1,875 matches
-
fiind de caracter comun; dacă artistul îl simte ca pe un impuls al unei puteri din afară de el, interpretul declară că e vorba de o simplă iluzie; dacă artistul susține că vede în inspirație o lumină ce-i descoperă fondul inefabil al lucrurilor, interpretul declară că e vorba de un fotism, rezultat al unei turburări fiziologice. Cu inspirația artistică se întâmplă același lucru ca și cu fenomenele de mistică religioasă. Credinciosul e convins că, în extrema încordare a contemplației sau a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
afectivitate în sufletul contemplativului. Evidența supranaturală a acestei lumini e atât de imperioasă și de categorică încât misticul, care o experimentează într-o stare de fericire paradisiacă, știe imediat că nu poate fi altcineva decât Dumnezeu însuși care se descoperă. Inefabil în esența lui, sublimul mistic, experimentat nemijlocit, fară ajutorul simțurilor, care sunt ca și moarte în acel moment, și fără ajutorul inteligenței, care îl primește pasivă, e identic cu Dumnezeu. Sublimul mistic e expresia cea mai pură și mai înaltă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Milton. Poemul său are un caracter oarecum didactic teologic, de un savant ermetism în expresie, fiindcă lumea pe care o cântă e diametral opusă lumii noastre, dar nu e mai puțin o extatică sugerare a iubirii divine, a luminii inefabile, care se confundă cu perfecțiunea, cu fericirea și cu viața veșnică. Cu Paradisul, o singură dată marea poesie a trecut triumfal dincolo de marginea lumii, în misterul lucrurilor ultime. Și prin aceasta, el rămâne un produs unic al geniului creștin chiar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din boarea suavă a paradisului. Chemarea gemului nu e aceea de a mântui sufletele, ci de a le pune, prin seducția simbolurilor plăsmuite, în fața veșniciei. Căci dacă frumusețea e numele lui Dumnezeu și realitatea ci transcendentă e învestită cu acea inefabilă putere de atracție, care adună sufletul din imperfecțiunile lumii și-l absoarbe spre arhetipul desăvârșit din înălțime, geniul, care creează prins în acest curent de energie spirituală, îndeplinește una din cele mai nobile funcții pe pământ. El e proorocul umanității
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a plăcerii etc.; - cele mai multe cuvinte sunt folosite în /cu sens figurat; (!!) unele au încărcătură simbolică și acceptă mai multe interpretări: cuvânt Ț cheie sau cuvânt Ț simbol;propozițiile, frazele au un conținut semantic neașteptat, irealizabil în afara versului; (!!) de aici Ț inefabilul poeziei. Alte obiective,de urmărit: 1. perspectiva; 2. universul poeziei (de obicei, asigurat de titlu); 3. modul cum se realizează imaginile artistice; 4. relația între stările sufletești și realitatea care le-a determinat; 5. mijloacele de realizare a muzicalității (ritm
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
este văzută (nu gândită), deci: intuiții vii, directe; - natura, ca loc, este diversă: o pădure, câmpie,munte, apă, etc.; - varietatea peisagistică este pregnantă; ea pledează pentru înțelegerea complexității naturii; un colț direct de natură învăluită într-un fel de atmosferă inefabilă, într-o intimă aură a sa; - această aură creează un climat savuros de repaos și de fericire calmă; - climatul nou creat este cu atât mai gustat, cu cât el nu se împrăștie, ci se adună într-un spațiu natural restrâns
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
mod specific de trăire este o primă etapă esențială în procesul prefacerii spirituale. Îmbisericirea înseamnă intrarea și rămânerea în Biserică, integrarea în duhul Predaniei, adică ascultare și supunere desăvârșită poruncilor ei. Cultura Cuvântului conduce spre sfera Nefigurabilului, a Invizibilului, a Inefabilului. De fapt, întreaga căutare umană "trădează chipul dumnezeiesc în om". Cuvântul lui Dumnezeu este cuminecător pentru om la toate palierele: al cuvântului, al simțului și chiar la palierul concret "al mâncării". Nebunia întru Hristos este forma autentică a sophiei din
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
savante. La fel, geometrul, în cursul investigărilor lui, se-ndreaptă instinctiv către punctele singulare ale curbelor particulare pentru a deduce din ele adevăruri care-1 informează tocmai asupra normei". Este, prin îngereasca sa limbă, încercarea imposibilului, aplicarea propriei metodici în vederea notării inefabilului și procedează asemănător omului de știință - "își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobîndite, își propune să prevadă și chiar să revadă procesul istoric" (I.B.). Vocalele rimbaldiene sînt argumentul la care apelează Ion Barbu și în care vede o revizuire - prin
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
