1,887 matches
-
metal e Însă, pentru ei, o simplă figură de stil. Felul În care creează o vestimentație, un interior, un machiaj, o cină festivă sau un dejun frugal, o conversație, un joc, o plimbare, un bal are ceva din grația și inefabilul lucrurilor gratuit efemere, făcute din pură plăcere. Nici o Încrâncenare, nici o ambiție, nici o lăcomie. În acest spectacol evanescent, dandy-ul e dramaturg, regizor, scenograf și, mai presus de orice, actor. Iar Într-o primă fază, cea În care se contemplă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care i le-a făcut. Totul a fost simplu, cum ai cuceri o femeie. Nu există oare prietenii ce-și află rădăcinile În tot ce ține de corp, de grația exterioară, așa cum iubirile se leagă de suflet, de acel farmec inefabil și tainic? Aceasta a fost prietenia prințului de Wales pentru tânărul cornet de husari: sentiment care era și senzație, singurul, probabil, care a putut Încolți În străfundul unui suflet obez, care fremăta de dorință. De aceea, rarele favoruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
drept maestru. Pe urmă, când banii i-au fost ceruți Înapoi, Într-un cerc destul de numeros, Brummell i-a răspuns liniștit neavenitului creditor că Îi plătise deja. „Ați plătit? Când?”, Întrebă omul surprins, iar Brummell Îi răspunse În maniera sa inefabilă: „Când eram la fereastră, la «White» și v-am spus, văzându-vă trecând: Jemmy, cum o mai duci?”. Un asemenea răspuns Împingea grația până la cinism și n-a fost nevoie de multe răspunsuri asemănătoare pentru ca oamenii care-l auzeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cred că este potrivit. Pentru că impresionismul lui Wilde trebuie legat de conceptul de frumusețe, nu de cel de tehnică! Așadar, nu „forma nouă”, nu „modalitatea nouă” predomină În această ecuație, ci relația stabilită Între „impresie” și „frumusețe”. Adică Între două inefabile. Cine persistă În căutarea originalității formale a prozei lui Wilde se află În impardonabilă eroare: nimic mai „clasic”, mai bine așezat În pagină, mai conformist, mai previzibil, mai accesibil decât o pagină a sa. Cu o voluptate secretă, Wilde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
semnificația pe care uzul didactic o atribuie termenului, pentru că, fatal, cei mai mulți dintre oameni rămân la acest nivel de percepție și nici specialiștii nu se Îndepărtează radical de ea), istoria, așadar, ca știință a devenirii generale a lumii, este o disciplină inefabilă cu iz de utopie intelectuală. Nimeni n-a scris și nu va scrie vreodată o istorie Întreagă și convingătoare. Da, convingătoare, fiindcă aceasta este problema oricărei istorii, nu dimensiunea ei cognitivă și nici adevărul ei. Singurul adevăr al istoriei rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca să iasă cântecelul sau dănsulețul bine se agitau bine plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile oricând prin cele mai imponderabile și inefabile mânării. N-or fi fost ele toate steagurile puse, dar tot s-a defilat. N-or fi fost toate pomenile cu tacâm complet, dar tot s-a mâncat și s-a băut în numele patriotismului. Acum s-a găsit tricolorul. Specialiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu avem un țel spiritual căruia să îi sacrificăm obiectivele meschine care ne consumă și ne urâțesc zi de zi. Cu cât renunți la mai multe din „idealurile“ omului civilizat, cu atât mai ușor descoperi paradoxul că numai aspirațiile spirituale, inefabile, „nerealiste“ și „ridicole“ ți se împlinesc. Deci, nu lumea de față... chiar dacă ar fi desăvârșită... * „Cu cât ești mai inteligent, cu atât mai tare te înșeli.“ Iată ultima frază, rostită distinct, pe rug, de către Giordano Bruno, chiar înainte să i
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să își înfigă dinții în averea neantului: cine primește talantul fericirii este obligat să îl înapoieze înzecit, trebuie să hrănească neantul, să îi înlesnească nirvana, floarea nimicului. Și asta invocă o fidelitate vecină cu fanatismul, un transfer de viață dinspre inefabil către inexistență. Bântuiți de obsesia fericirii, iată ne în avangarda unui neant care își pretinde drepturile prin corespondență... * Răul nu este altceva decât reacția lumii, a universului de față, la prezența spiritului, a omului, pe propriu-i teritoriu. Spiritul pe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lipsit de sens faptul că ne imaginăm diavolul în cheie humanoidă. Reacția lumii la prezența acestui intrus nu se poate manifesta, la modul optim, decât prin om. Suntem contaminați de principiul răului fiindcă suntem alcătuiți din materie, care nu suportă inefabilul, intențiile spiritului; și care își descarcă în noi revolta, nemulțumirea, senzația de viol. * Dacă spun „sunt“, spun deja totul împotriva poeziei. * Momentele resemnării au devenit adevărate momente de fericire. Nimic mai aproape de divin decât să fii, cu toată comoara gândurilor
