3,661 matches
-
să Își reafirme credința față de comunitatea și familia sa, să participe la manifestări caritabile, să Își conserve viața, să plece la vânătoare, să se arunce În bătălie, să moară pentru credința și Țara sa. 2. Formarea ființei umane ca individ, individualitate, persoană și personalitate Analiza complexă a ființei umane, stabilindu-i astfel cât mai corect personalitatea din punct de vedere psihologic, a condus la evidențierea influenței majore a două componente sistemice de determinare: genetica individuală și mediul social. Din punct de
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
bine delimitate, nu mai produc aceeași calitate de vin. În organism totul se află În dependență reciprocă și sub controlul regular al sistemului nervos, alcătuind un tot funcțional larg diferențiat. Funcțiunea integrativă a sistemului nervos dă unitate funcțională Întregului organism, individualitatea umană fiind rezultatul integrării succesive a unor forme și funcțiuni vitale apărută la diferite stadii În istoria vieții. Așa cum menționează Jean Piaget: „Orice explicare psihologică sfârșește, mai devreme sau mai târziu, prin a se sprijini pe biologie sau pe logică
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
mărimea creierului și a criminalității. De aceea este tabu chiar și să spui că negrii sunt mai buni in multe sporturi” . Diferențierea dintre personalități din aceeași rasă sau rase diferite, prin gradul de inteligență, constituie, de asemenea, un indicator al individualității umane. Individualizarea personalității umane rezultă prin faptul că „Inteligența umană Își are rădăcinile În codul nostru genetic și În Întreaga istorie a evoluției vieții pe această planetă... Din punct de vedere neurologic, tot ceea ce se sprijină pe inteligență este direcționat
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
sentimentele de pasiune sexuală copleșitoare se află exact la polul opus plictiselii. 4. Conduita umană - expresie a personalității Unitatea și coerența ființei umane, Înmănunchind toate planurile de viață În aceeași structură de totalitate, presupune pentru fiecare din manifestările particulare ale individualității o dependență strictă de această realitate structurală. În organism nu există nimic desprins din nucleul de totalitate al ființei, nimic aberant, local, particular. Totul decurge din Întreg a cărui expresie este; totul izvorăște din sinteza ființei, și fiecare manifestare particulară
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
această realitate structurală. În organism nu există nimic desprins din nucleul de totalitate al ființei, nimic aberant, local, particular. Totul decurge din Întreg a cărui expresie este; totul izvorăște din sinteza ființei, și fiecare manifestare particulară o răsfrânge, o exprimă. Individualitatea umană alcătuiește practic o formă unitară, integrală, sintetică a personalității. Valabil pe toată scara manifestărilor vitale, acest principiu este mai cu deosebire vădit de planul activ, dinamic, al ființei, al reacțiilor, al mișcărilor, al faptelor, al operelor. Fiecare din aceste
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
integrală, sintetică a personalității. Valabil pe toată scara manifestărilor vitale, acest principiu este mai cu deosebire vădit de planul activ, dinamic, al ființei, al reacțiilor, al mișcărilor, al faptelor, al operelor. Fiecare din aceste reacții, reflexe, gesturi și fapte răsfrânge individualitatea Întreagă și o conține În ceea ce are mai intim. Acțiunea umană este o permanentă legătură Între trecut și prezent și această străduință de continuitate, de evidențiere a etapelor evolutive parcurse reprezintă un principiu cardinal de manifestare În fenomenele vieții. Fiind
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
În ceea ce are mai intim. Acțiunea umană este o permanentă legătură Între trecut și prezent și această străduință de continuitate, de evidențiere a etapelor evolutive parcurse reprezintă un principiu cardinal de manifestare În fenomenele vieții. Fiind o realitate În devenire, individualitatea nu poate fi Înțeleasă În integralitatea ei prin limitarea considerațiilor la starea prezentă care nu poate fi decât o etapă ce trebuie legată de formele de viață pe care individualitatea le-a prezentat În trecut și cu acelea pe care
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
de manifestare În fenomenele vieții. Fiind o realitate În devenire, individualitatea nu poate fi Înțeleasă În integralitatea ei prin limitarea considerațiilor la starea prezentă care nu poate fi decât o etapă ce trebuie legată de formele de viață pe care individualitatea le-a prezentat În trecut și cu acelea pe care le va Înfățișa În viitor. În Împlinirea individualității se deosebesc două linii evolutive distincte, dar care Își Încrucișează acțiunea În formarea individului uman: o linie biologică, filogenetică, ereditară, legând pe
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
prin limitarea considerațiilor la starea prezentă care nu poate fi decât o etapă ce trebuie legată de formele de viață pe care individualitatea le-a prezentat În trecut și cu acelea pe care le va Înfățișa În viitor. În Împlinirea individualității se deosebesc două linii evolutive distincte, dar care Își Încrucișează acțiunea În formarea individului uman: o linie biologică, filogenetică, ereditară, legând pe individ de ascendenți și o linie istorică, culturală, situând pe om În mediul social din care face parte
