o priză mai tenace; inconfundabil, Ondine și-a sa podoabă distinsă formau cele două fețe ale brațării lui Moebius. Preocupat cu stăvilirea derapajului, Rică nici nu băgă de seamă că, în virtutea obișnuinței, degetele-i desfăcuseră deja prețioasa verigă în care, aparent, lumea valorilor mercantile îi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
contextului care influențează, domină sau impune un model prin constrângeri sau despre instituția contextului, alcătuiri organizaționale care impun norme, reguli, obiceiuri, practici sociale. Un context poate avea deci proprietăți care-l singularizează, care-i dau o notă specifică, făcându-l inconfundabil. Ne putem pune atunci Întrebarea: ce se Întâmplă atunci cu elementele contextului, cu particulele ce-l alcătuiesc, cu indivizii ce populează contextul? Nu cumva prind și acestea culoarea particulară a contextului, nu se modelează ele după caracteristicile distincte ale contextului
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
gândire supuse unor determinări inedite. * Au dovedit ineficiența și absența valorii de adevăr a rezultatelor cercetării realității sociale obținute pe cale speculației lipsite de contactul cu viața reală, oferind caracter științific cercetării și un specific, în limitele dictate de acest caracter, inconfundabil cercetării sociologice. * Dacă rezultatele la care au ajuns nu mai sunt astăzi în totalitate valabile, modul în care au procedat pentru a le scoate la iveală rămâne un câștig incontestabil pentru toți cei care-și încearcă forța creatoare în cercetarea
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
cu autorul la pagină, uneori la cuvânt și la integrarea lui flexibilă în desfășurarea frazei. Tocmai cu evocarea acestor întâlniri de lucru la București, două veri consecutiv, în 1996 și 1997, se deschide eseul amplu din 2002, dedicat componentelor specifice, inconfundabile, ale universului ficțional creat de Bănulescu (Dicomesia). Până să purceadă la radiografierea compartiment cu compartiment a edificiului narativ, alcătuiește un memorabil portret al personalității prozatorului (Dicomesianul), surprinsă, putem spune, într-o sumbră metamorfoză, întrucât semnele perfide, abia perceptibile, ale epuizării
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
texte iradiante, spre folosul lor și al altora, ar însemna mult mai mult decât zidul înalt de cărți neclintite. Înseamnă o bibliotecă esențializată care atrage, încântă, luminează sufletul și mintea ieșeanului, locuitor al acestui spațiu generos, cu o identitate afectivă inconfundabilă. Aici operele scriitoricești se suprapun cu însăși viața și cu reverberațiile ei, într-o urbe receptivă, plină de culoare, gând și spirit. Lumea noastră de azi trebuie să se ridice exigent la sentimentul grandorii trecutului istoric și cultural, răbdătoare să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tezaurele religioase și străjuiau zonele ca pe niște spații luminoase. Arhitectura primelor biserici și mănăstiri amplificau umbra vie a Bizanțului și fastul decorativ, corelația dintre coloane și arcade. Când îți arunci privirile lacome de jur împrejur vezi cupolele majestuoase, semnul inconfundabil al spiritului religios. De pe platoul în pantă ușoară ce se întinde între Bahlui și începutul de deal al Copoului, răsare Sfântul Nicolae Domnesc, cu multe modificări interioare ale ctitoriei ștefaniene, cea despre care se spune că are sensul pur al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dușmănos. Uneori iresponsabil și șovăitor, hermetic și necontrolabil, epatant și mirat, logic și absurd, uneori negativist și imprudent, clasic și modern, intelectual și savant, dar niciodată diabolic și fanatic. Iașul inspiră clemență și superioritate. Cetatea în