13,441 matches
-
Metodele în sociologie, Henri Peretz • Monetarismul în teoria și politica economică, Tiberiu Brăilean • Noțiunea de cultură în științele sociale • Patologie medicală. Pneumologie, G. Bouvenot et al. • Patologie medicală. Nutriție. Nefrologie. Cancerologie, G. Bouvenot et al. • Patologie medicală. Imunopatologie. Alergologie. Boli infecțioase, G. Bouvenot • Patologie medicală. Parazitologie. Geriatrie, G. Bouvenot et al. • Patologie medicală. Cardiologie. Angiologie, G. Bouvenot et al. • Patologie medicală. Boli neurologice și musculare, G. Bouvenot et al. • Pedagogia constructivistă, Horst Siebert • Pedagogia comunicării, Laurențiu Șoitu • Politica și presa, Gheorghe
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
științele sociale, Denis Cuche, 184 pag., 157.000 lei • Patologie medicală. Pneumologie, G. Bouvenot et al., 340 pag., 48.000 lei • Patologie medicală. Nutriție. Nefrologie. Cancerologie, G. Bouvenot et al., 328 pag., 45.000 lei • Patologie medicală. Imunopatologie. Alergologie. Boli infecțioase, G. Bouvenot, 464 pag., 88.000 lei • Patologie medicală. Parazitologie. Geriatrie, G. Bouvenot et al., 264 pag., 52.000 lei • Patologie medicală. Cardiologie. Angiologie, G. Bouvenot et al., 244 pag., 120.000 lei • Patologie medicală. Boli neurologice și musculare, G.
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
nu era cunoscută, ci atribuită zeului, medicul empiric intervenea ca și în cazurile când cauza era vizibilă: o cădere, o insectă sau animal, praf, frecarea ochiului cu mâna nespălată, frigul, vântul, focul etc. Recomandarea medicală era ca în cazurile bolilor infecțioase ori nevindecabile, medicul să nu se atingă de pacient. Farmacia naturistă botanică, zoologică, minerală era destul de bogată, unele substanțe având o folosință anterioară magică. Erau utilizate frunze, flori, rădăcini, sucuri, uleiuri, ceaiuri, infuzii, produse animale și reziduuri umane precum și excrementele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
îmbracă în haine orientale intrând în Persia și Mesopotamia prin Nestorieni, dar și cu ajutorul altor grupuri etnice, evrei și copții helenizați, care au contribuit astfel la difuzarea gândirii grecești. Aceste școli au strălucit în boli interne, chirurgie, ortopedie, oftalmologie, boli infecțioase, farmacologie, precum și prin organizare de biblioteci, pavilioane pentru boli contagioase și boli psihice. În biblioteci călugării plecați din Bizanț au tradus textele din greacă, latină, ebraică în arabă. Aici s-au achiziționat manuscrise, s-au realizat compendii, făcând posibil dezvoltarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de Sud, care a adus cu el 164 de cărți de medicină chineză. Este chiar timpul când frumoasa împărăteasă Suiko trimitea studenți la școlile de medicină din China. La începutul secolului VIII, se înființează spitale — case de însănătoșire a bolnavilor infecțioși, ca cei de variolă. În secolul XI se tipăresc tratate medicale, apar compilații după medicina chineză, ca cele ale lui Kajiwara (1314) și ale lui Yurin (1342). Sosirea europenilor este marcată de portughezi, cu sfântul François Xavier (1549) și a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
persoanele afectate de pestă. Europa fusese bântuită de ciumă la jumătatea sec. XIV. în sec. XVI este iarăși greu încercată. La 1531 Florența făcea eforturi să scape de acest flagel. Este adevărat că atenția acordată anatomiei a neglijat, oarecum, bolile infecțioase iar clinicienii nu s-au ridicat la înălțimea rezultatelor obținute în Renaștere, de anatomiști. Împreună cu anatomia se dezvoltă chirurgia, urologia, obstetrica, oftalmologia, domenii în care se afirmă Ambroise Paré și discipolii săi Nufer și Roeslin, elvețianul obstetrician Rueff și călugărul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și Roeslin, elvețianul obstetrician Rueff și călugărul Mercurio. La Viena Paul Dirlewang reușește o operație de cezariană (1559), fiind și specialist în bolile aparatului urinar. Se conturează oarecum noi ramuri ale științelor medicale ca psihiatria și reclamă atenție deosebită patologia infecțioasă. Jean Fernel ilustrează și propune metoda anatomo-clinică, susține autopsia pe subiecți umani, face observații asupra perforării apendicelui și luând de la Aristot termenul de fiziologie îl introduce pentru prima dată în medicină. De altfel, Jean Fernel susține preeminența filosofiei asupra medicinei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe Jacques Béthencourt, Musa Brassavole, Jean Fernel ș.a. la convingerea că acest flagel, localizabil în orice organ, este molipsitor. în 1564, Fallope stabilește unitatea anatomopatologică a sifilisului, fiind confirmat de Ulsenius (Theodor Uelsen) și de celebrul Fracastoro specialist în patologia infecțioasă. Asupra personalității lui Fracastoro și a operei sale vom insista într-un alt subcapitol rezervat titanilor medicinii Renașterii. Deocamdată precizăm că germenii patogeni intuiți de Fracastoro (microscopul propriu-zis nu era inventat) au fost mai târziu puși în evidență de Pasteur
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
rabiei, identificată de Jean Bauhin, dizenteriei, cercetată de Fabrice del Dingo, a scarlatinei, descrisă de John Caius, malariei și gripei cercetate de Amatus Lusitanus, ca și a altor maladii ca difteria, ulcerele, tuberculoza, angina, reumatismul. Se fac vestiți în patologia infecțioasă Guillaume de Bouillon, David de Pomis, care scoate la Veneția în 1577 „Scurte și eficace mijloace de a feri un oraș de o maladie infecțioasă“. De tuberculoză s-a ocupat Fracastoro, dar Koch este cel care în 1882, pune în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și a altor maladii ca difteria, ulcerele, tuberculoza, angina, reumatismul. Se fac vestiți în patologia infecțioasă Guillaume de Bouillon, David de Pomis, care scoate la Veneția în 1577 „Scurte și eficace mijloace de a feri un oraș de o maladie infecțioasă“. De tuberculoză s-a ocupat Fracastoro, dar Koch este cel care în 1882, pune în evidență bacilul care-i poartă numele. Fracastoro propunea ca remediu în tuberculoză arsenicul. Hippocrat o asimilase tuturor bolilor pulmonare. Epidemiologia este lărgită de studiile lui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
acest domeniu. UN PATOLOG: GIROLAMO FRACASTORO (1483 - 1553) A fost un adevărat renascentist: matematician, astronom, geograf, filosof, muzician, poet, etimolog și clinician. A făcut studii la Padova unde a fost coleg cu Nicolaus Copernic. Fracastoro se pasionează de patologia bolilor infecțioase ca sifilisul, ciuma, tifosul și devine repede cunoscut cu poemul parabolico științific: Sifilisul sau despre boala galică (Syphilis sive de morbo gallico) Veneția, 1530. Autorul își imaginează un cioban cu numele de Syphilis care ar fi fost penalizat de Apollon
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
concepție plurifuncționalistă, se reflectă și-n structura Spitalelor Generale organizate prin decizia Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea) și apărute în toate orașele franceze. Medicalul este amestecat cu socialul căci în aceste așezăminte se găsesc: handicapați motori, handicapații psihici, bolnavi infecțioși, rahitici, bolnavi loviți de boli cronice. În aceste secții se întâlnesc chirurgi, farmaciști, clinicieni terapeuți, chimiști și fizicieni. Unii publică articole în Journal des Savants apărut în 1665; alții publică în Journal des nouvellas découvertes sur toutes les branches de la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Lumea îl numește un nou Hippocrat și în adevăr este, dar adaptat la spiritul secolului său. știința diagnosticului și arta vindecării îi cresc reputația. Bolile de care se ocupă sunt numeroase: pneumonia, guta, gripa, litiaza biliară, rujeola, boli metabolice, boli infecțioase, nervoase etc., distingând în epidemiologia sa maladiile cronice de cele acute. Sydenham crede că, în general, maladiile au cauze exterioare în natură: el consideră că febra e un semnal pozitiv care alertează medicul, obligă prezentarea bolnavului la medic. în concepția