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
o linie biologică, filogenetică, ereditară, legând pe individ de ascendenți și o linie istorică, culturală, situând pe om În mediul social din care face parte. Prima linie explică devenirea biologică, formația corpului, prezența aptitudinilor și potențialităților Înnăscute, viața corpului, a individualității somatice; a doua cuprinde datele sociale, morale și culturale ale mediului, principiile educative inoculate omului Încă În copilărie, corpul valorilor spirituale sub semnul cărora s-a format viața sufletească. Prima linie ne conduce Înapoi la formele biologice parcurse În trecut
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
cărora s-a format viața sufletească. Prima linie ne conduce Înapoi la formele biologice parcurse În trecut, a doua la desfășurarea istorică a vieții sociale, cărora individul le este deopotrivă tributar. Considerată ca o realitate În permanentă formare și devenire, individualitatea umană va trebui să fie legată de aceste două ordine de fapte evolutive, pentru a fi Înțeleasă În esența ei: sub raport biologic, individul uman va trebui să fie legat de strămoși prin linia ereditară, și În același timp, va
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
uman se integrează deopotrivă evoluției trecute a umanității pe plan istoriccultural, ca și influențelor educative, sau condițiilor culturale generale, În mijlocul cărora i se dezvoltă viața spirituală. Fiind o realitate care devine și nu un fapt statornic, Închistat și fără plasticitate, individualitatea omenească trebuie considerată deopotrivă ca un produs de evoluție și ca o ființă care se schimbă, În anumite limite, fără ca această devenire să excludă o anumită constanță și permanență structurală de adâncime. Metoda evolutivă, genetică, presupune o Întoarcere către origini
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
un produs de evoluție și ca o ființă care se schimbă, În anumite limite, fără ca această devenire să excludă o anumită constanță și permanență structurală de adâncime. Metoda evolutivă, genetică, presupune o Întoarcere către origini și o surprindere În viața individualității a datelor ei primitive. În ordinea evolutivă, corpul este substratul tuturor datelor ereditare, instinctuale și afective; corpul reprezintă infrastructura ființei umane, concentrând În adâncurile lui plămada originară a ființei umane și zestrea ei ereditară; corpul conține toate particularitățile adânci ale
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
a datelor ei primitive. În ordinea evolutivă, corpul este substratul tuturor datelor ereditare, instinctuale și afective; corpul reprezintă infrastructura ființei umane, concentrând În adâncurile lui plămada originară a ființei umane și zestrea ei ereditară; corpul conține toate particularitățile adânci ale individualității, din care se dezvoltă mai târziu, sub influența condițiilor sociale, diferențierile sufletești, caracterul și personalitatea. În structura personalității, toate aceste date biologice vor defini ceea ce se constituie sub denumirea de temperament. Prin temperament Înțelegem, În realitate, o sinteză a Întregii
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
proceselor, coloidale, electrice, chimice, fiziologice ale organismului; el e condiționat de felul schimburilor, de nutriția celulelor, de felul și ritmul general al funcțiunilor organice; el exprimă Întregul corp cu ritmurile și energia lui interioară. Temperamentul constituie astfel complexitatea biologică a individualității, particularitățile ei constituționale. Se grupează deci sub această denumire de temperament toate diferențele organice constituționale care disting unele individualități de altele: excitabilitate la Împrejurări exterioare, rapiditate În manifestări, intensitate și durată reacțională, direcția acestor reacții, inhibiții, ritm organic, tonalitate vitală
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
ritmul general al funcțiunilor organice; el exprimă Întregul corp cu ritmurile și energia lui interioară. Temperamentul constituie astfel complexitatea biologică a individualității, particularitățile ei constituționale. Se grupează deci sub această denumire de temperament toate diferențele organice constituționale care disting unele individualități de altele: excitabilitate la Împrejurări exterioare, rapiditate În manifestări, intensitate și durată reacțională, direcția acestor reacții, inhibiții, ritm organic, tonalitate vitală. Temperamentul este deci o Înmănunchere de aptitudini instinctuale și afective elementare, ce alcătuiesc o sistematizare de manifestări biologice, avându
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Noțiunea de temperament corespunde prin urmare unei realități biologice; ea Își are punctul de plecare În structurile organice, esențial diverse, după formula individuală; ea nu este o simplă vedere convențională, o comoditate a limbajului. Unitatea anatomică nu definește exclusiv ființa individualității. Relativa independență a organelor se află subsumată unității totale a organismului, care are o unitate calitativ eterogenă; această unitate morfologică Își găsește un corespondent În sinergiile funcționale, care se unesc În armonia fiziologică a ființei. Unitatea anatomică se Întregește prin
