2,937 matches
-
este de citit, dar nu oricând și nu oricum. Este de citit dincolo de inevitabilele efecte de discurs ale gândirii sale; dincolo de limbajul său singular de mare povestitor de idei și de probleme, în același timp rațional și critic, bizar și inexplicabil, rezonabil și original. Gânditorul francez, ce vine dinspre istorie spre filosofie și socio-umane chiar dacă manualele și lucrările de solemnitate academică s-au gândit să-l pună la... filosofie -, a cunoscut mult, poate prea mult într-o viață de om. A
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
din biografia lui Nietzsche. Atunci când îl citim pe Nietzsche ar fi bine să avem în fața ochilor faptul că sora sa (cea care a făcut pactul cu naziștii!) a intervenit în manuscrisele nepublicate ale gânditorului german și, de aici, multe enunțuri inexplicabile, ilogice sau iraționale! Atunci când îl citim pe Nietzsche, mă întreb dacă nu cumva, în multe dintre paragrafele atribuite acestuia, o citim pe... sora lui Nietzsche! Foucault nu-mi aduc aminte să fi precizat ceva în legătura cu acest aspect, ori de câte ori
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Avem un suflet și un spirit ce mențin și conferă vitalitate carnației. Avem o rațiune domeniu de problematizat! -, ce urmărește cu meticulozitate... dorințele, interesele și ceea ce fiziologii secolului al XIX-lea numeau instincte. Avem o serie de pulsiuni iraționale și inexplicabile ce deschid posibilitatea (re)structurării conștiinței. Există o relație non-reprezentabilă între felul lui Cum? se forjează instinctul criminal pe restructurarea conștiinței. Astfel, criminalii devin reformați mental, evident, dacă sunt integrați într-un proces al recuperării, și nu unul al perfecționării
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
io non credevo mai d'imparare a morire; giovane eterno, stretto nel mantello, se abate inexpresiv de la aforisticul "Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi"; Veneția: vorrebbe rianimare la sua donna edulcorează grav versul "Miresei dulci i-ar da suflarea vieții"; inexplicabil, San Marco, în timp ce dă verdictul cunoscut, studiază (sic!) clipele: studiando gli attimi, pronunzia. Cu mâne zilele-ți adaogi este un exemplu de traducere greoaie, simplificatoare, de translare a enunțurilor, nu și a frisonului metafizic. "Melancolic" este echivalat cu lacrimoso (p.
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Occident. Omul nostru să-i zicem Fonfu T. Manole ajunge el pe la Marginea Vienei și nimerește în fața unei grămezi enorme de vechituri; da' nu din alea uzate, ca la noi, ci lucruri încă bune, aruncate de stăpîni, din varii și inexplicabile motive. Mormanul, deci, nu era păzit. Manole al nostru se aruncă cu voluptate în inima lui și , disperat (nu aveau decît o oră oprire-n capitala Austriei!), nu se hotăra ce să ia cu el ca suvenir din (pînă atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de mic, dar la spectacole, cu sala plină; ori, de cîteva ori, la repetiții de zi, banal(izat)e. Aici era altceva: era o repetiție de noapte, anotimp al zilei care ascute sensibilitatea, aduce cu el o misterioasă somnolență și inexplicabile reveniri de temperament. Actorii rosteau textul aparent normal, mișcarea lor nu avea nimic deosebit, și totuși... în jurul nostru apăruse un personaj pe care nu-l crease nici Goethe, nici directorul de scenă: Spiritul nocturn! Un erou invizibil, care ne atingea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
este și alternarea poziției dominatoare (sfidarea), acum favorabilă celui care privește lumina. Personificarea e sinteza tuturor temerilor și are, indiscutabil, un ce halucinant. Nu este prima oară cînd spotul orbitor al imponderabilei lumini îl aruncă pe Apostol într-o transă inexplicabilă: "țîșni o lumină orbitoare și mîndră, zvîrlindu-și întîiele raze spre cerul căptușit cu nouri și apoi, coborînd pe pămînt repede, cu tremurături înfrigurate. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome, uitîndu-și tunurile și mînia, uitînd tot, parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nul service pour nous, et où même les plus usuelles sont refoulées par des souvenirs d'ordre différent et qui excluent toute simultanéité avec elles dans la conscience." Ceea ce, știm deja, prilejuiește momentul de fericire vie sau de tristețe indicibilă, inexplicabile în primele clipe, este repetarea condițiilor senzoriale, oarbe la înțelesul lucrurilor, ale scenei trecute. Dacă acest "cadru al senzațiilor" este, prin întîmplare, recreat, pot țîșni la suprafața trăirii, aruncînd în stare de vibrație conștiința suspendată, însă febril căutătoare a sensului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