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fii ambrozie, nu lături. Democrația comunistă le-a oferit intelectualilor șansa să opteze între Gulag și Academie. Stomacul ni l-a dat Dumnezeu. Hrana însă trebuie să ne-o găsim singuri. Calitățile rodesc doar sub aripa perseverenței. Dorul este heraldul inefabilului românesc. Nevoia de dragoste se poate atrofia cu timpul. Cea pentru dreptate ne sâcâie toată viața. Dreptatea înseamnă punerea adevărului în brazdă. Vreau să fiu un european din Priponeșți. Orice creier sănătos ar putea oxigena o pasiune. Nivelul aspirațiilor fixează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
simple. Pe lângă informație, geniul are nevoie de intuiție și de revelație. Cucerirea și păstrarea gloriei sunt acte de încrâncenare nu de cavalerism. În absența adversităților, geniile rămân în scutecele creației. IUBIRE Iubirea - un Everest care trebuie cucerit în fiecare zi. Inefabilul este principala enzimă a iubirii. Ecuația iubirii este doi la puterea nemărginirii. Nu vreau să am dreptate împotriva iubirii. Marile iubiri sacralizează sublimul. Și în dragoste confundă unii jarul cu cenușa. Iubește, dacă vrei să reziști în zona sublimului. Bărbații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Lună. Romanticii - acești alchimiști ai iubirii. Iubirea rămâne marele arc voltaic al vieții. Din soluție salvatoare, iubirea a devenit, vai, o problemă. În SUA, homosexualitatea este ceva normal, iar gestul curtenitor față de femei - o infracțiune. În esență, iubirea este o inefabilă rugăciune. Nici poezia și nici iubirea nu mai sunt șoapte rostite sub patrafir. Drapelul care flutură la despărțire în inimile tuturor îndrăgostiților este, de fapt, o batistă. Să facem din iubire marea revanșă la adresa morții. Multe capodopere își au sorgintea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
când vom țopăi într-un picior? Și instinctele cred în fericire. Prudența duce spre o fericire împuținată. Fericirea - acest visat perpetuum mobile al condiției umane. Și dacă glanda fericirii ni s-a atrofiat? Numai arta, credința și iubirea pot genera inefabila fericire. Am impresia că fericire nici Dumnezeu nu mai are de unde să ne mai dea. Fericirea poate fi și un inventar al nenorocirilor care ne-au ocolit. Fericirea e ca și orgasmul. Dacă ține mult, înseamnă că ceva nu e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Istoria - o imensă baie de conjuncturi. Perioadele istorice prea liniștite aduc pe lume generații mămăligoase. Poporul aclamă, huiduie, dar nu conduce. Popoarele cu mentalitate de artist trebuie trezite prin șocuri energice. În sufletul oricărui popor, Dumnezeu strecoară câteva picături de inefabil. Revoluțiile schimbă metabolismul spiritual al popoarelor. Există și popoare mari care fac o istorie măruntă. Defilează prin fața noastră aceeași istorie cu picioarele ei nespălate și varicoase. E trist să constați că trăiești într-o țară vitregă. Memoriile trebuie să povestească
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
națională intră în fișa postului. Misiunea artistului e să avertizeze, să strige, să urle chiar. Cultura îmbracă marile spaime ale omului în consolări. În artă, neastâmpărul e chin, mulțumirea de sine - moarte. Cultura este responsabilă de metamorfozele umane. Cantitatea de inefabil fixează rangul capodoperii. Obligația scriitorilor actuali e să nu fie înțeleși de contemporanii lor. Între ei, poeții își vorbesc din vârful dealului. Arta trebuie să șocheze, dar în perimetrul emoției. Ne - am cocacolizat în spirit și - n simțiri. Nu se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
artă, ca și în agricultură, putrefacțiile îngrașă patul germinativ. Scriitorii pot îmbătrâni frumos amestecați printre cuvinte. Artistul caută nectarul din semeni. Fără răzvrătirile avangardiste, nu se poate ajunge la liniștea clasică. Arta ne aspiră din banal și ne propulsează spre inefabil. Ierarhizarea artiștilor contemporani poate fi și o golănie a conjuncturilor. Cât timp la masa de lucru se mai află un mare scriitor, putem fi ceva mai liniștiți. Trupul a optat pentru civilizație, sufletul înclină spre cultură. Întotdeauna cartea tipărită este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vor rămâne întotdeauna la cheremul harului. Democrit a fost recompensat, pentru opera sa, cu 1,5 tone de aur. Un poet român actual s - ar mulțumi cu aceeași cantitate de cartofi. Omul sensibil simte cum se cască permanent în preajmă inefabilul abis al poeziei. Nici o lectură nu trebuie să fie inocentă. Precocitatea în artă poate fi nocivă. Florile care devansează calendarul sunt pedepsite de brumă. Epitetul e ca o bijuterie. Dar femeile elegante strălucesc fără ajutorul podoabelor. Unii scriitori vor să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