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
unității totale a organismului, care are o unitate calitativ eterogenă; această unitate morfologică Își găsește un corespondent În sinergiile funcționale, care se unesc În armonia fiziologică a ființei. Unitatea anatomică se Întregește prin convergența funcțiunilor organice. Caracterul dominant al structurii individualității este subsumarea riguroasă a funcțiunilor disparate unității superioare a organismului, coordonarea tuturor fenomenelor vieții Într-un mănunchi unitar, explicând aspectul de «unitate În varietate» și diversitate ale individului biologic. Se poate spune, În general, că individualitatea umană reprezintă un tot
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Caracterul dominant al structurii individualității este subsumarea riguroasă a funcțiunilor disparate unității superioare a organismului, coordonarea tuturor fenomenelor vieții Într-un mănunchi unitar, explicând aspectul de «unitate În varietate» și diversitate ale individului biologic. Se poate spune, În general, că individualitatea umană reprezintă un tot circumscris, În care părțile sunt solidare Între ele, În care funcțiunile se Îmbină unele cu altele În sinergii armonioase și În care totul, forme, organe, funcțiuni, se află Într-o dependență strânsă, așa Încât o modificare fiziologică
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
de ansamblu a Întregului organism; celulele și organele Își subordonează cadența și specificitatea de structură unei unități superioare, contribuind la activitatea unitară a organismului. În această activitate armonioasă, În care se contopesc și se integrează nenumăratele forme de activități elementare, individualitatea se prezintă ca un Întreg, nu numai sub raportul ei intern de viață. Specificul și disparitatea părților alcătuitoare al organismului dispar, contopindu-se sub diriguirea unor forțe coordonatoare, unității centrale a totului. Acest echilibru funcțional care se creează În organism
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Împrejurări fiziologice. Schimbarea condițiilor de interacțiune cu mediul produce o adaptare funcțională a organismului la noile condiții de coexistență cu mediul Înconjurător. Unitatea și coeziunea funcțională a organismului este rezultatul unor adaptări continue la condițiile de impact cu mediul Înconjurător. Individualitatea umană este rezultatul integrării succesive a unor forme și funcțiuni vitale apărută la diferite stadii În istoria vieții. Acțiunile trecutului determină comportările viitoare; cunoașterea trecutului unui om ne Îngăduie să-i cunoaștem climatul interior, să-i anticipăm faptele viitoare. Într-
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
unor forme și funcțiuni vitale apărută la diferite stadii În istoria vieții. Acțiunile trecutului determină comportările viitoare; cunoașterea trecutului unui om ne Îngăduie să-i cunoaștem climatul interior, să-i anticipăm faptele viitoare. Într-un cuvânt „caracterul”. Concepția modernă asupra individualității umane postulează o integrare succesivă de organe și funcțiuni, care au fost treptat diferențiate În cursul istoriei vieții. Totalitatea funcțiunilor și aptitudinilor omenești au apărut În realitate succesiv În devenirea vieții; toate aceste funcțiuni și organe se orânduiesc după vechime
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
vechime, În straturi, avându-și o corespondență În structura sistemului nervos. Concepția starturilor personalității se afirmă deci În biologia contemporană, ca un rod al cercetărilor filogenetice, embriologice, anatomice, fiziologice și clinice, ea este un rod al metodei de studiu al individualității. Viața se manifestă mai ales sub aspectul unui sistem de echilibre funcționale; sistem excesiv de complicat În care echilibrele Îmbinate unele În altele, sub o strânsă dependență reciprocă, nu se manifestă decât cu colaborarea unui număr imens de factori. „Afirmarea valorii
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
caracterul, care conține fondul temperamental, depășindu-l, exprimă existența morală și poziția omului În ambianța socială. De aceea caracterul se vădește și se formează În viața socială, prin experiențe și acțiuni repetate. 5.Relativitatea caracterului de unitate și unicitate ale individualității Organismul nu are o viață izolată. El nu este un sistem Închis În funcțiuni, care Își este suficient sie-și, și care nu are nici o comunicare cu exteriorul. Adaptarea internă a funcțiunilor unele la altele este Întregită cu o adaptare
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
internă și mediul exterior. Organismul ne apare astfel un sistem energetic În permanentă adaptare la ambianța fizică. Între modul energiilor din afară și funcțiunile dinăuntru se mențin În fiecare moment o rezonanță armonică menită să chezășuiască dăinuirea vieții. Ca urmare, individualitatea nu trebuie să fie considerată o realitate biologică și spirituală rigidă, invariabilă, și nici ca un cerc Închis fără corelații sau prelungiri În mediul exterior cosmic sau social. Individualitatea e devenire. Cuprinderea ei În actualitate nu adâncește decât una din
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]