diversificat și s-a rafinat, dar a și pierdut ceva din culoarea primară. Deși inițial se prezenta cu un statut de noțiune indicibilă, având un aer nou, original, a devenit prin difuzare un concept comun, și-a pierdut aerul de inefabil, puterea de sugerare pe care o are un cuvânt (sau expresie) ce se sustrage definițiilor unificatoare. Or Moscovici refuză și acum să dea o definiție constrângătoare conceptului său. Ceea ce frapează pe cel sosit mai târziu în lumea celor ce studiază
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
1638; fă?ad?, 1664), denot? singularitatea geniului s?u ne�ncre-z?tor. Pe un plan, �n esen??, eliptic, o articulare riguroas? a coloanelor lise, cu secven?e murale concave altern�nd cu drepte, imprim? �nveli?ului intern o pulsa?ie inefabil?. Aceast? dilatare virtual? a spa?iului atinge culmea �n acoperi?ul ale c?rei structuri curbe tangente se �nl?n?uie p�n? la cupola luminat? bl�nd. Complexitatea inedit? a acestui spa?iu, simbolic �ntr-un �nalt grad, rezult? din
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
său, o idee dintr-un text poesc - "The Mân of the Crowd", se bucură de acest privilegiu incomparabil, că poate oricând vrea să fie el însuși sau altcineva. [...] Călătorul solitar și meditativ extrage o ciudată plăcere din această comuniune, [...] această inefabila orgie, aceasta sfântă prostituție a sufletului [s.n.], care se dăruiește în întregime, poezie și caritate, persoanei care apare pe neașteptate, sau străinului care trece pe langă el26. Aceasta propensiune, care poate conduce la obliterarea propriului eu, încât poetul ajunge să
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Se vorbește despre limba naivă "îngereasca", a lui Rimbaud, despre lipsa de șir și despre ritmurile ei împrumutate jocurilor de copii. În realitate, suntem în fața unei limbi și-a unei prozodii deduse prin abstragere; în fața unei elaborări conștiente în vederea notării inefabilului 71. Pentru demonstrația pe care am încercat-o în aceste pagini, următorul paragraf ni se pare de maximă importanță, pentru ca, în final, Ion Barbu (re)face legătura cu Edgar Poe: Același dar - era cât pe-aci să spunem aceeași știință
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
reprezinte răspunsuri. Demersul argumentativ este similar celui kantian referitor la temeiurile comportamentului moral. De altfel, Hick valorifică explicit și schema kantiană lucru în sine/ fenomen pentru a justifica (nepărtinitor) diversitatea experiențelor religioase: Transcendentul nu poate fi descris sau înțeles, este inefabil, transcategorial. Există o capacitate umană înnăscută de a-i conștientiza prezența, în virtutea imanenței acestuia în natura umană. Oamenii sunt conștienți în moduri diferite de realitatea transcendentă. Diferitele tradiții culturale nu sunt expresii ale experienței Realului în sine, ci ale manifestărilor
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
la Iași (1905) și stabilit în București, criticul dezbăra cu obiectivitate ambele tabere de clișeele deja consacrate, după ce constata că "între capitală și provincie există, pe tărâmul intelectual și moral care ne interesează, o necurmată susceptibilitate, o jenantă rezervă, o inefabilă nepotrivire în aprecieri". Vina ar aparține însă ambelor părți. Să vedem perspectiva deformată a Bucureștiului: Bucureștenii cred, în genere, că oamenii din provincie sunt oarecum înapoiați și ceva mai puțin vii și flexibili ca ei. Unui om trăind în vâltoarea
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cei pe care Helios i-a văzut prima dată răsărind așa cum fac pomii; sau dacă Arkadia l-a născut pe Pelasgos, mai bătrîn decît Luna; sau Eleusis pe Diaulos, locuit în Raria; sau Lemnos pe Kabeiros prunc frumos al misterelor inefabile...”. Textul arată că chiar cei mai turbați ivriți otrăviți de fana- tismul fariseilor și care cloceau iudeo-creștinismul, erau într-o mare încurcătură pentru că știau de alte popoare divine mult mai vechi decît ei - pelasgii și cabirii adică geții - ce trăiau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Getia, trupul lui fiind adus din Iudeea de către o ceată de geți în anul 30 cum scriu tăblițele de plumb. și tot întunecatul Hegesip dorea să fie distruse toate scrierile care vorbeau de ,,pruncul născut din lumină care avea mistere inefabile”, adică Mitra, iar Meliton știa că ,,fi-lozofia creștină a venit de la barbari și s-a răspîndit în imperiul roman”, deci nu avea ce căuta Iisus în ograda mozaicilor! El scrie și un studiu necruțător la adresa iudeilor pentru ceea ce făceau în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ideeni, neam divin, sau coribanții fri- gieni, cei pe care Helios i-a văzut prima dată răsărind așa cum fac pomii; sau dacă Arkadia l-a născut pe Pelasgos, mai bătrîn decît Luna; sau Lemnos pe Kabeiros, prunc frumos al misterelor inefabile...”. Păi întunecaților, nici că este nevoie de altă mărturisire privind poziția uluitoare a religiei geților în cultura antichității, cînd chiar cei mai înverșunați dușmani vorbesc de neamul divin al cabirilor și pruncul născut ce avea misterele inefabile. Voi ați dat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