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mobile spitalicești“ devin „Servicii de ajutor medical de urgență“, care dispun de o rețea telefonică amplificată, foarte necesară cardiacilor și bolnavilor vasculari, ca și accidentaților rutieri. Dintre boli, cancerul e urmărit prin studii complexe ca și HIV. În general, bolile infecțioase, regresează vertiginos, recidivând în țările lumii a treia. Variola și tifosul au dispărut. Holera nu mai este epidemică. Difteria, tetanosul, poliomielita regresează simțitor datorită vaccinărilor. Febrele tifoide diminuează grație igienizării publice și antibioticelor. Bolile infantile ca rujeola, scarlatina, tusea convulsivă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
conduce din 1901 - 1940 un Institut Pasteur du Brabant în Bruxelles. Contribuția sa la progresul serologiei a condus la descoperirea multor organisme patogene, ca cele ale febrei tifoide, sifilisului, și împreună cu Gengou a bacilului tusei convulsive. Pentru diagnosticul atâtor maladii infecțioase și pentru descoperirile sale cu rol în imunologie J. Bordet a primit, în 1919, Premiul Nobel. Prin chimie s-a ajuns la analiza compușilor urinei, a naturii sucurilor gastrice, a concentrației de gaz carbonic, de oxigen, de gaze rare în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
culturi microbiene în prezența ciupercilor de Penicillium notatum. Izolând penicilina, efectele ei bactericide din laborator, vor fi probate și în clinică. Purificată de Howard W. Florey, E. B. Chain, Normal George Heateey (1940) a probat reușite în terapia multor boli infecțioase. Acești cercetători de la Oxford completează descoperirea epocală a lui Fleming, care în 1929, precizase puterea antibacteriană a penicilinei și afirmase că „destinul mi-a fost extraordinar de favorabil“. Echipa de la Oxford face numeroase experimentări pe animale de laborator și oameni
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1948); a eritromicinei de Mac Guire și a magnamicinei de Tanner (1952), a spiromicinei de Gärtner (1956), a kanamicinei de Umezawa (1957) și a colimicinei de Y. Koyama (1958). Lista deschisă a acestor produși biochimici sugerează spectrul larg al germenilor infecțioși, unii cu rezistență recidivantă. în 1962 se înregistrează o epidemie restrânsă de variolă în Europa și, în 1963, în Elveția apare o epidemie de febră tifoidă. După 1970, în unele zone europene, cu populații malnutrite, recidivează tuberculoza. Pe laurii victoriilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
bacteriologie din lume îl situează pe Victor Babeș printre fondatorii microbiologiei moderne, cunoscut prin studiile sale asupra turbării, difteriei, tuberculozei, pelagrei etc. A descoperit corpusculii Babeș-Negri, cu valoare de diagnostic, în celulele creierului animalelor bolnave precum și peste 50 de germeni infecțioși și a fundamentat seroterapia. Concepția sa asupra antagonismelor microbiene îl înscrie printre precursorii antibioticelor. Contribuțiile sale în medicina profilactică veterinară au impulsionat și dezvoltarea acesteia. Babeș a introdus vaccinarea antirabică la noi; în cazuri grave a asociat-o cu seroterapia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a serurilor și vaccinurilor care azi îi poartă numele. între colaboratorii și elevii săi se disting: C. Ionescu-Mihăești, M. și Al. Ciucă, D. Călinescu, Al. Slătineanu, N. Nestorescu, I. Mesrobeanu. Al.Slătineanu (1873 - 1939), Clinician infecționist, organizatorul Clinicii de Boli Infecțioase din Iași, a contribuit la crearea unor instituții sanitar experimentale ca dispensarul antivenerian și plasa experimentală Tomești, participând activ la lupta antituberculoasă în Moldova și în combaterea malariei și a tifosului