calități palpabile ("mierla pe clape"), femeia este sugerată doar prin detalii metonimice (prin deget), fiind o prezență serafică, uneori înzestrată cu corporalitate. Iubirea este asociată cântecului. Metafora sonoră a furtunii, natura domesticită, starea de confuzie, impresia de plutire, nesiguranța în fața inexplicabilului anunță invazia sentimentului de dragoste. În timpul unei întâlniri misterioase, între lumea de sus și lumea de jos, între concret și abstract, se transmite o stare euforică exprimată prin versul "te-ai dumicat în mine vaporos". În poezia Morgenstimmung erosul este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
timpul a fost anulat, elementele mistice se împletesc, uneori, cu elementele filosofice. E un fantastic orientat mai degrabă spre miraculos. Având ca temă relația dintre om și supranatural, La Hanul lui Mânjoală îmbină realul cu magia și evidențiază faptele ciudate, inexplicabile rațional. Fănică se îndrepta spre casa viitorului socru, pocovnicul Iordache și se opri din drumul său, la Hanul lui Mânjoală. Aici a fost ospătat de hangiță, a trecut prin întâmplări stranii, a plecat prin ceață și ploaie, s-a rătăcit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
autentică unicitate terestră. Ea reprezintă Pământul, dar unele comparații "Cum e fecioara între sfinți/ Și luna între stele", sugerează predispoziția ei spre înălțimi astrale și face posibilă legătura Cer-Pământ. La apariția Luceafărului, fata meditează, se simte atrasă de un flux inexplicabil care devine aspirație "și-astfel dorința-i gata". La rândul lui, Luceafărul confirmă reciprocitatea atracției dar, la nivel exterior ("Și cât de viu s-aprinde el"), în timp ce fata resimte chemarea în spațiul interior: "De dorul lui și inima/ Și sufletu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și prefectul Baloteanu, care vin să restabilească ordinea pe moșiile Amara, Ruginoasa, Bârlogu, Babaroaga, Gliganu, toate din județul Argeș. Țăranii erau conduși de Petre Petre. Venind din București în calitate de ziarist, Titu Herdelea urmărește îngrozit executarea unor țărani și unele secvențe inexplicabile: Niculina, fiica preotului, a vrut să ridice cadavrul tatălui ucis de un glonte rătăcit și a fost lovită cu cravașa de maiorul Tănăsescu. Romanul este alcătuit din două părți: "Se mișcă țara!" și "Focurile", împărțite în câte șase capitole. În
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
bine ceea ce nu există. O fantasmă este un scenariu absurd al împlinirii dorințelor; ea încearcă să se concretizeze în vis, în reverie sau pur și simplu în activitatea de zi cu zi, prin tendința de a face anumite lucruri aparent inexplicabile. Prin nonconformismul ei, viața sexuală a celor tineri pune în aplicare nebănuit de multe fantasme de-ale adulților. În ziua de azi, o influentă colecție de fantasme posedă domeniul audio-vizual prin filmele, videoclipurile, reclamele sale. Ca într-o noapte a
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
cu propria mână ceea ce face de obicei mâna celuilalt. O altă tehnică este aceea a gesturilor reciproce „în oglindă“, când ceea ce face un partener, face și celălalt. Odată supusă unei umilințe, o persoană recurge adesea la tăcere sau se manifestă inexplicabil împotriva celui care a umilit-o. O persoană protestează vehement atunci când este supusă unei umilințe dacă are speranța compensării acelei umilințe prin reciprocitate, răzbunare sau umilind la rândul ei pe altcineva. Imposibilitatea de a compensa umilința generează o traumă psihică
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Fratele sau sora. Merită să știi că, în multe familii, frații formează un fel de cuplu care intră într-o criză atunci când unul dintre ei iubește pe cineva din afara familiei. Această criză transpare clar când fratele ajunge să facă o inexplicabilă scenă de gelozie, susținând că el este singura persoană care-l înțelege pe cel îndrăgostit. Cel mai bun prieten. Atât băieții, cât și fetele se află într-o competiție surdă cu propriii prieteni. Așa că iată și sfatul meu ca remediu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
epocii. (Tomuș, Mircea: Teatrul lui Caragiale dincolo de mimesis, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 5) Jupân Dumitrache își arată superioritatea în raporturile cu egalii - Nae, Veta sau Zița -, încrederea totală în unii subalterni - ca de exemplu Chiriac -, persecutându-i în mod inexplicabil pe alții - Spiridon, cel mereu urechiat și tras de păr - și manifestându-și servitudinea față de cei pe care îi consideră superiorii săi - Rică. Toate personajele relaționează, cel puțin pe un plan. Astfel, pe Chiriac stăpânul intenționează să îl facă tovarăș
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