frumos al misterelor inefabile...”. Păi întunecaților, nici că este nevoie de altă mărturisire privind poziția uluitoare a religiei geților în cultura antichității, cînd chiar cei mai înverșunați dușmani vorbesc de neamul divin al cabirilor și pruncul născut ce avea misterele inefabile. Voi ați dat lumii doar urgiile și orgiile sataniste! Într-o legendă mioritică, veche de la începuturile lumii se spune că cei 7 arhangheli(îngeri bătrîni) și sfinții, tare s-au bucurat că Dumnezeu le îndeplinește voia și au zis că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
meu” care infirmă minciuna ce zice că acest conducător al imperiului l-ar fi apucat dragostea drăcească de Iahwe cel întunecat. Adică așa cum apare în scrierea Omiliile caldeene, și cum boscorodea îndrăcitul ivrit Hipolit pe la anul 175 despre ,,pruncul misterelor inefabile”, în memoria colectivă a mioriticilor de la începutul secolului XX, religia strămoșească încă nu dispăruse. Într-o altă variantă a înălțării lui Sarmis/Mitra la cer, se spune că după un oarecare răstimp petrecut printre oameni, stînd odată la masă cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
monumentalitatea operei, în care se află cea mai amplă frescă a sufletului românesc: “El are realismul lui Balzac și melancolia unui romantic, meditația aspră a lui Miron Costin, voluptatea senzorială a lui Rabelais. E precis că un pictor flamand și inefabil că un muzician, un creator de atmosfera, un analist al sufletelor impenetrabile, un dramaturg în proza, un cunoscător al individului și al colectivității, al grupurilor arhaice și al societății moderne, un înțelept oriental, vorbind în pilde” (George Călinescu). * Temele creației
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
o tentativă perpetuă de definire riguroasă a reliefului literar. Istoria și critica literară încetează astfel a mai fi fațetele distincte ale manifestării exegetice a uneia și aceleiași personalități, fuzionând într-un tot armonic. Dezideratul călinescian al istoriei literare ca știință inefabilă și sinteză epică se împlinește, între alții, prin Vladimir Streinu, promotor strălucit al criticii estetice, căutător fervent al unicității operei de artă. Dealtfel, într-un eseu substanțial - Problema criticii literare - observa cu finețe: "A defini ceea ce este original într-o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
literare definitorii: poezie, proză, publicistică. Sunt reunite aici recenzii, articole, eseuri: Cuvinte potrivite, Cărticică de seară, Tudor Arghezi (IĂ, Ce-ai cu mine, vântule?, Cimitirul Buna-Vestire, Prozator militant, Tudor Arghezi (IIĂ, Universalitatea liricii argheziene, Statornicii, Sintaxa poeziei, Tudor Arghezi (IIIĂ, Inefabilul arghezian, Poetul, Orație la moartea lui Tudor Arghezi, Fragmentarium. O privire globală asupra întregului material exegetic și evocator indică frecventarea, neslăbită cu trecerea anilor, a operei argheziene, capacitatea de asumare a universului poetic arghezian și puterea de a impune această
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Doinaș este "un neoclasic printre moderni", "asumându-și de la ei rafinamentele expresiei, dar stăruind să fie neabătut Omul cu compasul, poet al exactității interne a lumii." Criticul fixează ca de obicei cu finețe notele individualizante ale poetului: simplitatea savantă, farmecul inefabil, muzicalitatea, rigoarea formală, factura livrescă, influența baladiștilor germani (Mistrețul cu colți de argint este comparat, deși prudent, cu celebra baladă a lui Goethe Erl Konigă, asumarea experienței neoclasice, articularea exactă a versului, luminozitatea elină. În "Luceafărul" din " decembrie ", Vladimir Streinu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
orizonturilor lirice nedeslușite, pe care le vor cultiva poeții viitori ca Minulescu, Stamatiad, Ștefănescu-Est, Davidescu, Iacobescu ș.a., aflați sub influența lui cu mult mai mult decât sub cea macedonskiană." Aplicând pe spații mici ideea călinesciană a istoriei literare ca știință inefabilă și sinteză epică, Vladimir Streinu depășește permanent factologia documentaristă, grupând scriitorii în familii de spirite și revistele după program, ideologie și cristalizări estetice, dând un număr însemnat de judecăți exacte. Dacă Șerban Cioculescu practică în cuprinsul aceleiași Istorii, cu voluptate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
o evidentă preocupare de stil artistic." Criticul a probat în peste patru decenii de activitate exegetică un mare scrupul față de cuvinte: "De viața neprevăzută, proliferantă, de foșnetul prea material al cuvintelor, de tot ceea ce agitația ascunsă a acestora rezervă prelungirilor inefabile ale operei literare, de vrajă, dar și de amenințarea lor, criticul se apără elaborând un întreg sistem strategic și consolidându-și pozițiile pe terenul ferm al rațiunii, al ordinii intelectuale." Acesta ar fi - în opinia lui Lucian Raicu - stratul prim
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]