exantematic. La inițiativa sa se vor organiza catedrele de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Obedenaru, D. Sergiu ș.a. Dar primul medic pediatru propriu-zis este Constantin Nica, autorul studiului „Considerațiuni asupra pneumoniei la copii“ (1879). Profesorul M. Manicatide (1867 - 1954) funcționează două decenii la Iași, apoi la București. El s-a preocupat îndeosebi de bolile infecțioase ale copiilor, primul sediu al clinicii de Pediatrie fiind în cadrul Spitalului Izolarea din Iași . Titu Gane la Cluj, profesor la Clinica infantilă și fost conducător al Clinicii de puericultură din București, conturează acest domeniu în cadrul pediatriei. În 1948 se ființează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
puericultură cităm: șt. Graçoski, I. Oreviceanu, A. Iancu, I. Nicolau ș.a. Pentru asigurarea sănătății copilului se fac eforturi financiare de eradicare a bolilor specifice vârstei prin vaccinări obligatorii, controale sanitare în școli, medici școlari, o atenție sporită acordându-se bolilor infecțioase între care hepatita, boală a neglijențelor igieniconutriționale și tuberculoza, boală a mizeriei, împotriva căreia, măsurile educaționale și de ameliorare a condițiilor de viață, se utilizează tuberculostatice de mare eficiență descoperite în a doua jumătate a sec. XX. La noi, în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
anul 2000“ se edifică (1991) pe cele 8 principii stabilite la Alma-Ata (1978) și difuzate în toată lumea ca să fie transpuse în concret. Acestea sunt: educație sanitară, condiții nutriționale bune, apă sănătoasă, rotecția mamei, copilului și planificarea familială.,. vaccinări împotriva bolilor infecțioase, prevenirea endemiilor locale, tratarea la timp a leziunilor curente, furnizarea medicamentelor esențiale. Descoperirea SIDA în 1983, a cutremurat lumea. în Suedia s-a propus izolarea bolnavilor și seropozitivilor pe o insulă la distanță de Stokholm, în Polonia au fost reacții
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Robertson, 1992). Încă la ora actuală, afecțiunile sistemului nervos vegetativ nu beneficiază de o încadrare clară. Cea mai mare parte sunt încadrate la afecțiuni neurologice, datorită asocierii cu fenomene de degenerescență neurologică. Unele sunt însă cu componentă inflamator-imună, altele sunt infecțioase sau parazitare, altele sunt condiționate genetic. Aceste etiologii multiple, asociate cu polimorfismul semiologic și suprapunerea simptomatologiei au făcut clasificarea cestor afecțiuni deosebit de dificilă. În octombrie 1995, un comitet alcătuit din membri ai American Autonomic Society (Societatea Americană de Sistem Vegetativ
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și terapeutice pe care le realizează aceste condiții. Majoritatea sunt studiate sau cel puțin menționate în tratatele de neurologie, altele în manualele de medicină internă, diabetologie, imunopatologie ș.a.m.d. Pe altele le regăsim în cărțile de biochimie, genetică sau infecțioase sau enumerate în listele de efecte toxice și secundare ale medicamentelor. De aceea, există mai multe aborduri pentru a clasifica aceste afecțiuni. Unul dintre ele este de a le împărți în primare, idiopatice, unde etiologia este necunoscută, și secundare, unde
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Chlamydia, CMV, hepatită B, HIV, mononucleoză, micoplasme. Uneori, vaccinări cu virus viu atenuat pot induce episoade de LGB, ca de exemplu vaccinare antigripală sau antirujeolică. Se mai cunoaște și sub o serie de alte denumiri, precum: polineuropatia acută idiopatică, polinevrita infecțioasă sau polineuropatia demielinizantă inflamatorie acută (AIDP). Toate formele de SGB se datorează unor răspunsuri imune la antigeni infecțioși, care sunt apoi țintiți deficient și vor ataca țesutul nervos al gazdei. De obicei, aceste molecule țintite sunt gangliozidele, componente ale tecii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]