mișcare cu locuitorii ei inconfundabili. Și cum se aud încă pașii mitropoliților cărturari, ai lui Asachi și Alecsandri, ai lui Eminescu și Creangă, trec încet fără să deranjeze Poni, Hasdeu, Conta și Negruzzi, Titu Maiorescu, V. Pogor și Th. Rosetti, se plimbă meditativ Sadoveanu, Ibrăileanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dreapta capului, avea aerul că puțin îi păsa de trecători. De sub el, privirile secerau chipuri împietrite, se înveseleau la cele prietenești, deveneau chiar ca niște metafore la amicii adevărați și atunci o țuică fiartă bine-i mai prindea. Ce figură inconfundabilă acest Valer Mitru! Cine își mai amintește de el? Cum să nu, încă mulți dintre noi probabil îl mai văd furișându-se pe pavajele care-l conduceau spre cele trei locuri cu destinații precise, de parcă neîndurătoarele Parce i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nu le poate cunoaște» (1Cor 2,14). Dar când nu se prezintă motivația, ci faptul; nu faptul momentului, ci faptul continuat, controlat, perseverent, care se impune prin expresivitatea conținutului, a limbajului, a trăirii mortificate, a acelui întreg ansamblu ce mărturisește inconfundabil prezența manifestă a unei forțe spirituale care domină materia; oh! atunci, chiar și în mintea scepticului se profilează posibilitatea reală a ceea ce el credea că este o pură fantezie. Evident că toate acestea îi cer preotului o atenție deosebită, chiar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mea. Ador pe toți curajoșii, pe toți cei care "fac" altceva decît ceea ce se știe. Și cred că Liviu (Ioan Stoiciu n. red.), ca și Emil Hurezeanu, Cărtărescu, T.T. Coșovei, Lucian (Vasiliu n. red.) și toți ceilalți, scrie cu curaj, inconfundabil. Te înțeleg în ceea ce privește "depărtarea" care vă desparte (și ne) de reviste, dar cred că-ți faci prea multe probleme. Chiar și la Iași, în vară, mi s-a părut că băiatul acela, Luca (Pițu n. red.; cei doi tineri ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
da mîna, dar în spatele cărora există, de fapt, o nesfîrșită tristețe, un acut sentiment al realității fragile, o imensă responsabilitate în fața unei lumi care-și demitizează pînă și liniștea (sau mai ales liniștea). Poeții noului val impun prin gustul artistic inconfundabil, se poate spune că sînt o generație erudită, poezia lor nu este livrescă (cum s-a spus), ci inteligentă, ei nu pot scrie "frumos" pentru că par "plictisiți" de imensitatea poeziilor "frumoase" dar care nu spun nimic, ironia lor nu-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
singurul mod prin care-și justifică exemplar lupta și trecerea. Reacțiile criticii vor fi diverse, mulți vor încerca să anihileze forța originalității noului val căutînd "surse" în poezia de aiurea. Dar nu știu cine va putea contesta superba victorie a unei sensibilități inconfundabile asupra abundenței dulcegăriilor poetice prea masive prezente în presa literară din ultimii ani. A "paria" pe Traian T. Coșovei, Emil Hurezeanu, Aurel Pantea, Matei Vișniec, Lucian Vasiliu, Mircea Cărtărescu, Liviu Ioan Stoiciu, Eugen Suciu, Ion Stratan, Ștefan Mitroi, Petru Romoșan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
T. Coșovei, Emil Hurezeanu, Aurel Pantea, Matei Vișniec, Lucian Vasiliu, Mircea Cărtărescu, Liviu Ioan Stoiciu, Eugen Suciu, Ion Stratan, Ștefan Mitroi, Petru Romoșan, Dumitru Chioaru etc., înseamnă a consimți la ideea că noua generație va da culturii noastre cîțiva poeți inconfundabili. Și dacă am omis unele nume e un semn că sînt conștient de existența altor talente reale pe care le aștept cu bucurie și încredere. Aurel Dumitrașcu Borca, 2 noiembrie 1979 Borca, după mijlocul lui noiembrie Bună ziua, bunul meu Lucian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]