concepte și are ca obiectiv căutarea adevărului. Din această perspectivă, este "mai filosof", am putea spune, Sábato decât Cioran, pentru că Sábato a fost mereu un căutător de adevăr, de absolut, desi "unele adevăruri nu se pot explica decât prin simboluri inexplicabile"1. Pentru Cioran, "orice absolut, personal sau abstract, este un mod de a escamota problemele și nu numai problemele, ci și rădăcina lor, care nu-s altceva decât o panică a simțurilor"2, dar este și nevoie imperioasa, așa cum îi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de mic, chiar alterări de comportament (înțepă ochii păsărilor și pisicilor cu ace, ca și Fernando Vidal, personajul sau din Despre eroi și morminte), și are episoade de somnambulism. Obsesia să pentru lumea orbilor "mărturisesc că simt față de ei o inexplicabilă senzație, ca și cum aș fi în fața unei prăpastii în întuneric"112 pe langă referire la inconștient, la lumea ascunsă a omului, cea ferita de priviri, trimite și la "orbirea mamei", în sensul că, atunci când se uită la copilul Ernesto, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Juan Pablo Castel, Fernando Vidal, poate chiar toată familia Vidal Olmos în general 116: " Cred acum că în acest gen de căutări există ceva mult mai puternic care ne conduce, cred că o intuiție ascunsă, dar care nu dă greș, inexplicabilă, dar atât de sigură, ca și vederea pe care o au somnambulii și care le permite să se îndrepte direct spre obiectivele lor. Către inexplicabilele lor obiective"117. În Dare de seamă despre orbi sunt frecvente referirile la episoadele legate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai puternic care ne conduce, cred că o intuiție ascunsă, dar care nu dă greș, inexplicabilă, dar atât de sigură, ca și vederea pe care o au somnambulii și care le permite să se îndrepte direct spre obiectivele lor. Către inexplicabilele lor obiective"117. În Dare de seamă despre orbi sunt frecvente referirile la episoadele legate de ceea ce l-a afectat cel mai mult pe autor în viața personală (așa cum spune el însuși, "orice român are ceva din autobiografia scriitorului"): simbologia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
multe fete. Sábato și Cioran au gândit și scris empatic. Aforistic sau printre eroi ce adesea coboară printre "morminte"19, ies amândoi din tăcere, ca să arate un posibil drum. Tocmai pentru că "unele adevăruri nu se pot explica decât prin simboluri inexplicabile", Sábato preferă să intre în intrigă alături de personajele sale, construite nu prin simulacre de cuvinte, ci "cu sânge, cu iluzii și speranțe și cu neliniști adevărate"20, pentru a distruge acea "entitate", simbol al Râului, desigur, ce-l împiedica să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sa conștientizam faptul că suntem muritori. Scrise în scop terapeutic sau nu, cărțile lui Cioran, paradoxal tonice, nu sunt ratate, pentru că nu îl lasă pe cititor la fel ca înainte. Strania bucurie ce străbate din cărțile lui Cioran, veselia aceea inexplicabilă, dar nu mai puțin reconfortanta, în ciuda aspectului negru, se datorează, spune Cioran, pasiunii cu care a scris, căci el se declară a fi "violent", si nu pesimist. Asta e ceea ce-mi face negația vivifianta."84 Se confesează a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ideologii falimentare, scrisul era pentru Sábato mijlocul fundamental, cel mai puternic și absolut, care îi putea permite să exprime haosul în care se zbătea, "așa mi-am putut elibera nu doar ideile, ci mai ales obsesiile cele mai ascunse și inexplicabile"58. În ceea ce privește literatura argentiniana, Sábato consideră, deja în 1973, condiția ei ca fiind de două ori mai dramatică decât literatura oricărei țări din Europa, care, oricum, traversează "o criză de proporții": "Ca aparținând civilizației care suferă acest cataclism, avem un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
regiunea Castilla, sugerând că protagonistul este prins în limitele limbajului sau. Castel dorește să o domine pe María psihic și în mod absolut, comportându-se că un cenzor; gândirea să constrângătoare îl face incapabil să accepte adevărurile emoționale, complexe și inexplicabile și-l conduce la concluzia că María nu este mai bună pentru el decât o prostituată, în baza "logicii" sale că aceasta s-ar comportă la fel în situații similare. Titlul cărții, Tunelul, este un simbol al izolării pictorului, care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este regiunea sufletului, regiune în care iubește și suferă, fiindcă sufletul este prizonier al trupului, iar trupul este ceea ce ne face ființe ce se îndreaptă spre moarte. Aici, în suflet, apar fantasmele visului și ale ficțiunii. Oamenii construiesc din suferință inexplicabilele lor fantezii, fiindcă sunt alcătuiți din trup, fiindcă aspiră la veșnicie și trebuie să moară, fiindcă tânjesc după perfecțiune și sunt imperfecți, fiindcă năzuiesc spre puritate și sunt coruptibili. "De aceea scriu ficțiuni. Un zeu nu are nevoie să scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]