adâncindu-i introspecția. Există critici care cred că numai ei pot forma guvernul artei. Spectrul scriitorului se întinde de la mânuitor până la mântuitor de cuvinte. Arta ar putea deveni cea mai tulburătoare religie a lumii. Artistul rămâne același desconsiderat salahor al inefabilului. Rezistă creațiile artistice care sunt ceva mai profunde decât tăcerea. Fără artă, libertatea interioară se circumscrie banalului. Arta - o ofrandă tot mai năzuroasă. Poezia actuală își cam ține fanii în genunchi, pe coji de nucă. Arta poate metamorfoza veninul în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
calitatea uimirii. Artiștii debutanți așteaptă verdictul criticii cu fatalismul cu care pândim noi cutremurele de pământ. Arta poate contura silueta viitorului, dar nu cu intuiții de Mafaldă. Artistul își răstoarnă viața lui în a celorlalți. Avangardiștii cuceresc lumea bruscând - o. Inefabilul încorporat în iubire și în artă le face pe amândouă incomensurabile. Ajuns în artă, nudul poate deveni sanctuar. Și în artă poți să rămâi cu râma în undiță. Marii scriitori rescriu filosofia cu fiecare personaj căruia îi dau viață. Numai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
chiar în vremuri cumsecade. Arta autentică constă în ruguri interogative, nu în curcubeie exclamative. Talentul topește și apoi prelucrează influențele. Izgonită din rai, Eva a revoluționat artele plastice. Dacă în timpul afectat scrisului aș fi descărcat vagoane în gară, ajungeam miliardar. Inefabilul - această sublimă ambrozie a artei. Arta încearcă să mențină în plisc ramura de măslin. Arta înnobilează chiar și misterul morții. Fascinația majoră a creatorilor de artă este eternitatea. Cultura este incubatorul valorilor unei națiuni. Arta instigă la dialog. Artistul acest
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
artei este combustibilul frigului. În artă contează drapelul, nu solda. Poezia - o împărtășanie a orelor de taină. Arta încearcă o îmblânzire a abisurilor din noi. Reduta din fața oricărui creator este durata. Un aforism poate fi un grăunte de uraniu spiritual. Inefabilul stabilește caratele artei autentice. Arta contemporană încearcă uneori să asorteze mămăliga cu șampania. În artă și prieteniile sunt tensionate concurențial. Când citesc o capodoperă simt cum curge textul direct în biografia mea. Cei care au revoluționat arta nu s - au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Scriitorul - acest sclav de pe plantațiile visului. Dacă lectura este inutilă, cărțile ar trebui incinerate. Jumătate din pamflet poate să muște. Restul trebuie să fie artă. Cartea valoroasă își transformă cititorii în coautori. Arta înnobilează singurătăți. Marea provocare a artei rămâne inefabilul. Cartea care nu - și propune să schimbe lumea este un rebut, o blasfemie. Debutanților le stă bine și când intră cu praștia în Olimp. Șansa talentului e să fie fecundat de o credință. Din luxoasele librării de altă dată, cartea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acest mare surmenat al lumii. Pe scriitorii consacrați îi iau la frăgezit criticii juniori. Artiștii - acești sublimi aruncători de punți. E foarte greu să găsești esențialul. D - apoi să - l și îmbraci în cuvinte. Cioran vorbea despre gălbeaza Mioriței, eludând inefabilul fiecărui tablou al baladei. Poeții se nasc, cititorii se formează. Artistul trebuie fotografiat în halatul timpului. Ca și iubirea, arta este o gimnastică a sufletului. În demascarea forței s - au aflat întotdeauna și diviziile artei. Prestigiul cultural al unui popor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fără să știe deloc a înota. În scurt timp, m-am înecat. De parcă ar fi fost cu adevărat vina mea... Nu, n-a fost, căci toate tainele universului sporesc tot mai mult, pe măsură ce te afunzi tot mai curajos în simțământul inefabil al dragostei!” Aici, într-adevăr, este nevoie de făcut o remarcă. Este curios cum de cineva poate să scoată la iveală, cu atâta ușurință, astfel de cuvinte, toate îndelung căutate și încărcate așa de puternic, atât de filosofie, cât și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
puterea, cu priceperea și cu preferința fiecăruia dintre noi în parte. Nimeni nu se poate acomoda cu un prieten, decât atunci când își găsește cel mai bine locul în intimitatea sufletului său. Tot la fel se petrece și cu relația, aproape inefabilă, a omului cu orice - în cazul de față, cu literatura: sau o îmbrățișează, sau o detestă. Aici, ființează principiul logic al terțului exclus, astfel că a treia posibilitate nu există. În privința aceasta, nu pot să emit pretenții nici de la tine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]